veste s.f. 1 Fapt, întîmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. Două vești aflate în ziua aceea nefastă îi schimbaseră toată viața. ◊ Fără (de) veste = a) Loc.adv. deodată, subit, pe neașteptate, inopinat, brusc; b) Loc.adj. care este neașteptat, neprevăzut. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) de veste = a(-i) aduce la cunoștință (cuiva) ceva, a înștiința, a vesti, a anunța (pe cineva). Mă duc să dau de veste lui cuconu Costache (SADOV.). A prinde de veste sau a prinde veste = a afla, a observa, a remarca, a băga de seamă (din timp). A prins de veste straja, s-a luat după mine (CAR.). Amicii lui au prins de veste că volumul este plin de greșeli tipografice (GAL.). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? A-i prinde (cuiva) de veste = a) a remarca (la momentul oportun) prezența cuiva într-un anumit loc; b) a-și da seama de sentimentele, de situația, de intențiile etc. cuiva. A nu i se auzi (cuiva) de veste = a nu avea informații în legătură cu cineva. 2 Faimă, renume, reputație. Vestea exagerată a avuțiilor sale (XEN.). ◊ Expr. A (i) se duce (sau a merge, a se lăți) cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit; a căpăta notorietate. I-a mers vestea că ar fi nesimțitor (VIN.). • pl. vești. /<sl. veche вѣсть.