12 definiții pentru renume

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

renume sn [At: HELIADE, D. J. 67/5 / E: re1- + nume cf fr renom] 1-2 Faimă (3-4). 3 (Îla) Cu ~ Renumit.

RENÚME s. n. Nume bun, reputație, faimă, celebritate. V. glorie. Nimerise... momit de renumele bîlciului din Rîureni. GALACTION, O. I 274. N-aș vrea să am măriri deșerte, N-am nici o sete de renume. MACEDONSKI, O. I 66. Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume!. ALECSANDRI, P. A. 204.

RENÚME s.n. Nume bun, faimă, reputație, celebritate. ♦ Cu renume = renumit, celebru. [Pl. invar. / < fr. renom, după nume].

RENÚME s. n. nume bun, faimă, reputație, celebritate. (după fr. renom)

RENÚME n. Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; slavă; faimă; reputație; popularitate. /<fr. renom

renume m. nume bun, reputațiune, celebritate.

*renúme n., pl. tot așa (re- și nume, după fr. renom). Nume bun, nume glorios, celebritate: noĭ am schimbat lîngă Balcanĭ porecla în renume (Al.). Reputațiune: renume urît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RENÚME s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputație.

RENUME s. 1. celebritate, faimă, glorie, prestigiu, reputație, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat un ~ fără precedent.) 2. faimă, notorietate, prestigiu, reputație, vază, (înv.) vîlvă. (Un medic de ~.) 3. faimă, popularitate, reputație, (înv.) poporalitate, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. faimă, veste, (rar) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.) 5. faimă, nume, reputație. (Se bucură de ~ rău.)

Intrare: renume
substantiv neutru (N35)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renume
  • renumele
plural
genitiv-dativ singular
  • renume
  • renumelui
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

renumesubstantiv neutru

  • 1. Nume bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nimerise... momit de renumele bîlciului din Rîureni. GALACTION, O. I 274. DLRLC
    • format_quote N-aș vrea să am măriri deșerte, N-am nici o sete de renume. MACEDONSKI, O. I 66. DLRLC
    • format_quote Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, P. A. 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.