opțiuni
  • info

14 definiții pentru temperanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPERANȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.

TEMPERANȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.

temperanță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. XVI / V: (înv) ~ție / E: fr tempérance] (Rar) Cumpătare (în special în privința consumului de băuturi alcoolice).

TEMPERANȚĂ s. f. Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). Desigur că face parte din vreo societate de temperanță. BART, S. M. 102.

TEMPERANȚĂ s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].

TEMPERANȚĂ s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)

TEMPERANȚĂ ~e f. rar Caracter temperat; simț al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate. /<fr. tempérance, lat. temperantia

temperanță f. virtute care depărtează dela orice: exces, care regulează pasiunile: cumpătare de mâncare și băutură.

*temperánță f., pl. e (fr. tempérance, d. lat. temperantia). Cumpătare, moderațiune (în mîncare și băutură).

temperanție sf vz temperanță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temperanță (rar) s. f., g.-d. art. temperanței

temperanță (rar) s. f., g.-d. art. temperanței

temperanță s. f., g.-d. art. temperanței; pl. temperanțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMPERANȚĂ s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.

temperanță s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

Intrare: temperanță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temperanță
  • temperanța
plural — —
genitiv-dativ singular
  • temperanțe
  • temperanței
plural — —
vocativ singular —
plural —
temperanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temperanțăsubstantiv feminin

  • 1. rar Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cumpătare moderație sobrietate
    • format_quote Desigur că face parte din vreo societate de temperanță. BART, S. M. 102. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.