8 intrări

Articole pe această temă:

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URÉCHE, urechi, s. f. I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă. ◊ Expr. A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (I 1); pavilionul urechii, auriculă. ◊ Loc. adv. Până peste urechi = extrem de..., foarte. ◊ Expr. (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce); a dori foarte mult (ceva). ◊ Compuse: (Bot.) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; urechiușă (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete (Salvia verticillata); urechea-șoarecelui = nu-mă-uita; urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene (Primula auricula). 2. Fig. Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz. ◊ Expr. A avea ureche (muzicală) = a avea un simț dezvoltat și fin al auzului, putând percepe (și reproduce în mod exact) sunetele muzicale. A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura. II. (Pop.) Organul respirator al peștilor; branhie. III. P. anal. 1. Gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara). ◊ Expr. A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă. 2. Cheotoarea de piele sau de pânză de la marginea, din spate, a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior. 3. Toartă; inel, belciug. ♦ Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă. ♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului. 4. (La pl.) Porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc. – Lat. oricla (= auricula).

URÉCHE, urechi, s. f. I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă. ◊ Expr. A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (I 1); pavilionul urechii, auriculă. ◊ Loc. adv. Până peste urechi = extrem de..., foarte. ◊ Expr. (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva). ◊ Compuse: (Bot.) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; urechiușă (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete (Salvia verticillata); urechea-șoarecelui = nu-mă-uita; urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene (Primula auricula). 2. Fig. Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz. ◊ Expr. A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale. A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura. II. (Pop.) Organul respirator al peștilor; branhie. III. P. anal. 1. Gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara). ◊ Expr. A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă. 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior. 3. Toartă; inel, belciug. ♦ Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă. ♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului. 4. (La pl.) Porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc. – Lat. oricla (= auricula).

URÉCHE, urechi, s. f. I. 1. Fiecare din cele două organe așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului, formate (la om și la mamifere) dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă și constituind aparatul auditiv al animalelor. Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit. SADOVEANU, B. 8. Urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. ISPIRESCU, L. 39. De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile. CREANGĂ, P. 119. ◊ (În contexte figurate) Îmi pun în schimb urechea pe inima țării Și-aud bătăi neregulate. BENIUC, V. 27. Te-ai plimbat la țară în automobil și prin castele ciocoiești și n-ai pus urechea la pămînt să asculți glasurile care nu se aud. REBREANU, R. I 210. ◊ Expr. A fi numai urechi, a-și deschide urechile în patru sau (rar) a asculta cu toate urechile = a asculta foarte atent. Sîntem toți numai urechi. CAMIL PETRESCU, U. N. 339. Fata asculta cu toate urechile. ISPIRESCU, L. 18. A asculta numai c-o ureche = a asculta distrat. A nu-și crede urechilor v. crede (2). (Despre vorbe, zvonuri, știri) A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva. A-i trece cuiva pe la ureche, se spune cînd cineva aude un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă), se spune cînd cineva nu reține ceea ce i se spune sau cînd rămîne nepăsător față de spusele cuiva. Auzise și el ceva din toate acestea. I-au intrat pe-o ureche și i-au ieșit pe cealaltă. REBREANU, I. 107. Tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă. GANE, N. III 33. La judecători, ce intră pe-o ureche iase pe alta. NEGRUZZI, S. I 248. (Eliptic) Și maximele bătrînei pe-o ureche toate-i iese. EMINESCU, O. IV 224. A face urechea toacă v. toacă (1). A-și pleca urechea la... v. pleca2 (3). A bate toaca la urechea surdului v. surd (1). A-și deschide urechile v. deschide (1). A trage cu urechea v. trage (II 6). A împuia (cuiva) urechile v. împuia. A fi fudul (sau tare) de ureche = a fi surd, v. fudul. (Ironic) A fi urechea satului (sau tîrgului) = a ști tot ce se petrece într-o localitate. ◊ Compuse: (Bot.) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară (Peziza aurantia); urechiușă; urechea-iepurelui = nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); urechea-porcului = plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina ramificată în partea superioară și cu flori mici albăstrui-violete (Salvia verticillata); jaleș; urechea-șoarecelui = nu-mă-uita (Myosotis silvatica); urechea-ursului = plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunze ovale ușor dințate și cu flori galbene; crește pe stînci calcaroase (Primula auricula). 2. Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz. Urechea te minte și ochiul te-nșală. EMINESCU, O. I 40. Tu n-ai auzit pistolul?... Nu l-ai auzit? Spune! (Cu furie) Ureche! Ureche!... HASDEU, R. V. 157. Păreții au urechi și fereștile ochi. ♦ (De obicei determinat prin «muzicală») Facultatea de a percepe și de a reproduce în mod exact sunetele muzicale. Un glas așa de dulce și de curat, o ureche atît de muzicală. CONTEMPORANUL, VI 197. ◊ Expr. A cînta după ureche = a reproduce o melodie după auz (și nu după note). 3. Partea externă, cartilaginoasă, a aparatului auditiv; auriculă. V. pavilion (3). Era un dulău sur și flocos, cu urechile și cu coada scurtate. SADOVEANU, B. 207. Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește, și-l jumulește și pe acela de-i merg peticile. CREANGĂ, O. A. 141. În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. Știre-aș peana cum se pune, C-aș pune-o după urechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 397. ◊ Loc. adv. Pînă peste urechi = peste măsură, foarte tare, foarte mult. ◊ Expr. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) v. lungi (1). Floare la ureche v. floare (I 1). A-i rupe (cuiva) urechile v. rupe (5). A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) v. culca (1). A avea bumbac în urechi v. bumbac (II 1). A-și astupa urechile v. astupa (1). 4. (În expr.) Într-o ureche = smintit, scrîntit, țicnit. Știa dînsul că Vasile Baciu e într-o ureche. REBREANU, I. 20. Vara plecau cu toții afară, la un unchi al lor... bătrîn, burlac și cam într-o ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. El, cum era cam într-o ureche, i-a răspuns. SBIERA, P. 5. II. (Popular) Organul respirator al peștilor; branhie. III. 1. Gaura acului prin care se petrece ața sau sfoara. ◊ Expr. A scăpa ca prin urechile acului v. scăpa (2). 2. Cheotoare de piele sau de chingă cusută la marginea de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior. O ordonanță, cu o pereche de cizme atîrnate de urechi într-un singur deget, încetini pașii. C. PETRESCU, Î. II 121. Urechile la ciubote sînt de piele și-s simple. ȘEZ. IX 33. 3. Toartă, inel, belciug. Un cordon de piele în care se vedea prins de un lănțișor urechea unui cesuleț. CĂLINESCU, E. O. I 17. ♦ Proeminență în formă de cîrlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă; măsea. ♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului. 4. (Mai ales la pl.) Porțiune ieșită în afară dintr-o zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui loc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.

uréche s. f. în sint. s. (cooperativa) ochiul și urechea (fam., pop.) Securitatea (în comunism) ◊ „Unde altundeva putea să lucreze o secătură ca el, dacă nu la cooperativa ochiul și urechea.”

URÉCHE1 ~i f. I. 1) (la om și la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului. ◊ Până peste ~i foarte mult. A trage cu ~ea a asculta pe furiș, neobservat de nimeni. A-i intra pe o ~ și a-i ieși pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atenție spuselor cuiva. A-i rupe cuiva ~ile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi. A se face într-o ~ a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva ~ile a-i spune cuiva mereu același lucru. A fi numai ~i a asculta foarte atent. A ajunge la ~ea (sau ~ile) cuiva a afla ceva ținut în secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ◊ A avea ~ muzicală a avea capacitatea de a memora și reproduce cu ușurință sunete muzicale, melodii. A fi fudul de ~i (sau de o ~) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respirație la animalele acvatice; branhie. II. (în îmbinări ce denumesc plante): ~ea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiușă. ~ea-iepurelui a) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniță; b) plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dințate pe margini, și cu flori roșii sau roz, dispuse în formă de ciorchine. ~ea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dințate, rotunjite la vârf, și flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. ~ea-șoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puțin ramificată, având frunze înguste, nezimțate, și flori mici, albastre, albe sau roșii. ~ea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimțate și flori albăstrui-violete. [G.-D. urechii] /<lat. oricla

URÉCHE2 ~i f. 1) Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte. ~ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia se poate fixa ceva. ~ea cizmei. [G.-D. urechii] /<lat. oricla

ureche f. 1. organul auzului, așezat de fiecare lăture a capului: într’o ureche, cam țicnit; 2. auzul: are urechea delicată; 3. prin analogie: urechea acului, lancei, proțapului, cismei; 4. mâner, toartă de vas; 5. nume de plante: urechea babei, ciupercă în forma unei cupe răsucite, având oarecare asemănare cu o ureche (Peziza aurantia); urechea iepurelui, plantă cu frunzele ovale și florile galbene (Bupleurum rotundifolium); urechea porcului, Buc. jaleș; urechea șoarecelui, miozotis; urechea ursului, plantă cu florile galbene dispuse într’un buchet la vârful tulpinei, adesea cultivată ca plantă decorativă (Primula auricula). [Lat. AURICULA].

uréche f. (lat. auricula, pop. orĭcla [dim. d. auris, ureche], de unde s’a făcut *ureclĭe, *ureache, ureche, it. orecchio, fr. oreille, sp. oreja, pg. orelha). Organu auzuluĭ, cîte unu la dreapta și la stînga capuluĭ la om: calu cĭulește urechile cînd aude zgomot. Auz, calitatea de a auzi bine și de a ține minte cîntecele: acest copil are ureche. Pin anal. Toartă (cînd îs doŭă): urechile uneĭ căldărĭ (ob. toarte). Atîrnătoare, bucată de pînză saŭ de pele la ghete orĭ la cizme ca să aĭ de unde să le tragĭ la încălțat. Urechea (saŭ urechile) aculuĭ, gaura pin care bagĭ ața. A scăpa ca pin urechile aculuĭ, a scăpa de primejdie ca pin minune. A fi într’o ureche, a fi cam nebun, țicnit. A ți se lungi urechile așteptînd orĭ de foame, a te plictisi pînă să vie cel așteptat orĭ bucatele. A-țĭ ajunge gura la urechĭ răcnind, a răcni tare și mult. A nu duce la ureche, a nu te preface că beĭ vărsînd vinu după ureche, ci a bea serios. Nume de plante: urechea babeĭ, o cĭupercă (peziza aurantia); urechea ĭepureluĭ, o buruĭană umbeliferă (bupleurum rotundifólium), numită și urechelniță; urechea porculuĭ (Buc.), jaleș; urechea șoriceluluĭ, o plantă boraginee ale căreĭ florĭ, micĭ și albastre, îs simbolu neuĭtăriĭ și care se numește și ochĭu șarpeluĭ, nu mă-uĭta și myosótis (myosotis silvatica); urechea ursuluĭ, o plantă primulacee sălbatică și cultivată (primula auricula).

URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.

URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.

URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage (pe cineva) de urechi (pentru a-i aplica o pedeapsă). Grozav îmi place să urechez pe cei obraznici. La TDRG.

A URECHEÁ ~éz tranz. A pedepsi trăgând de urechi. /Din ureche

urechià v. fam. a trage de urechi.

urechélniță și -érniță f., pl. e (d. ureche, fiind-că poporu crede că intră pin urechĭ). Un insect lung de vre-o doĭ centimetri și cu doŭă antene (ca un foarfece) la coadă (forficula auriculária). O plantă umbeliferă numită și urechea ĭepureluĭ (bupleurum rotundifolium). O plantă care crește pe stîncile văroase și acoperișurĭ (sempervívum tectórum), cu care poporu tratează boalele de urechĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uréche s. f., art. uréchea, g.-d. art. uréchii; pl. uréchi

uréche s. f., art. uréchea, g.-d. art. uréchii; pl. uréchi

!uréche-tătăreáscă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. uréchii-tătăréști; pl. uréchi-tătăréști

urecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 urechéază, 1 pl. urechém; conj. prez. 3 să urechéze; ger. urechínd; part. urecheát

!uréchea-bábei (plantă) s. f. art., g.-d. art. uréchii-bábei

arată toate definițiile

Intrare: ureche
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ureche
  • urechea
plural
  • urechi
  • urechile
genitiv-dativ singular
  • urechi
  • urechii
plural
  • urechi
  • urechilor
vocativ singular
plural
Intrare: Ureche
Ureche nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ureche
Intrare: ureche-tătărească
ureche-tătărească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ureche-tătărească
  • urechea-tătărească
plural
  • urechi-tătărești
  • urechile-tătărești
genitiv-dativ singular
  • urechi-tătărești
  • urechii-tătărești
plural
  • urechi-tătărești
  • urechilor-tătărești
vocativ singular
plural
Intrare: urechea
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urechea
  • urechere
  • urecheat
  • urecheatu‑
  • urechind
  • urechindu‑
singular plural
  • urechea
  • urecheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urechez
(să)
  • urechez
  • urecheam
  • urecheai
  • urecheasem
a II-a (tu)
  • urechezi
(să)
  • urechezi
  • urecheai
  • urecheași
  • urecheaseși
a III-a (el, ea)
  • urechea
(să)
  • urecheze
  • urechea
  • ureche
  • urechease
plural I (noi)
  • urechem
(să)
  • urechem
  • urecheam
  • urechearăm
  • urecheaserăm
  • urecheasem
a II-a (voi)
  • urecheați
(să)
  • urecheați
  • urecheați
  • urechearăți
  • urecheaserăți
  • urecheaseți
a III-a (ei, ele)
  • urechea
(să)
  • urecheze
  • urecheau
  • urechea
  • urecheaseră
Intrare: urechea-babei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urechea-babei
plural
genitiv-dativ singular
  • urechii-babei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urechea-iepurelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urechea-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular
  • urechii-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urechea-porcului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urechea-porcului
plural
genitiv-dativ singular
  • urechii-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urechea-șoarecelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urechea-șoarecelui
plural
genitiv-dativ singular
  • urechii-șoarecelui
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ureche aurantia peziza

  • 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: urechiușă 5 exemple
    exemple
    • Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit. SADOVEANU, B. 8.
      surse: DLRLC
    • Urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. ISPIRESCU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile. CREANGĂ, P. 119.
      surse: DLRLC
    • figurat Îmi pun în schimb urechea pe inima țării Și-aud bătăi neregulate. BENIUC, V. 27.
      surse: DLRLC
    • figurat Te-ai plimbat la țară în automobil și prin castele ciocoiești și n-ai pus urechea la pămînt să asculți glasurile care nu se aud. REBREANU, R. I 210.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Sîntem toți numai urechi. CAMIL PETRESCU, U. N. 339.
        surse: DLRLC
      • Fata asculta cu toate urechile. ISPIRESCU, L. 18.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A asculta numai c-o ureche = a asculta distrat.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A nu-și crede (4.) urechilor (4.).
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea (sau urechile) cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva; a afla ceva ținut în secret.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.5. expresie A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. expresie A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Auzise și el ceva din toate acestea. I-au intrat pe-o ureche și i-au ieșit pe cealaltă. REBREANU, I. 107.
        surse: DLRLC
      • Tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă. GANE, N. III 33.
        surse: DLRLC
      • La judecători, ce intră pe-o ureche iase pe alta. NEGRUZZI, S. I 248.
        surse: DLRLC
      • eliptic Și maximele bătrînei pe-o ureche toate-i iese. EMINESCU, O. IV 224.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A trage (32.) cu (32.) urechea (32.) = a asculta pe furiș, neobservat de nimeni.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.8. expresie A face urechea (4.) toacă (4.).
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A-și pleca (5.) urechea (5.) la...
      surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A bate (5.) toaca (5.) la urechea (5.) surdului (5.).
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A-și deschide (4.) urechile (4.).
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.13. expresie Tare (2.) (sau fudul (2.)) de urechi (2.) (sau de-o ureche (2.)).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: surd
    • 1.14. expresie ironic A fi urechea satului (sau târgului) = a ști tot ce se petrece într-o localitate.
      surse: DLRLC
    • 1.15. Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (1.); pavilionul (3.) urechii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: auriculă 4 exemple
      exemple
      • Era un dulău sur și flocos, cu urechile și cu coada scurtate. SADOVEANU, B. 207.
        surse: DLRLC
      • Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește, și-l jumulește și pe acela de-i merg peticile. CREANGĂ, O. A. 141.
        surse: DLRLC
      • În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84.
        surse: DLRLC
      • Știre-aș peana cum se pune, C-aș pune-o după urechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 397.
        surse: DLRLC
    • 1.16. locuțiune adverbială Până peste urechi = extrem de..., foarte (tare, mult).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.17. expresie (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Știa dînsul că Vasile Baciu e într-o ureche. REBREANU, I. 20.
        surse: DLRLC
      • Vara plecau cu toții afară, la un unchi al lor... bătrîn, burlac și cam într-o ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III 14.
        surse: DLRLC
      • El, cum era cam într-o ureche, i-a răspuns. SBIERA, P. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.18. expresie A i se lungi (1.1.) (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.19. expresie A-i rupe (17.) (cuiva) urechile (17.).
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.20. expresie A se face într-o ureche = a se preface nebun; a fi neserios.
      surse: NODEX
    • 1.21. expresie A-i roade cuiva urechile = a-i spune cuiva mereu același lucru.
      surse: NODEX
    • surse: DLRLC
    • 1.23. expresie A se culca (2.) pe-o ureche (2.) (sau pe urechea (2.) aceea (2.)).
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.25. expresie A-și astupa (?) urechile (?).
      surse: DLRLC
    • 1.26. compus botanică Urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene (Primula auricula).
      surse: DEX '09 DLRLC
      • diferențiere Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dințate, rotunjite la vârf, și flori galbene, dispuse în umbele unilaterale.
        surse: NODEX
  • 2. figurat Facultatea de a auzi; simțul auzului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: auz 3 exemple
    exemple
    • Urechea te minte și ochiul te-nșală. EMINESCU, O. I 40.
      surse: DLRLC
    • Tu n-ai auzit pistolul?... Nu l-ai auzit? Spune! (Cu furie) Ureche! Ureche!... HASDEU, R. V. 157.
      surse: DLRLC
    • figurat Păreții au urechi și fereștile ochi.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A avea ureche (muzicală) = a avea un simț dezvoltat și fin al auzului, putând percepe (și reproduce în mod exact) sunetele muzicale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Un glas așa de dulce și de curat, o ureche atît de muzicală. CONTEMPORANUL, VI 197.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. popular Organul respirator al peștilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: branhie
  • 4. prin analogie Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte; gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 4.1. expresie A scăpa (3.2.) ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia se poate fixa ceva; cheotoarea de piele sau de pânză de la marginea, din spate, a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • O ordonanță, cu o pereche de cizme atîrnate de urechi într-un singur deget, încetini pașii. C. PETRESCU, Î. II 121.
      surse: DLRLC
    • Urechile la ciubote sînt de piele și-s simple. ȘEZ. IX 33.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Un cordon de piele în care se vedea prins de un lănțișor urechea unui cesuleț. CĂLINESCU, E. O. I 17.
      surse: DLRLC
    • 6.1. Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: măsea
    • 6.2. Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 7. (la) plural Porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • limba latină oricla (= auricula).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

urechea

  • 1. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi),
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Grozav îmi place să urechez pe cei obraznici. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ureche
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

urechea-babei

  • 1. compus botanică Ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; pitacul-dracului (Peziza aurantia).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

urechea-iepurelui botanică

  • 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum).
    surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, dispuse în umbele.
      surse: NODEX sinonime: urechelniță
  • 2. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz (Stachys lanata).
    surse: DEX '09
    • diferențiere Plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dințate pe margini, și cu flori roșii sau roz, dispuse în formă de ciorchine.
      surse: NODEX

etimologie:

urechea-porcului

  • 1. compus botanică Plantă erbacee meliferă, decorativă, semilemnoasă, din familia labiatelor, cu tulpina erectă, păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete; salvie austriacă (Salvia verticillata).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cinsteț lăptucul-oii salvie

etimologie:

urechea-șoarecelui

etimologie:

ureche-tătărească

etimologie: