tânguire sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 458/12 / Pl: ~ri / E: tângui] 1 Exprimare prin cuvinte a nemulțumirii, a suferinței, a durerii etc. Si: lamentare, tânguială (1), tânguit (1), văicăreală, (pop) jeluială. 2 (Fig) Sunet prelung și jalnic Si: tânguială (2), tânguit (2), vaiet. 3 (Înv) Necaz. 4 (Înv) Mâhnire. 5 (Înv) Plângere (împotriva cuiva sau a ceva) Si: reclamație.