2 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACT2 s. n. v. taht.

TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.

tact2 s [At: H II, 300 / Pl: ? / E: tc tak „arcadă, boltă”] (Reg) Poartă.

tact1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri, ~e / E: fr tact, ger Takt] 1 (Fzl) Simț care se referă la senzațiile provocate de agenți exteriori asupra receptorilor pielii sau a mucoaselor Si: pipăit1. 2 (Muz) Măsură. 3 (Muz; pex) Ritm al unei melodii. 4 (Muz, îe) A da ~ sau a ține ~ul A bate tactul unei melodii. 5 (Muz; îae) A marca, prin mișcări regulate (făcute cu mâna, cu piciorul sau cu o baghetă), accentele unui text scandat. 6 Ritm de mers, de dans etc. Si: cadență. 7 Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată Si: (înv) tropos (4). 8 (Pex) Pricepere.

TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.

TACT2, tacturi, s. n. 1. Măsură, cadență ritmică în muzică. Care tact e acolo?Trei sferturi. CONTEMPORANUL, VI 204. ◊ (Poetic) Pe stradă se plimbă iernaticul vînt Și fluieră-n tactul aceluiași cînt Și plînge cu lacrimi de ploaie. TOPÎRCEANU, P. 221. ◊ Expr. A bate tactul v. bate (VI 2). ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. Compania porni în bătaie, cu tact apăsat, surd, zguduind pămîntul. SADOVEANU, O. VI 210. Într-un tact grăbit le bătea inima. BART, E. 186. Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57. Stelele păreau că se mișcă după tactul lor. EMINESCU, N. 69. 2. (Numai la sg.) Simț al măsurii în comportare, determinînd adoptarea unei atitudini abile, corecte și convenabile în orice situație. Se precipitase, lipsită de tact. C. PETRESCU, A. 455. Îi era rușine că a fost fără tact și se retrase. REBREANU, R. I 221. Coșbuc are destul tact și gust artistic să nu cadă în frivol. GHEREA, ST. CR. III 275.

TACT1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].

TACT2 s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge].

TACT s. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. ◊ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)

TACT2 ~uri n. (în muzică, versificație, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mișcărilor; cadență; ritm. /<fr. tact, germ. Takt

TACT1 n. 1) Simț care determină o comportare delicată și corectă. Om cu ~. Om lipsit de ~. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /<fr. tact, germ. Takt

tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.

tact n. succesiune regulată a variațiunilor de sonuri: a bate tactul.

tact n. 1. pipăit; 2. fig. judecată fină și sigură: are tact.

2) *tact n., pl. urĭ (lat. tactus, atingere, pipăire, d. tángere, a atinge; fr. tact. V. contact). Pipăit (simțu). Fig. Pricepere, simțu delicat al conveniențelor față de persoane: a avea tact politic. Muz. (rus. takt, d. germ. takt, tot d. lat. tactus). Cadență, măsură: a bate tactu, a dansa în tact.

1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.

TAFT s. n. v. taht.

TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

taht sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 251 / V: (înv) tact, taft / Pl: ~uri / E: tc taht] (Tcî) 1 Tron împărătesc. 2 Cetate de scaun Si: capitală. 3 Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 5 Stație de poștă.

TAHT, tahturi, s. n. (Învechit; și în forma tact) 1. Reședință, sediu al unei subprefecturi sau al altei administrații sau autorități locale. Trebuia să trimită cîte un raport din fiece oraș și din fiece tact de subtadministrație, întîlnit în drum. CAMIL PETRESCU, O. II 613. M-a dus la tact și d-acolo la oraș. CARAGIALE, S. 87. A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecți... E grăbit s-ajungă la tact de aceea lasă bacșișuri bune. ALECSANDRI, T. 46. 2. Stație de poștă; poștă. Zapciul el însuși... îi luă în primire frecîndu-și cu smerenie mîinile și seara la tact se dete iama printre găini și rațe. MACEDONSKI, O. III 37. La tactul de mai sus al poștei, se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287. – Variante: tact, taft (DELAVRANCEA, H. T. 211) s. n.

TAHT ~uri n. înv. 1) Reședință a unei administrații locale. 2) Han unde călătorii își schimbau caii; stație de poștă. 3) Scaun domnesc. /<turc. taht

taft n. V. taht: taftul subprefecturei.

taht n. reședința unei subprefecturi: chemă la taht pe toți țăranii. [Vechiu-rom. taht, tron, reședință, capitală = turc. TAHT].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tact2 (simț al măsurii; pipăit) s. n.

tact1 (cadență) s. n., pl. tacturi

tact2 (cadență) s. n., pl. tacturi

tact1 (simț al măsurii, pipăit) s. n.

taht (înv.) s. n., pl. tahturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simțul ~ului.) 2. v. cadență. 3. v. chibzuială.

TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simțul ~.) 2. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, ritmică, (înv.) timp. (~ al unei melodii.) 3. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (A procedat cu mult ~.)

TAHT s. v. capitală, subprefectură, tron.

taht s. v. CAPITALĂ. SUBPREFECTURĂ. TRON.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tact (-turi), s. n.1. Simțul pipăitului. – 2. Măsură, ritm. – 3. Cadență. Fr. tact; sensul 3 ca în germ. Taktrus. takt.Der. tactică, s. f., din fr. tactique; tactician, s. m., din fr. tacticien; tacticos, adj. (ordonat, cadențat, ritmat; cumpănit, calm), din ngr. ταϰτιϰός (Gáldi 258); tactil, adj., din fr. tactile.

taht (-turi), s. n. – Sediu, reședință. – Var. taft, tact. Tc. (per.) taht (Șeineanu, II, 344; Lokotsch 1987), cf. ngr. τάχτι.

Intrare: tact
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tact
  • tactul
  • tactu‑
plural
  • tacturi
  • tacturile
genitiv-dativ singular
  • tact
  • tactului
plural
  • tacturi
  • tacturilor
vocativ singular
plural
Intrare: taht
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taht
  • tahtul
  • tahtu‑
plural
  • tahturi
  • tahturile
genitiv-dativ singular
  • taht
  • tahtului
plural
  • tahturi
  • tahturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taft
  • taftul
  • taftu‑
plural
  • tafturi
  • tafturile
genitiv-dativ singular
  • taft
  • taftului
plural
  • tafturi
  • tafturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tact
  • tactul
  • tactu‑
plural
  • tacturi
  • tacturile
genitiv-dativ singular
  • tact
  • tactului
plural
  • tacturi
  • tacturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tact, tacturisubstantiv neutru

etimologie:

taht, tahturisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Trebuia să trimită cîte un raport din fiece oraș și din fiece tact de subtadministrație, întîlnit în drum. CAMIL PETRESCU, O. II 613. DLRLC
    • format_quote M-a dus la tact și d-acolo la oraș. CARAGIALE, S. 87. DLRLC
    • format_quote A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecți... E grăbit s-ajungă la tact de aceea lasă bacșișuri bune. ALECSANDRI, T. 46. DLRLC
  • 2. Han unde călătorii își schimbau caii; stație de poștă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Zapciul el însuși... îi luă în primire frecîndu-și cu smerenie mîinile și seara la tact se dete iama printre găini și rațe. MACEDONSKI, O. III 37. DLRLC
    • format_quote La tactul de mai sus al poștei, se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287. DLRLC
  • 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.