2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

TACT2 s. n. v. taht.

TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.

TACT2, tacturi, s. n. 1. Măsură, cadență ritmică în muzică. Care tact e acolo?Trei sferturi. CONTEMPORANUL, VI 204. ◊ (Poetic) Pe stradă se plimbă iernaticul vînt Și fluieră-n tactul aceluiași cînt Și plînge cu lacrimi de ploaie. TOPÎRCEANU, P. 221. ◊ Expr. A bate tactul v. bate (VI 2). ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. Compania porni în bătaie, cu tact apăsat, surd, zguduind pămîntul. SADOVEANU, O. VI 210. Într-un tact grăbit le bătea inima. BART, E. 186. Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57. Stelele păreau că se mișcă după tactul lor. EMINESCU, N. 69. 2. (Numai la sg.) Simț al măsurii în comportare, determinînd adoptarea unei atitudini abile, corecte și convenabile în orice situație. Se precipitase, lipsită de tact. C. PETRESCU, A. 455. Îi era rușine că a fost fără tact și se retrase. REBREANU, R. I 221. Coșbuc are destul tact și gust artistic să nu cadă în frivol. GHEREA, ST. CR. III 275.

tact2 (cadență) s. n., pl. tácturi

tact1 (simț al măsurii, pipăit) s. n.

TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simțul ~ului.) 2. v. cadență. 3. v. chibzuială.

TACT1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].

TACT2 s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge].

TACT s. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. ◊ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)

tact (-turi), s. n.1. Simțul pipăitului. – 2. Măsură, ritm. – 3. Cadență. Fr. tact; sensul 3 ca în germ. Taktrus. takt.Der. tactică, s. f., din fr. tactique; tactician, s. m., din fr. tacticien; tacticos, adj. (ordonat, cadențat, ritmat; cumpănit, calm), din ngr. ταϰτιϰός (Gáldi 258); tactil, adj., din fr. tactile.

TACT2 ~uri n. (în muzică, versificație, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mișcărilor; cadență; ritm. /<fr. tact, germ. Takt

TACT1 n. 1) Simț care determină o comportare delicată și corectă. Om cu ~. Om lipsit de ~. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /<fr. tact, germ. Takt

tact n. succesiune regulată a variațiunilor de sonuri: a bate tactul.

tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.

tact n. 1. pipăit; 2. fig. judecată fină și sigură: are tact.

2) *tact n., pl. urĭ (lat. tactus, atingere, pipăire, d. tángere, a atinge; fr. tact. V. contact). Pipăit (simțu). Fig. Pricepere, simțu delicat al conveniențelor față de persoane: a avea tact politic. Muz. (rus. takt, d. germ. takt, tot d. lat. tactus). Cadență, măsură: a bate tactu, a dansa în tact.

1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.

TAFT s. n. v. taht.

arată toate definițiile

Intrare: tact
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tact
  • tactul
  • tactu‑
plural
  • tacturi
  • tacturile
genitiv-dativ singular
  • tact
  • tactului
plural
  • tacturi
  • tacturilor
vocativ singular
plural
Intrare: taht
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taht
  • tahtul
  • tahtu‑
plural
  • tahturi
  • tahturile
genitiv-dativ singular
  • taht
  • tahtului
plural
  • tahturi
  • tahturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tact
  • tactul
  • tactu‑
plural
  • tacturi
  • tacturile
genitiv-dativ singular
  • tact
  • tactului
plural
  • tacturi
  • tacturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taft
  • taftul
  • taftu‑
plural
  • tafturi
  • tafturile
genitiv-dativ singular
  • taft
  • taftului
plural
  • tafturi
  • tafturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tact

etimologie:

taht tact taft

  • 1. învechit Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: capitală subprefectură 3 exemple
    exemple
    • Trebuia să trimită cîte un raport din fiece oraș și din fiece tact de subtadministrație, întîlnit în drum. CAMIL PETRESCU, O. II 613.
      surse: DLRLC
    • M-a dus la tact și d-acolo la oraș. CARAGIALE, S. 87.
      surse: DLRLC
    • A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecți... E grăbit s-ajungă la tact de aceea lasă bacșișuri bune. ALECSANDRI, T. 46.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Han unde călătorii își schimbau caii; stație de poștă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: poștă 2 exemple
    exemple
    • Zapciul el însuși... îi luă în primire frecîndu-și cu smerenie mîinile și seara la tact se dete iama printre găini și rațe. MACEDONSKI, O. III 37.
      surse: DLRLC
    • La tactul de mai sus al poștei, se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Tron împărătesc; scaun domnesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: