2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNGUÍRE, tânguiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.) Plângere împotriva cuiva; reclamație. – V. tângui.

tânguire sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 458/12 / Pl: ~ri / E: tângui] 1 Exprimare prin cuvinte a nemulțumirii, a suferinței, a durerii etc. Si: lamentare, tânguială (1), tânguit (1), văicăreală, (pop) jeluială. 2 (Fig) Sunet prelung și jalnic Si: tânguială (2), tânguit (2), vaiet. 3 (Înv) Necaz. 4 (Înv) Mâhnire. 5 (Înv) Plângere (împotriva cuiva sau a ceva) Si: reclamație.

TÂNGUÍRE, tânguiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamație. – V. tângui.

tânguire f. acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei.

TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.

TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.

tângui [At: (ante 1550) GCR I, 3/11 / V: (îvr) ~a (Pzi: -iez) / Pzi: ~esc, tângui / E: vsl тѫговати] 1 vr A-și exprima prin cuvinte nemulțumirea, suferința, durerea etc. Si: a se lamenta, a se văicări, (îvp) a se ofta, (îrg) a olălăi, a se olecăi. 2 vr (Fig) A scoate sunete triste, plângătoare, asemănătoare unui vaiet. 3 vr (Înv) A se plânge cuiva cu scopul de a i se face dreptate Si: a reclama. 4 vt (Îvp) A deplânge pe cineva Si: a compătimi, a jeli. 5 vt (Reg) A boci1 (1).

TÎNGUÍ, tînguiesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A vorbi plîngîndu-se, jelindu-se, văicărindu-se. Plînse mai departe, liniștit, tînguindu-se și clătinînd din cap. DUMITRIU, N. 137. Vezi cum ești, mă frate Neculăieș, se tîngui meșterul mîngîindu-și bărbuța. SADOVEANU, P. M. 135. A pornit cu ele, tînguind mai mult ca o femeie decît ca un călugăr. DELAVRANCEA, la CADE. Plîngea și se tînguia de-ți rupea inima. ISPIRESCU, U. 53. ◊ (Cu determinări în dativ, indicînd persoana căreia i se adresează plîngerea) Constandin stătea la o masă și moșul i se tînguia. DUMITRIU, N. 280. Așa se tîngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151. Femeia lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tîngui și lui. CREANGĂ, P. 177. ◊ Fig. Pîrîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine. CERNA, P. 92. ◊ (Urmat de o completivă sau de un complement care indică motivul plîngerii) Se tînguia biata soacră-mea Agapia că haimanaua de copil îi fură toate cireșile și prunele. SADOVEANU, M. C. 16. Se tînguia de viața aceasta. id. O. VII 16. Petre se răcori tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dînsul. REBREANU, R. I 160. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plîngătoare, tînguioase. Multe nopți ale tale au fost tulburate în vis de stolul rîndunelelor care se tînguiau. PAS, Z. I 210. Pe urmă alte instrumente, bizare și triste, au început să se tînguie. C. PETRESCU, C. V. 167. Afară-i noapte neagră, vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane. IOSIF, P. 20. ◊ Tranz. A îngenuncheat în fața lespezii de piatră, începînd să se lovească cu fruntea în bucata de stîncă și să tînguiască o plîngere lungă și monotonă. C. PETRESCU, R. DR. 59. Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. id. S. 33. 2. Tranz. A deplînge, a compătimi, a jeli pe cineva. O tînguiau moașele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. SADOVEANU, M. C. 7. Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. Oameni buni, mă tînguiți, Oameni buni, mă miluiți. ALECSANDRI, P. P. 386. ◊ Loc. adv. De tînguit = de regretat, de plîns. E de tînguit că între magnații Transilvaniei se află unul care să îndrăznească, prin machinațiile sale turburătoare, a ruina alianța și învoielile încheiate. BĂLCESCU, O. II 185. ♦ A boci. Căzută la pămînt, tînguia în bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86. 3. Refl. A se plînge de cineva, a reclama. Părinții lui... întru mîhniciune se tîngui de dînsul. DRĂGHICI, R. 41. – Prez. ind. și: tî́ngui (STANCU, D. 256, C. PETRESCU, C. V. 167).

TÎNGUÍRE, tînguiri, s. f. Acțiunea de a se tîngui și rezultatul ei. 1. Jelire, suspinare, lamentare. Pe Laura o revoltau gîndurile bătrînilor, mai ales că veneau totdeauna după tînguiri îndelungate despre sărăcie. REBREANU, I. 86. Văzu că n-o scoate la căpătîi cu tînguirea. ISPIRESCU, L. 55. ♦ (Învechit) Jale, necaz, supărare, mîhnire. Totdeauna veți căuta a cîștiga orice lucru și neputînd apoi... veți căde în mare tînguire. DRĂGHICI, R. 110. 2. Sunet lung plin de jale; plînset, suspin, vaier, bocet. Bătrînul sta amărît la fereastră, pe cînd tînguirile melancolice ale cîntecului umpleau noaptea. SADOVEANU, O. III 106. Visurile ce-așa dulce m-au durut de mult s-au stins, Cum se stinge-o tînguire în amurgul unui plîns. PĂUN-PINCIO, P. 85. În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună. EMINESCU, O. I 160. 3. Plîngere (împotriva cuiva), reclamație. Veșnicile tînguiri ale răzășilor pentru încălcarea, și hrăpirile Orheianului îi sfredeliseră urechile și inima. SADOVEANU, O. VII 103.

A SE TÂNGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși durerea, neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se plânge; a se căina; a se jelui. 2) A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a se văicări; a se lamenta; a se văieta. 3) fig. A scoate sunete jalnice; a plânge; a suspina. Vântul se ~iește. /<sl. tongovati

A TÂNGUÍ ~iésc tranz. (persoane) A jeli adânc; a compătimi; a deplânge; a căina. ◊ De tânguit de plâns. /<sl. tongovati

tânguì v. a jeli: după ce mai plânse și se tângui o toană ISP. [Slav. TÕGA, jale].

tînguĭésc (mă) v. refl. (vsl. tongovati, a fi îngrijorat; sîrb. tugovati, a se tîngui). Mă jălesc, mă lamentez, îmĭ exprim un adînc regret.

tînguíre f. Acțiunea de a se tîngui. Vorbele pin care te tînguĭeștĭ: ascultă-ĭ tînguirea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tânguíre s. f., g.-d. art. tânguírii; pl. tânguíri

tânguíre s. f., g.-d, art. tânguírii; pl. tânguíri

!tânguí (a se ~) (a se lamenta) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tânguiéște/se tấnguie, imperf. 3 sg. se tânguiá; conj. prez. 3 să se tânguiáscă/să se tấnguie

tânguí (a ~) (a jeli) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc/tấngui, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. să tânguiáscă/să tấnguie

tânguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tânguiáscă

tîngui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tînguiesc, conj. tînguiască)

tânguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: tânguire
tânguire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânguire
  • tânguirea
plural
  • tânguiri
  • tânguirile
genitiv-dativ singular
  • tânguiri
  • tânguirii
plural
  • tânguiri
  • tânguirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tângui
tângui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tângui
  • tânguire
  • tânguit
  • tânguitu‑
  • tânguind
  • tânguindu‑
singular plural
  • tânguiește
  • tânguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tânguiesc
(să)
  • tânguiesc
  • tânguiam
  • tânguii
  • tânguisem
a II-a (tu)
  • tânguiești
(să)
  • tânguiești
  • tânguiai
  • tânguiși
  • tânguiseși
a III-a (el, ea)
  • tânguiește
(să)
  • tânguiască
  • tânguia
  • tângui
  • tânguise
plural I (noi)
  • tânguim
(să)
  • tânguim
  • tânguiam
  • tânguirăm
  • tânguiserăm
  • tânguisem
a II-a (voi)
  • tânguiți
(să)
  • tânguiți
  • tânguiați
  • tânguirăți
  • tânguiserăți
  • tânguiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânguiesc
(să)
  • tânguiască
  • tânguiau
  • tângui
  • tânguiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tângui
  • tânguire
  • tânguit
  • tânguitu‑
  • tânguind
  • tânguindu‑
singular plural
  • tânguie
  • tânguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tângui
(să)
  • tângui
  • tânguiam
  • tânguii
  • tânguisem
a II-a (tu)
  • tângui
(să)
  • tângui
  • tânguiai
  • tânguiși
  • tânguiseși
a III-a (el, ea)
  • tânguie
(să)
  • tânguie
  • tânguia
  • tângui
  • tânguise
plural I (noi)
  • tânguim
(să)
  • tânguim
  • tânguiam
  • tânguirăm
  • tânguiserăm
  • tânguisem
a II-a (voi)
  • tânguiți
(să)
  • tânguiți
  • tânguiați
  • tânguirăți
  • tânguiserăți
  • tânguiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânguie
(să)
  • tânguie
  • tânguiau
  • tângui
  • tânguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tânguire

  • 1. Acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei.
    exemple
    • Pe Laura o revoltau gîndurile bătrînilor, mai ales că veneau totdeauna după tînguiri îndelungate despre sărăcie. REBREANU, I. 86.
      surse: DLRLC
    • Văzu că n-o scoate la căpătîi cu tînguirea. ISPIRESCU, L. 55.
      surse: DLRLC
  • 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor.
    exemple
    • Bătrînul sta amărît la fereastră, pe cînd tînguirile melancolice ale cîntecului umpleau noaptea. SADOVEANU, O. III 106.
      surse: DLRLC
    • Visurile ce-așa dulce m-au durut de mult s-au stins, Cum se stinge-o tînguire în amurgul unui plîns. PĂUN-PINCIO, P. 85.
      surse: DLRLC
    • În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună. EMINESCU, O. I 160.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Plângere împotriva cuiva.
    exemple
    • Veșnicile tînguiri ale răzășilor pentru încălcarea și hrăpirile Orheianului îi sfredeliseră urechile și inima. SADOVEANU, O. VII 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tângui
    surse: DEX '98 DEX '09

tângui

  • 1. reflexiv A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 11 exemple
    exemple
    • Plînse mai departe, liniștit, tînguindu-se și clătinînd din cap. DUMITRIU, N. 137.
      surse: DLRLC
    • Vezi cum ești, mă frate Neculăieș, se tîngui meșterul mîngîindu-și bărbuța. SADOVEANU, P. M. 135.
      surse: DLRLC
    • A pornit cu ele, tînguind mai mult ca o femeie decît ca un călugăr. DELAVRANCEA, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Plîngea și se tînguia de-ți rupea inima. ISPIRESCU, U. 53.
      surse: DLRLC
    • Constandin stătea la o masă și moșul i se tînguia. DUMITRIU, N. 280.
      surse: DLRLC
    • Așa se tîngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151.
      surse: DLRLC
    • Femeia lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tîngui și lui. CREANGĂ, P. 177.
      surse: DLRLC
    • figurat Pîrîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine. CERNA, P. 92.
      surse: DLRLC
    • Se tînguia biata soacră-mea Agapia că haimanaua de copil îi fură toate cireșile și prunele. SADOVEANU, M. C. 16.
      surse: DLRLC
    • Se tînguia de viața aceasta. SADOVEANU, O. VII 16.
      surse: DLRLC
    • Petre se răcori tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dînsul. REBREANU, R. I 160.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate sunete jalnice, plângătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Multe nopți ale tale au fost tulburate în vis de stolul rîndunelelor care se tînguiau. PAS, Z. I 210.
        surse: DLRLC
      • Pe urmă alte instrumente, bizare și triste, au început să se tînguie. C. PETRESCU, C. V. 167.
        surse: DLRLC
      • Afară-i noapte neagră, vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane. IOSIF, P. 20.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv A îngenuncheat în fața lespezii de piatră, începînd să se lovească cu fruntea în bucata de stîncă și să tînguiască o plîngere lungă și monotonă. C. PETRESCU, R. DR. 59.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. C. PETRESCU, S. 33.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: compătimi deplânge jeli attach_file 3 exemple
    exemple
    • O tînguiau moașele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. SADOVEANU, M. C. 7.
      surse: DLRLC
    • Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC
    • Oameni buni, mă tînguiți, Oameni buni, mă miluiți. ALECSANDRI, P. P. 386.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială De tânguit = de regretat, de plâns.
      exemple
      • E de tînguit că între magnații Transilvaniei se află unul care să îndrăznească, prin machinațiile sale turburătoare, a ruina alianța și învoielile încheiate. BĂLCESCU, O. II 185.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Căzută la pămînt, tînguia în bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se plânge de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plânge reclama attach_file un exemplu
    exemple
    • Părinții lui... întru mîhniciune se tîngui de dînsul. DRĂGHICI, R. 41.
      surse: DLRLC

etimologie: