2) *tact n., pl. urĭ (lat. tactus, atingere, pipăire, d. tángere, a atinge; fr. tact. V. contact). Pipăit (simțu). Fig. Pricepere, simțu delicat al conveniențelor față de persoane: a avea tact politic. Muz. (rus. takt, d. germ. takt, tot d. lat. tactus). Cadență, măsură: a bate tactu, a dansa în tact.