14 definiții pentru socotință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCOTINȚĂ, socotințe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre, voință. – Socoti + suf. -ință.

socotință sf [At: CORESI, EV. 436 / Pl: ~țe, ~ți / E: socoti + -ință] 1 (Înv) Prețuire. 2 (Îlv) A-i face (cuiva) ~ A prețui. 3 (Îlv) A lua (sau a se pune) în (sau întru) ~ A lua în considerare. 4 (Înv) Atenție (8). 5 (Înv) Îngrijire. 6 (Înv; pex) Ocrotire. 7 (Îvp) Socoteală (4). 8 (Înv) Numărătoare. 9 Recensământ. 10 (Îvp) Judecată. 11 (Îvp) Chibzuință (3). 12 (Îvr; îlpp) Cu ~ța Cu știrea …. 13-16 (Îljv) Cu sau fără (de) ~ (Ne)chibzuit. 17 (Înv; îlv) A face ~ A judeca. 18 (Înv) Rațiune1. 19 (Înv) Rost1. 20-23 (Îljv) Cu sau fără (nici de o) ~ Cu sau fără rost1. 24-27 (Îal) (Cu sau fără) alegere. 28 (Îvp) Părere. 29 (Înv; îlv) A fi de ~ A socoti (42). 30 (Rar; îe) A avea altă ~ A fi de altă părere. 31 (Reg) Credință populară. 32 (Reg) Superstiție. 33 (Înv) Intenție. 34 (Înv) Plan.

SOCOTINȚĂ, socotințe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre. Voință. – Socoti + suf. -ință.

SOCOTINȚĂ, socotințe, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Opinie, părere. Ion-vodă avea o credință și o socotință: că țara-i mai tare decît oștile năimite. SADOVEANU, N. P. 11. Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. Și eu sînt de această socotință, fătul mieu. DRĂGHICI, R. 73. ♦ Idee, gînd. Fiind rupt de foame, venea cu socotință că... poate are vro bucată de pîine să i-o dea. ȘEZ. III 132. 2. Judecată sănătoasă, chibzuială, măsură. V. socoteală (4). Unde nu e socotință, socoteala merge rău. PANN, P. V. II 49. Cum de ai așa răbdare Pentr-un cutezător... Om fără de socotință. TEODORESCU, P. P. 106. 3. Minte, rațiune. Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea încă nici cea mai mică parte a acestuia, au zis în sineși. DRĂGHICI, R. 154. 4. Hotărîre, voință. Hotărînd din toată inima că-și va schimba socotința și că niciodată va mai urma lucru ce va cunoaște că nu ar fi spre bine. DRĂGHICI, R. 38.

SOCOTINȚĂ ~e f. înv. pop. 1) Opinie a unei persoane despre cineva sau ceva; judecată; părere. 2) Cumpănire atentă a lucrurilor; judecată dreaptă. 3) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și relațiile dintre fenomene; intelect; rațiune. /a socoti + ~ință

socotínță f., pl. e (d. socotesc, ca chibzuință d. chibzuĭesc). Socoteală, reflexiune, chibzuință: a lucra cu socotință. Opiniune, credință: după socotința mea. Vechĭ. lntențiune: cu rea socotință. îngrijire: socotința bolnavilor. Stimă, atențiune: a-ĭ face cuĭva socotință, a avea socotință din partea cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

socotință (înv., pop.) s. f., g.-d. art. socotinței; pl. socotințe

socotință (înv., pop.) s. f., g.-d. art. socotinței; pl. socotințe

socotință s. f., g.-d. art. socotinței; pl. socotințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOCOTINȚĂ s. v. apreciere, atenție, băgare de seamă, calcul, cinste, cinstire, circumspecție, considerație, gând, grijă, idee, intenție, judecată, luare-aminte, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, opinie, părere, plan, precauție, prețuire, prevedere, proiect, prudență, punct de vedere, raționament, rațiune, respect, socoteală, stimă, trecere, vază.

SOCOTINȚĂ s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scurnpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Demonstrează multă ~.)

socotință s. v. APRECIERE. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CALCUL. CINSTE. CINSTIRE. CIRCUMSPECȚIE. CONSIDERAȚIE. GÎND. GRIJĂ. IDEE. INTENȚIE. JUDECATĂ. LUARE-AMINTE. MINTE. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. ONOARE. OPINIE. PĂRERE. PLAN. PRECAUȚIE. PREȚUIRE. PREVEDERE. PROIECT. PRUDENȚĂ. PUNCT DE VEDERE. RAȚIONAMENT. RAȚIUNE. RESPECT. SOCOTEALĂ. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ.

Intrare: socotință
socotință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socotință
  • socotința
plural
  • socotințe
  • socotințele
genitiv-dativ singular
  • socotințe
  • socotinței
plural
  • socotințe
  • socotințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

socotință, socotințesubstantiv feminin

învechit popular
  • 1. Punct de vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ion-vodă avea o credință și o socotință: că țara-i mai tare decît oștile năimite. SADOVEANU, N. P. 11. DLRLC
    • format_quote Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. DLRLC
    • format_quote Și eu sînt de această socotință, fătul mieu. DRĂGHICI, R. 73. DLRLC
    • 1.1. Gând, idee. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gând idee
      • format_quote Fiind rupt de foame, venea cu socotință că... poate are vro bucată de pîine să i-o dea. ȘEZ. III 132. DLRLC
  • 2. Considerație, prețuire, stimă. DEX '09 DEX '98
  • 3. Judecată sănătoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde nu e socotință, socoteala merge rău. PANN, P. V. II 49. DLRLC
    • format_quote Cum de ai așa răbdare Pentr-un cutezător... Om fără de socotință. TEODORESCU, P. P. 106. DLRLC
  • 4. Minte, rațiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea încă nici cea mai mică parte a acestuia, au zis în sineși. DRĂGHICI, R. 154. DLRLC
  • 5. Hotărâre, voință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hotărînd din toată inima că-și va schimba socotința și că niciodată va mai urma lucru ce va cunoaște că nu ar fi spre bine. DRĂGHICI, R. 38. DLRLC
etimologie:
  • Socoti + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.