MIOZOTIS s. m. (Bot.; livr.) Nu-mă-uita. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosotis.

miozotis s [At: TOPÎRCEANU, B. 5 / V: ~zot s / A și: ~zotis / P: mi-o~ / E: fr myosoti] (Bot) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica).

MIOZOTIS subst. (Bot.; livr.) Nu-mă-uita. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosotis.

MIOZOTIS s. m. (Bot.) Nu-mă-uita. (Metaforic) Înotară umezi, ochii de miozotis și ochii de antracit. PETRESCU, C. V. 371. – Pronunțat: mi-o-. – Variantă: miozot (TOPÎRCEANU, B. 5) s. m.

MIOZOTIS s.m. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte; (pop.) nu-mă-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – șoarece, ous, otos – ureche].

MIOZOTIS s. m. plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, în pădurile de munte; nu-mă-uita. (< fr. myosotis)

MIOZOTIS m. Plantă erbacee (decorativă) cu flori mărunte de culoare albastră, care crește prin locuri umede și umbroase; nu-mă-uita. [Sil. mi-o-] /<fr. myosotis

miozotis n. numele științific al plantei nu-mă-uita.

miosotis sn vz miozotis

miozot s vz miozotis

MIOZOT s. m. v. miozotis.

MIOSOTIS s.m. v. miozotis.

MIOZOT s.m. v. miozotis.

*miosótis, V. myosótis.

!miozotis (livr.) (desp. mi-o-) s. m.

miozotis (livr.) (mi-o-) s. m.

miozotis s. m. (sil. mi-o-)

miozotis.

MIOZOTIS s. (BOT.; Miosotis silvatica) nu-mă-uita, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.

MIOZOTIS s. (BOT.; Miosotis silvatica) nu-mă-uita, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.

MIOZÓTIS subst. (Bot.; franțuzism) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). Cerul e-albastru Ca o petală De miozot. TOPÎRCEANU, B. 5. Luam nume de flori. . . care ni se păreau mai prețioase: camelie, miozotis. BRĂESCU, A. 67. ◊ F i g. (Cu aluzie la culoarea albastră a florii) Și inotară umezi, ochii de miozotis și ochii de antracit, C. PETRESCU, C. V. 371. - Accentuat și: miozotis. -Pronunțat: mi-o-. – Și: (din necesități prosodice) miozót subst. – Din fr. myosotis.