branhie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat branchio] Lamelă care aparține unei serii ce formează aparatul respirator al animalelor acvatice.

branhie s.f. (zool.; de obicei la pl.) Organ de respirație, extern sau intern, al unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. branchie; cf. lat. branchĭa, -ae.

BRANHIE, branhii, s. f. (De obicei la pl.) Organ extern (liber sau acoperit) prin care respiră peștii, racii și alte animale care trăiesc în apă. – Pronunțat: -hi-e.

BRANHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).

BRANHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia].

BRANHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr. branchie, lat. branchia)

BRANHIE ~i f. Organ de respirație extern sau intern, prezent la numeroase animale acvatice. [Art. branhia; G.-D. branhiei; Sil. -hi-e] /<lat. branchiae, fr. branchies

branhii f. pl. organe de respirațiune ale peștilor.

*bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat. Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă.

*bránhiĭ V. branchiĭ.

branhie (organ la animale acvatice) (desp. -hi-e) s. f., art. branhia (desp. -hi-a), g.-d. art. branhiei; pl. branhii, art. branhiile (desp. -hi-i-)

branhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. branhia (-hi-a), g.-d. art. branhiei; pl. branhii, art. branhiile (-hi-i-)

branhie s. f. (sil. -hi-e), art. branhia (sil. -hi-a), g.-d. art. branhiei; pl. branhii, art. branhiile

branhie, pl. branhii

branhii pl.

BRANHIE s. (ZOOL.) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)

BRANHIE s. (ZOOL) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)