20 de definiții pentru mesaj mesagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mesaj sn [At: NEGULICI / V: ~agiu / Pl: ~e / E: fr message, it messaggio] 1 (Asr) Sarcină de a duce sau de a comunica cuiva ceva. 2 Ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva. 3 Apel oral sau scris, de obicei cu caracter oficial, adresat poporului, unei comunități sociale mai restrânse, unei organizații sau unei persoane. 4 (În sistemul monarhic constituțional) Discurs pe care regele sau un ministru, în numele regelui. îl prezintă la deschiderea parlamentului. 5 (Îs) ~ genetic Cantitate de informații înmagazinată în moleculele acidului ribonucleic ale unui organism. 6 (Inf) Lot de informații formând un tot, transmis deodată.

MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau scris (cu caracter oficial) adresat poporului, armatei etc. 2. Ceea ce se predă sau se comunică cuiva, ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva; știre, veste, comunicare. [Var.: meságiu s. n.] – Din fr. message.[1]

  1. În original, greșit acc.: [Var.: mésagiu s. n.]. — LauraGellner

MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau scris (cu caracter oficial) adresat poporului, armatei etc. 2. Ceea ce se predă sau se comunică cuiva, ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva; știre, veste, comunicare. [Var.: meságiu s. n.] – Din fr. message.

MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau scris, de obicei cu caracter oficial, adresat poporului, armatei etc. La mesajul regelui care ne insultă, noi vom striga:trăiască democrația! LIT. ANTIMONARHICĂ 139. 2. Însărcinare de a comunica ceva; ceea ce se comunică, știre, veste. (Fig.) Nu se va spune niciodată îndeajuns care este însemnătatea concepției despre lume și a mesajului uman al narațiunilor, al dramelor și poemelor lirice. VIANU, S. 5.- Variantă: mesagíu, mesagii (BOGZA, C. O. 191, C. PETRESCU, C. V. 277), s. n.

MESÁJ s.n. 1. Comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc. ♦ Document oficial conținând în general puncte de vedere deosebite în probleme la ordinea zilei sau care reclamă o urgentă soluționare. 2. Știre, veste. ♦ Comunicare telefonică făcută la biroul poștal și transmisă destinatarului pe cale poștală. 3. Conținutul de idei al unei opere de artă; nota specială a unui scriitor; semnificație. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informații înmagazinată în moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].

MESÁJ s. n. 1. informație, comunicare; știre, veste. ◊ comunicare telefonică la biroul poștal, care este transmisă destinatarului pe cale poștală. 2. comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc. ◊ formă de comunicare larg uzitată la nivelul șefilor de state și de guverne, prin care se exprimă puncte de vedere sau propuneri privind soluționarea unor probleme importante și de actualitate ale relațiilor internaționale. 3. încărcătura de idei și de sentimente, de semnificații și de atitudini a unei opere de artă. 4. ~ genetic = cantitatea de informații din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism. 5. (cib.) lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată. (< fr. message)

MESÁJ ~e n. 1) Adresare orală sau scrisă cu caracter oficial, destinată întregului popor. ~ de salut. 2) Conținut al unei astfel de adresări. 3) Informație care devine cunoscută; știre; veste; noutate. /<fr. message

mesaj n. 1. însărcinare de a spune sau de a aduce ceva; 2. pachet, depeșă; 3. comunicațiune oficială între puterea executivă și corpurile legiuitoare: mesajul Tronului (= fr. message).

MESÁGIU s. n. v. mesaj.

*mesagiŭ n. și -áj n., pl. e (fr. message, d. vfr. mes, trimes, care e lat. mĭssus. V. trimet). Însărcinarea de a duce o veste saŭ un pachet: a fi însărcinat c’un mesagiŭ. Lucru trimes (veste saŭ pachet): a primi un mesagiŭ. Comunicațiune oficială între puterea executivă și cea legislativă saŭ între cameră și senat. Mesagiu tronuluĭ, scrisoare adresată de rege corpurilor legĭuitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MESÁJ s. 1. v. comunicare. 2. v. știre. 3. înțeles, semnificație, sens, tâlc, (înv.) socoteală. (~ adânc al unei poezii.)

MESAJ s. 1. anunț, aviz, comunicare, încunoștințare, înștiințare. (A primit acasă un ~ important.) 2. știre, veste, (înv.) solie. (Ai primit ~ de la mine?) 3. înțeles, semnificație, sens, tîlc, (înv.) socoteală. (~ adînc al unei poezii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mesáj (mesáje), s. n.1. Adresă, trimitere. – 2. Comunicare. – 3. Comunicat oficial al Suveranului către puterea legislativă. – Var. mesagiu. Fr. message și var. din it. messagio.Der. mesajer (var. mesager), s. m. (trimis, sol), din fr. messager, it. messaggiero, al cărui var. pare preferată formei de bază; mesajerie (var. mesagerie), s. f. (transport de mărfuri pe calea ferată), din fr. messagerie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MESÁJ s. n. (< fr. message): informație; comunicare concretă – orală sau scrisă; secvență de semnale, care corespund unor reguli de combinare determinate de un cod. ◊ ~ codát (codificát): m. realizat cu ajutorul unui cod, al unui sistem de semne (simboluri), comun emițătorului și receptorului (v. cod, emițătór și receptór). ◊ ~ decodát (decodificát): m. descifrat, clarificat, lămurit, înțeles.

Intrare: mesaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesaj
  • mesajul
  • mesaju‑
plural
  • mesaje
  • mesajele
genitiv-dativ singular
  • mesaj
  • mesajului
plural
  • mesaje
  • mesajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesagiu
  • mesagiul
  • mesagiu‑
plural
  • mesagii
  • mesagiile
genitiv-dativ singular
  • mesagiu
  • mesagiului
plural
  • mesagii
  • mesagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)