Definiția cu ID-ul 1260168:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!tângui2 (a se ~) (a se lamenta) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tângui, 3 se tânguie, imperf. 1 sg. mă tânguiam; conj. prez. 1 sg. să mă tângui, 3 să se tânguie; imper. 2 sg. afirm. tânguie-te; ger. tânguindu-mă