vaier² sm [At: FD I, 158 / Pl: ~i / E: mg vájár] (Trs) 1 Miner¹. 2 Șef² de echipă în mină¹.

vaier¹ sn [At: ALECSANDRI, P. III, 95 / Pl: ~e / E: pvb văiera] 1-2 Vaiet (1-2). 3 Suferință. 4 (Fig) Vaiet (6). 5 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de clopote.

vaier s.n. Tînguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. • pl. -e. /de la văiera, prin derivare regresivă.

VAIER, vaiere, s. n. Plîns, tînguire prelungă, dureroasă; vaiet. Rîsul și plînsul, vaierul și hohotul rămîneau departe, ca și cum n-ar fi fost. VORNIC, P. 106. Cîteodată o fereastră se deschide singură și lasă să scape în noapte un vaier, ori un suspin, ori un chiot de bucurie. C. PETRESCU, V. 82. Statu-Palmă clătinat Umple lunca de-un lung vaier. ALECSANDRI, P. A. 188. ◊ Fig. Dezgroapă, moșnege, cu minile-n tremur Comoara ta sfîntă de jale, Tu porți ferecate durerile noastre în vaierul strunelor tale. GOGA, P. 66. Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale, De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. ♦ Suferință, durere. Se năpustea... cutreierînd o țară zdrobită și plină de vaier. C. PETRESCU, R. DR. 189.

vaier n. Mold. vaiet: un vaier care sufletul pătrunde Al. [Tras din vai].

váĭer, V. vaĭet.

vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier¹ (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier¹ (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier¹ (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.

vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.

1) váĭet n., pl. e (d. vaĭ). Lamentațiune, strigăt de durere saŭ de întristare: vaĭetele uneĭ mame căreĭa ĭ-a murit copilu. – La Al. și Em. vaĭer (după șuĭer).

vaier s. n., pl. vaiere

vaier s. n., pl. vaiere

vaier s. n., pl. vaiere

vaier, -re sb.

VAIER s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)

VAIER s. 1. geamăt, scîncet, tînguire, vaiet, (rar) scînceală, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) 2. tînguire, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)