5 intrări
79 de definiții

Explicative DEX

SCAPĂT s. n. (Rar) Apus, asfințit (al Soarelui). – Din scăpata (derivat regresiv).

SCĂPA, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde pe cineva care s-a smuls din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile prin care era imobilizat etc. 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.

SCĂPAT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat. 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. 4. Omis. – V. scăpa.

SCĂPAT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat. 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. 4. Omis. – V. scăpa.

SCĂPĂTA, scapăt, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre Soare, Lună și alți aștri; la pers. 3) A coborî spre asfințit; a apune, a asfinți. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A sărăci. – Lat. *excapitare.

SCĂPĂTA, scapăt, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre Soare, Lună și alți aștri; la pers. 3) A coborî spre asfințit; a apune, a asfinți. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A sărăci. – Lat. *excapitare.

SOARE, (2) sori, s. m. 1. Corp ceresc central al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului. ◊ Loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume. ◊ Expr. (Fam.) (A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe vreme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe. (În basme) La soare te poți uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame. ◊ Compuse: (pop.) soare-răsare = răsărit1, est, orient; p. ext. vremea când răsare Soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus1, vest, occident; p. ext. vremea când apune Soarele. ♦ Lumină (și căldură) care vine de la Soare (1). ◊ Loc. adv. Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină. 2. Nume dat aștrilor care, ca și Soarele (1), au lumină proprie. 3. Fig. Fericire, bucurie; bunăstare. – Lat. sol, -is.

scapăt sn [At: CORESI, PS. 44 / E: pvb scăpăta] 1 (Pop) Apus (al unui astru, al zilei). 2 (Pop; pex) Momentul asfințitului. 3 (Reg) Vest. 4 (Asr) Sfârșit (în spațiu, în timp). 5 (Îrg; spc) Capăt al unei pante1. 6 (Pgn) Pantă1. 7 (Reg) Cărăruie făcută în pădure de animale sălbatice.

scăpa [At: COD. VOR. 94/29 / Pzi: scap, (pop) scăp, (reg) schep / E: ml *excapare] 1 vi (D. ființe; adesea urmat ori precedat de determinări introduse prin prepoziții) A izbuti să iasă dintr-o situație critică, primejdioasă, neplăcută etc. Si: (îvp) a se mântui. 2 vi (Reg; îe) A ~ ca din gheara ursului (cu părul vâlvoi) A ieși cu greu și bătut dintr-o situație primejdioasă. 3 vi (Reg; îe) A ~ chel (sau tuns) A ieși bătut. 4 vi (Reg; îe) A ~ ciul sau scurt (de coadă) A ieși dintr-o situație primejdioasă cu greutate și cu oarecare pagubă. 5 vi (Spc) A reuși să se vindece ori să se îndrepte după o boală (gravă). 6 vi (Pan; d. bunuri) A se menține neatins, în bune condiții, reușind să depășească unele condiții nefavorabile în care s-a aflat ori s-ar fi putut afla. 7 vt (Pan; c. i. bunuri) A reuși să pună la adăpost, a feri de primejdie, de pierdere, de distrugere, de dispariție, de trecerea în stăpânirea altcuiva. 8 vt (C. i. ființe) A nu mai putea ține sau menține sub control, lăsând să fugă, să dispară. 9 vt (C. i. ființe) A lăsa involuntar (din neatenție, din neglijență), să plece, să fugă, să dispară. 10 vt (Îe) A nu ~ (pe cineva) din ochi (sau din priviri, din vedere) A ține (pe cineva) sub continuă ori strictă supraveghere. 11 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din ochi (sau din priviri, din vedere) A nu mai reuși să vadă, să supravegheze (pe cineva). 12 vt (Pop; c. i. plante cultivate) A neglija să execute o lucrare agricolă la timpul oportun, cu efecte dăunătoare. 13 vt (Rar) A se strecura prin..., a străbate puțin prin... 14 vt A reuși să iasă, să pornească, să se arate etc. (învingând un obstacol, strecurându-se prin sau pe lângă el). 15 vt (Îvr; d. tipărituri) A fi pe punctul de a apărea. 16-17 vit (Teh; d. vehicule) A circula pe o cale în pantă cu o viteză care nu mai permite oprirea în timp oportun. 18-19 vit (Teh; d. trenuri) A depăși viteza maximă admisă pentru circulație pe liniile cu pante mari. 20 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să se elibereze, înlăturând pe cineva care îl urmărește și îi produce neajunsuri, neplăceri. 21 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să nu mai aibă a face cu cineva. 22 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să se debarasaze de ceva. 23 vi (Îe) (Cu determinări locale; adesea prin lărgirea sensului) A se îndrepta sau a reuși să se îndrepte către... pentru a-și afla salvarea, refugiul. 24 vi (Cu determinări locale; adesea prin lărgirea sensului) A căuta sau a-și afla salvarea, refugiul (undeva). 25 vi (Reg; d. păsări) A reuși să scoată pui. 26 vi (Rar; d. soare) A trece dincolo de ...(pe cer, la orizont). 27 vi (Îrg) A avea dorința de a ... Si: (îrg) a-i veni (să...). 28 vr (Înv; în contexte figurate) A se clinti (2). 29 vr (Înv; în contexte figurate) A aluneca (3). 30 vr (Înv; în contexte figurate) A cădea (1). 31 vr (D. oameni) A nu se putea reține de a zice sau de a face ceva (rău, nepotrivit, intim etc.). 32 vr (Înv; d. oameni) A nu-și (putea) respecta (în mod accidental) promisiunea, angajamentul. 33 vi A exterioriza ceva (nepotrivit, intim etc.) ca urmare a faptului că nu se poate stăpâni. 34 vt (Îe) A ~ o vorbă A comite (din imprudență) o indiscreție. 35 vt (Spc) A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. 36 vi (Spc) A nu-și putea stăpâni necesitățile fiziologice (defecarea și urinarea), a face pe sine. 37 vt (Adesea cu determinări introduse prin pp „din”) A nu mai (putea) ține (strâns) în mână, în gură etc., a da drumul fără voie lăsând să cadă. 38 vt (Îe) A(-i) ~ din (sau, înv, de a) mână A pierde un bun prilej de a face sau de a obține ceva avantajos. 39 vt (Îae) A pierde de sub control, a nu mai putea domina ceva sau pe cineva. 40-41 vtr A lăsa să alunece sau a aluneca fără voie (în urma destinderii, a relaxării, a oboselii etc.) 42 vr (Reg) A se cufunda fără voie, accidental, într-o apă, într-un smârc etc. 43-44 vtr (Înv; cu determinări introduse prin pp „de”) A (se) lipsi de... 45 vi A nu mai regăsi (momentan) în memorie, a nu reuși (momentan) să-și amintească. 46 vi (De obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A izbuti să facă astfel încât să evite pe cineva ori să nu suporte ceva ce-i este dăunător, nefavorabil, neplăcut Vz sustrage, eschiva. 47 vi A nu (putea) sesiza, percepe, pricepe, înțelege, reține, preciza, identifica. 48 vt (Adesea cu determinarea „din vedere”) A trece cu vederea Si: a omite, a neglija. 49 vt (De obicei complementul este „pilejul”, „ocazia”) A nu ști sau a nu reuși să folosească, să valorifice (o împrejurare favorabilă). 50-51 vti A nu reuși să prindă, să apuce, să obțină, să dețină, să cucerească, să identifice. 52 vt (Spc) A nu reuși să facă, să realizeze la timp. 53 vt (spc) A face, a ajunge prea târziu. 54 vt A pierde întârziind.

scăpat1 sn [At: DDRF / E: scăpa] 1 (Rar) Scăpare (1). 2 (Reg) Asfințit (al unui astru, al zilei). 3 (Pex) Momentul asfințitului.

scăpat2, ~ă [At: NECULCE, L. 112 / Pl: ~ați, ~e / E: scăpa] 1-2 smf, a (Om, ființă, obiect) Care a izbutit să iasă ori să fie scos dintr-o situație critică, primejdioasă, neplăcută. 3-4 smf, a (Spc) Dezrobit. 5 a (Pop; d. plante cultivate) Care nu a fost îngrijit, lucrat, cules la timpul oportun. 6 a (D. trenuri) Care circulă cu o viteză ce depășește viteza maximă admisă pentru circulație pe liniile cu pante mari (la coborâre). 7 a Care a fost rostit fiindcă vorbitorul nu s-a mai putut stăpâni ori din nebăgare de seamă, involuntar. 8 a Care n-a mai putut fi ținut (strâns) în mână, în gură etc. și i s-a dat drumul (fără voie). 9 a (Înv; pbl; pcf) Scăpătat2 (5).

scăpăta [At: NEAGOE, ÎNV. 126/21 / Pzi: scapăt, 3: scapătă, (rar) ~tează / E: ml *excapitare] 1 vi (Îvp) A aluneca (involuntar). 2 vi (Îvp) A cădea (în mod accidental). 3 vt A lăsa să alunece, să cadă (din cauza oboselii). 4 vi A coborî (3). 5-6 vir (Reg) A (se) împiedica. 7 vi (Pop; d. aștri, mai ales despre soare) A asfinți (1). 8 vi (Reg; d. stele) A cădea (1). 9 vi (Olt; d. lună) A scădea (1). 10 vi (Trs) A scădea (9). 11-12 vir (Îrg) A se abate (de la un anumit comportament). 13-14 vir (Îrg; spc) A greși (prin faptele sale). 15 vi A-și pierde avutul, bunăstarea,bunurile materiale necesare vieții Si: a sărăci (3). 16 vi (Înv) A decădea (1). 17 vi (Nob) A rămâne repetent.

SCĂPA, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.

SCAPĂT, scapete, s. n. 1. Apus, asfințit; scăpătat. Soarele era pe scapăt, cînd un biet unchiaș bătrîn se apropie încetinel de porțile cetății. ODOBESCU, S. III 274. Nu aseară, alaltăseară, În viitura vacilor, În scapătul soarelui... Mi-a sosit, mi-a poposit... PĂSCULESCU, L. P. 255. Noaptea, de la scapătul soarelui pînă-n răsărit. ȘEZ. III 79. 2. Povîrnișul unui munte sau al unui deal; coborîș. Abia s-aud copoii pe vîrfuri depărtate; Dar trec, se lasă-n scapăt, și pare că vînatul Cu cîinii împreună s-au dus pe altă lume. La ODOBESCU, S. III 88.

SCĂPA, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde, a ieși din...; a se libera, a se salva. Din mînile ei abia a scăpat cu părul vîlvoi băiatul lui Blănuță. SADOVEANU, O. VIII 144. La ușă nu știu cine a vrut să-l prindă, dar Jap l-a mușcat de mînă și-a scăpat afară. GALACTION, O. I 308. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. REBREANU, R. II 17. ◊ Fig. Tăcu, lăsînd să scape din sînul ei o oftare. NEGRUZZI, S. I 18. ♦ A se strecura prin..., a străbate, a ieși. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 35. 2. Intranz. A ieși dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a se apăra, a evita. Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Orb de-aș fi fost, de cît amar scăpam! De n-aș fi fost de feliu, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. EMINESCU, N. 73. În sfîrșit, am să scap de-o grijă. ALECSANDRI, T. I 35. ◊ Expr. A scăpa ieftin v. ieftin. A scăpa teafăr = a rămîne viu, a supraviețui unei primejdii. Se bătură și se bătură pînă ce armăsarul... fu răzbit și biruit; iară Galben-de-Soare scăpase teafăr. ISPIRESCU, L. 28. A scăpa cu viață (sau cu zile) = a-și salva viața dintr-o mare primejdie. Cum am scăpat și eu cu zile, Nici aș putea să-ți spun, copile. IOSIF, PATR. 6. Maica mea... de-abia scăpă cu zile. MACEDONSKI, O. I 70. Acum cred eu, frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mier cum am scăpat cu viață. CREANGĂ, P. 188. A scăpa ea prin urechile acului = a ieși cu mare greutate dintr-o încurcătură sau dintr-o primejdie. Numai acum, cînd se uita în urmă, își da seama de primejdia din care a scăpat ca prin urechile acului. VLAHUȚĂ, O. AL. II 63. Cît mă vezi de voinic, de-abia am scăpat... ca prin urechile acului. CREANGĂ, P. 202. A scăpa (ca) din gura lupului v. gură (I 1). A nu scăpa nici în gaură de șarpe sau (Mold.) nici în borta șoarecelui = a nu putea în nici un chip înlătura sau evita un pericol iminent. Nici în borta șoarecelui nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. A scăpa cu fața curată v. față (I 1). A scăpa ca pe mîneca cămășii v. cămașă. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos v. dos. A scăpa printre degete v. deget. ◊ Tranz. Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. Am hotărît să te fur în astă-noapte, pentru ca să te scap... de călugărie. ALECSANDRI, T. I 56. ◊ Expr. A scăpa (pe cineva) din gheara (sau ghearele) cuiva v. gheară. ♦ A se debarasa, a se descotorosi (de ceva sau de cineva). Cumnatelor, zise... Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă. CREANGĂ, P. 12. 3. Tranz. A da drumul fără voie unui obiect ținut în mînă, fiind prea greu; a lăsa să cadă din cauza unei emoții puternice. De violența emoțiunii care-l stăpînea, cînd fu să pună oala jos, pe vatră, o scăpă din mîini. GALACTION, O. I 149. Neculaie Cîmpeanu scăpă țigara de spaimă. C. PETRESCU, S. 171. Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd răsteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. ◊ Expr. A scăpa (ceva) din mînă = a pierde de sub control. A scăpa din mînă (o ocazie, o afacere etc.) = a pierde un prilej bun, o ocazie bună. A scăpa hățurile din mînă v. hăț2. ♦ A lăsa (involuntar, din neatenție) un animal să se desprindă din legătura care îl ține; a lăsa să plece (mai ales să se ducă într-un loc oprit). Au dat băiatului calul în mînă, zicîndu-i să-l țîiă bine de frîu ca să nu-l scape. SBIERA, P. 76. Bătrînii aceștia erau orbi amîndoi, pentru că scăpaseră odată oile pe moșia zînelor. id. ib. 35. 4. Intranz. (Despre soare) A coborî spre asfințit, a fi în declin, a trece de... Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76. Soarele scăpa la chindie. De sus, o ploaie de raze cădea pe frunzele verzi. DUNĂREANU, N. 30. 5. Refl. A face sau a spune ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpîni, a nu se putea reține (de a spune sau de a face un lucru). Împărăteasa s-a scăpat de a spus bucătăriței. ȘEZ. II 112. ◊ (Tranz., în expr.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție; a spune ceva în mod imprudent, fără voie; a-l lua pe cineva gura pe dinainte. De teamă să nu-l ia gura pe dinainte, să scape vreo vorbă și să-și piardă și capul, se duse și el la marginea unui eleșteu, săpa o gropiță... și striga acolo înfundat: Împăratul Midas are urechi de măgar! ISPIRESCU, U. 112. 6. Tranz. A pierde ocazia de a vedea ceva, de a se folosi de ceva; a nu sosi la timp, a nu apuca, a nu mai prinde (întîrziind). Mă temeam că ți-am telefonat tîrziu și că scapi trenul. BARANGA, I. 161. Abia avui vreme a-mi schimba hainele, ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. 7. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă; a omite. Bătrînul vorbea serios, liniștit, iar Dima și Fomete îl ascultau încruntați, căutînd să nu scape înțelesul vorbelor. GALAN, Z. R. 31. ◊ Expr. A scăpa ceva din vedere = a omite, a neglija. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi sau din vedere = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observare, a privi tot timpul (la cineva sau la ceva). Fătul babei se ținea tot de dînsa ca să n-o scape din ochi. SBIERA, P. 142. O ținea de aproape și n-o scăpa din vedere nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 120. ♦ Intranz. A trece neobservat, a nu fi luat în seamă. Importanța socială a artei... scapă cu desăvîrșire [parnasienilor]. IONESCU-RION, C. 101. ◊ Expr. A-i scăpa cuiva din vedere = a fi omis; a nu fi observat, a nu fi băgat în seamă. Va fi în stare a vă da toate lămuririle care acum îmi scapă mie din vedere. ALECSANDRI, S. 20. corectat(ă)

SCĂPAT, -Ă, scăpați, -te, adj. Salvat, eliberat. ◊ Expr. A face (pe cineva) scăpat = a lăsa (pe cineva) să se elibereze, să fugă, a înlesni scăparea (cuiva).

SCĂPĂTA, scapăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre soare, lună și alți aștri) A coborî spre asfințit; a asfinți, a apune. Soarele scăpăta și peste sat se lăsa liniștea înserării. SANDU-ALDEA, U. P. 221. Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. VLAHUȚĂ, O. A. 407. Soarele, scăpătînd la apus, se uită îndărăt cu stăruință caldă la păduriștea de mesteacăni. CARAGIALE, P. 50. ◊ Soare-scapătă = locul unde apune soarele; apus. Trebuie s-o fi luat, în zăpăceala mea, spre soare-scapătă. GALACTION, O. I 49. A doua zi o apucă iarăși spre soare-scapătă, după cum plănuia el. ISPIRESCU, L. 100. 2. A aluneca în jos, a cădea. Ca să nu scăpătăm în mîl, tragem... o scîndură bună și groasă... ș-o punem punte peste papură. SADOVEANU, Î. A. 51. Atît putu bolborosi bătrînul, holbînd ochii speriați, întinse brațele înainte cu desperarea unui om care scapătă-ntr-o prăpastie. VLAHUȚĂ, CL. 87. Era un flăcău frumos munteanul... de pe capu-i ras de trei degete deasupra frunții mici și ușor încruntate, scăpătau plete lungi, castanii. RUSSO, O. 108. ♦ (Despre ochi, priviri) A fugi, a luneca (din cauza oboselii). Privirile-i trudite scăpătau de pe rînduri, ochii i se închideau ca de somn, și cartea grea îi cădea din mînă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 118. 3. A sărăci, a pierde averea. Scăpătase rău toată familia; nu mai avea nimic. VLAHUȚĂ, O. AL. II 169. A scăpătat din pricina cheltuielilor nemăsurate. CARAGIALE, O. III 61. Dați gologanul Să trăiți la anul. Ia mai dă și dumneata Că cu atît n-ăi scăpăta. ȘEZ. IX 158.

SOARE, (2) sori, s. m. 1. Astrul central al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învîrtesc pămîntul și celelalte planete ale sistemului; (lumina lui dă lumina zilei pe pămînt, iar căldura lui întreține viața). Soarele pășise de mult, acum, peste creștetul stîncii mele de adăpost, și înălțimile din apus își prelungeau repede chipurile lor de umbră deasupra văilor dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 174. Uită-te! nu vezi și d-ta că dă soarele îdupă deal și noi tot pe loc stăm. CREANGĂ, P. 128. ◊ (Personificat) A fost atîta chiu și cînt Cum nu s-a pomenit cuvînt! Și soarele mirat sta-n loc, Că l-a ajuns și-acest noroc, Să vadă el atîta joc Pe-acest pămînt! COȘBUC, P. I 58. ◊ Fig. Voi să vegheați! O zi va răsări Cum alta încă nimeni nu cunoaște. Bătrînele păduri vor chiui: Un tînăr soare munții grei vor naște. BENIUC, V. 46. Ș-atunci în altă lume am renviat deodată, Ș-un soare mai fierbinte în ceru-mi s-a aprins. ALECSANDRI, P. A. 65. ◊ Expr. Sub (sau pe sub) soare = pe pămînt, în lume. Broasca se dete de trei ori peste cap și se făcu o zînă gingașă, și plăpîndă, și frumoasă, cum nu se mai afla sub soare. ISPIRESCU, L. 35. Jurămînt îți fac din suflet... De-a te iubi pîn’ la moarte, de a nu avea sub soare Altă stea de proslăvire, alt luceafăr de-nchinare. CONACHI, P. 103. Cîtu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. Soare cu dinți, se spune despre soarele care strălucește într-o zi friguroasă, fără a putea încălzi. Cerul limpede, de sticlă albastră. Soarele – soare cu dinți – mușcă. STANCU, D. 430. Soarele e în cruci sau (în) cruce (amiazăzi) v. cruce (I 6). Rupt din soare = foarte frumos, de o deosebită frumusețe. Fata... parcă era ruptă din soare. SADOVEANU, O. I 69. Maghiran de la vîltoare, Nu ești bade rupt din soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. La soare te puteai uita, dar la dînsa (sau la dînsul) ba, expresie folosită mai ales în basme, spre a arăta că cineva sau ceva e de o frumusețe fără seamăn. Apa eleșteului se trase într-o parte și într-alta, și în locul lui se văzură niște palaturi, strălucite de podoabe, încît la soare te puteai uita, dară la dînsele ba. ISPIRESCU, L. 37. [Fata împăratului Roș] era frumoasă de mama-focului; la soare te puteai uita, iar la dînsa ba. CREANGĂ, P. 276. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, cu multă plăcere. Fata, de ce creștea, d-aia se făcea mai frumoasă. Împăratul și împărăteasa se uita la dînsa ca la soare. ISPIRESCU, L. 245. A căuta (sau a găsi) pete-n soare v. pată. A sta cu burta la soare v. burtă. A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face (cuiva) foame. A dori cîte în lună și în soare = a avea, a exprima dorințe fantastice, irealizabile. A vorbi (sau a spune) cîte în lună și în soare = a vorbi peste măsură de mult, a sporovăi multe și de toate, a spune verzi și uscate. ◊ Compuse: (popular) soare-răsare = (în opoziție cu soare-apune) răsărit, est, orient. Vinul e înghițit de țărîna zbicită de vîntul primăverii, de vîntul iute și rece încă ce suflă aprig dinspre soare-răsare. STANCU, D. 134. Se crapă de ziuă; o fîșie de lumină, ca un brîu de argint, se destinde către soare-răsare. DELAVRANCEA, S. 33. Deodată se ivi venind dinspre soare-răsare un cal mare și negru, care cu o nară vărsa scîntei de foc și cu alta fulgi de zăpadă. POPESCU, B. I 39; soare-apune (sau soare-scapătă) = (în opoziție cu soare-răsare) apus, vest, occident; p. ext. vremea cînd apune soarele. Trebuie s-o fi luat, în zăpăceala mea, spre soare-scapătă. GALACTION, O. I 49. Țînțari cu aripile metalice joacă spre soare-apune cu acele pline de venin. C. PETRESCU, S. 42. Spată-Lată se îndreptă spre soare-apune și se întinse la cale lungă, mergînd zi de vară pînă în seară. POPESCU, B. I 79. Și s-a dus... s-a tot dus pînă a ajuns la o cetate nemțească între două ape mari și frumoase, tocmai pe la soare-apune. CARAGIALE, S. 54; soare-sec = insolație; floarea-soarelui v. floare (I 3); sora-soarelui = floarea-soarelui. ♦ Lumina (și căldura) care vine de la soare. Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum. COȘBUC, P. I 223. Mieii... zburdă-n soare. VLAHUȚĂ, P. 70. ◊ Loc. adv. Cu soare = cît mai e lumină; ziua. Toți gospodarii au venit cu soare, dar nu la miezul nopții. La TDRG. Foaie verde de sasău, Țu, țu, țu, murguțul meu! Să intrăm în sat cu soare, C-am o mîndră ca ș-o floare Ce ne-așteaptă cu mîncare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. 2. Nume dat tuturor aștrilor care au lumină proprie. Curgea o-ntreagă adîncime și se lărgea o-ntinsă mare, O mare ce, nețărmurită, se tot ducea cu gînd cu tot... Cînd spre-o planetă, cînd spre alta, și dintr-un soare spre alt soare. MACEDONSKI, O. I 229. Din adîncimi fără de margini A răsărit pe cer o stea; Și triști, nemișcători de-a pururi, Aprinșii sori priveau la ea. COȘBUC, P. I 268. 3. Fig. Fericire, bucurie, bunăstare. Avem atîta soare ș-atîtea limpezimi și-atîta albăstrime de povestit pe strune. DEȘLIU, G. 22. Observi de-abia atuncea cît soare s-a adus De-o vreme în țara asta și pentru cei săraci Și plîngi de bucurie cînd vezi în munte sus Obraji de mineri cu flori în ei, de maci. VINTILĂ, O. 28.

A SCĂPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntar să cadă din mână. ◊ ~ din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. ~ hățurile din mână, a pierde inițiativa într-o acțiune. 2) A lăsa din neatenție să iasă de sub control. ~ mieii din țarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuși să prindă. ~ trenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a ține sub continuă observație. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a izbăvi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reuși să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viața (sau cu zile) a-și salva viața dintr-o mare primejdie; a supraviețui. ~ ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieși din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărții îmi scapă. /<lat. excappare

A SE SCĂPA mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare

A SCĂPĂTA scapăt intranz. 1) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinți; a declina; a coborî; a apune. 2) A aluneca liber în jos. 3) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci. 4) înv. fig. A se afla în declin; a decădea; a regresa. /<lat. excapitare

scăpà v. (activ) 1. a trage din nevoie, a libera: n’am putut scăpa nimic, l’am scăpat de moarte; 2. a lăsa să cază, să treacă: a scăpa un lucru din mână; fig. a scăpa vorba; 3. a pierde: a scăpa trenul. ║ (neutru) 1. a ieși din pericol, a fi prezervat: de ce se teme omul, nu scapă; 2. a se desface: a scăpa de datorii; 3. a fugi: hoții au scăpat; 4. a ieși din memorie: această vorbă îmi scapă; 5. a evita: a scăpa de moarte. [Lat. *EXCAPPARE, a lepăda mantaua, de unde noțiunea de liberare].

scăpat a. a-l face scăpat, a-l lăsa să plece.

scăpătà v. 1. a apune (vorbind de astre): soarele scapătă; 2. a decade; 3. fig. a ajunge în lipsă, a sărăci; 4. a ajunge la țintă. [Lat. *EXCAPITARE, a ajunge la capăt, a cădea jos (v. căpăta)].

soare-apune n. apus: a cutreera țara dela soare-răsare la soare-apune.

soare-scapătă n. soare apune: apucând spre soare-scapătă ISP.

scap și scăp, a scăpá v. tr. (lat. * ex-cappare, d. cappa, manta cu glugă, adică, „a ĭeși din manta, a scăpa”; it. scappare, pv. sp. pg. scapar, fr. échapper. D. rom. vine rut. skapaty. V. capelă). Liberez, salvez, mîntuĭesc, zmulg din pericul; șĭ-a scăpat copiiĭ din incendiŭ, l-a scăpat de (saŭ de la) moarte, l-a scăpat de boală și de sărăcie. Nu pot să maĭ țin, țin răŭ în cît îmĭ cade din mînă saŭ fuge: a scăpa paharu, calu, hoțu, (fig.) vorba. Perd, nu apuc: a scăpa trenu, hoțu, ocaziunea. V intr. Rămîn neatins (nevătămat), nu-s lovit de pericul: a scăpa de moarte, de faliment, de amendă, de războĭ, de boală (fie că m’a apucat războĭu saŭ boala, fie că numaĭ m’a amenințat). Mă liberez din, mă desfac de, fug, evadez: a scăpa de datoriĭ, de grijĭ, din războĭ, din închisoare, din grajd, din lanțurĭ, de supt pază. Uĭt, nu pot prinde cu memoria (după fr.): o vorbă, un nume care îmĭ scapă. V. refl. Mă desfac, mă liberez: m’am scăpat de grijĭ, ni pot să mă scap de acest cerșitor. Cad (cînd mă țin agățat): m’am scăpat, dar n’am căzut răŭ. Nu-mĭ maĭ pot ținea (urina): copilu s’a scăpat în pat. A scăpa teafăr, a rămînea nevătămat. A scăpa ușor saŭ ĭeftin, a ĭeși cu puțină pagubă dintr’un pericul. A scăpa cu fața curată, a ĭeși necompromis dintr’o afacere. A scăpa din vedere, a trece cu vederea, a omite, a uĭta. Trans. Bucov. Nu-mĭ scapă a, n’am gust să.

2) scápăt, a -ăpătá v. intr. (lat. *excápito, -capitare, ajung la capăt, d. cáput, cápitis, cap, capăt. Se conj. ca capăt 2. V. decapitez). Cad saŭ alunec de unde sînt: a scăpăta de pe mal. Apun, asfințesc: soarele a scăpătat. Sărăcesc: acest boĭer a scăpătat. V. refl. Calc greșit și cad, mă poticnesc: calu s’a scăpătat din picĭoare, din genuchĭ. Fig. Greșesc: s’a scăpătat și a furat. V. tr. Rar. Scap în jos: îmĭ scapăt capu de somn.

1) scápăt n., pl. ete (d. scapăt 2). Rar azĭ. Scăpătare, apus: scapătu soareluĭ.

scăp V. scap.

scăpát, -ă adj. (d. scap). Salvat. A face pe cineva scăpat, a-l lăsa să plece. Vechĭ. Scăpătat.

soáre-apúne n. fără pl. Pop. Rar. Apus, vest.

soáre-scápătă n. fără pl. Pop. Rar. Apus, vest.

Ortografice DOOM

scapăt (rar) s. n.

scăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 scapă; conj. prez. 1 sg. să scap, 3 să scape; imper. 2 sg. afirm. scapă

+scăpăta1 (a ~) (a apune) (pop.) vb., ind. prez. 3 scapătă, imperf. 3 pl. scăpătau; conj. prez. 3 să scapete

scăpăta2 (a ~) (a sărăci) vb., ind. prez. 1 sg. scapăt, 2 sg. scapeți, 3 scapătă; conj. prez. 1 sg. să scapăt, 3 să scapete; imper. 2 sg. afirm. scapătă

!soare-apune (pop.) s. n., g.-d. art. lui soare-apune

scapăt (rar) s. n.

scăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 scapă; conj. prez. 3 să scape

scăpăta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 scapătă; conj. prez. 3 să scapete

soare-apune (pop.) s. m.

scapăt s. n.

scăpa vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. și pl. scapă; conj. prez. 3 sg. și pl. scape

scăpăta vb., ind. prez. 1 sg. scapăt, 3 sg. și pl. scapătă; conj. prez. 3 sg. și pl. scapete

soare-apune s. m. invar.

scap (v. scăpa)

scăpa (ind. prez. 1 sg. scap)

scap, scapi 2, scape 3 conj.

scapăt, -peți 2, -pete 3 conj.

soare-apune invar.

Etimologice

scăpa (-ap, -at), vb. – 1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greșeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligație sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuși ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîștigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greșeală, a greși. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Pușcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).

scăpăta (-apăt, -at), vb. – 1. A descrește, a se micșora, a se împuțina. – 2. A luneca în jos, a coborî. – 3. A apune, a asfinți. – 4. A scoborî, a descinde. – 5. A cădea, a se nărui. – Mr. ascapit, ascăpitare, megl. dăscapit, dăscăpitari, scapitari „a depăși un nivel”. Lat. exacapĭtāre (Pușcariu 273; REW 1635; Pascu, I, 56; Spitzer, Mitt. Wien, 324), cf. căpăta, și it. scapitare „a pierde” › ngr. σϰαπετίξω „a se întuneca”, v. fr. deschater < *discapĭtāre (cf. megl.) prov. descapter „a se întuneca”, alb. skupëtoń. Semantismul pare să se explice pornind de la sensul de „a ajunge la ceva”, propriu it. (it. scapitare este la fel ca capitar male). – Der. scăpătăciune, s. f. (decadență, mizerie); scăpătat, s. n. (apusul soarelui; crepuscul), cf. mr. scăpitată „apus”. Scopot, s. n. (rată, înghițitură), cuvînt din Trans., pare să aibă aceeași proveniență.

Argou

a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă.

a scăpa la găteală expr. a scăpa laba.

a scăpa laba expr. (intl.) a băga mâna în buzunarul cuiva.

scăpa, scap v. r. 1. a simți imperios nevoia de urinare sau defecare. 2. (d. bărbați) a avea ejaculare precoce. 3. a deconspira fără voie un secret.

Sinonime

SCAPĂT s. v. apus, asfințire, asfințit, clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant, vest.

SCĂPA vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieși. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.

SCĂPA vb. v. ajunge, intenționa, plănui, proiecta, veni.

SCĂPAT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mântuit. (Ești un om ~.) 2. v. pierdut.

SCĂPĂTA vb. 1. v. însera. 2. v. sărăci.

SCĂPĂTA vb. v. abate, aluneca, apune, asfinți, coborî, decădea, depărta, devia, dispărea, divaga, greși, împiedica, împuțina, îndepărta, păcătui, pieri, pleca, poticni, reduce, regresa, scădea.

SOARE-APUNE s. v. apus, asfințit, vest.

scapăt s. v. APUS. ASFINȚIRE. ASFINȚIT. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎȘ. COSTIȘĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIȘ. PRIPOR. REPEZIȘ. SCOBORÎȘ. VERSANT. VEST.

scăpa vb. v. AJUNGE. INTENȚIONA. PLĂNUI. PROIECTA. VENI.

SCĂPA vb. 1. a se desprinde, a se elibera, a se libera. (A ~ din strînsoare.) 2. a-i cădea. (Îi ~ pîinea din mînă.) 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. a elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. a se elibera, a ieși, a se libera. (A ~ din închisoare.) 6. a (se) elibera, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (A ~ din armată.) 7. a evada, a fugi. (A ~ din lagăr.) 8. a salva, a scoate, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 9. (fig.) a se scutura. (A ~ de sărăcie.) 10. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (A ~ de un musafir nedorit.) 11. a se debarasa, a se descotorosi, (fig.) a se curăța. (Satul a ~ de acel trîndav.) 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (A ~ de un viciu.) 14. a se eschiva, a fugi, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu mai poate ~ de...) 15. a pierde. (A ~ o mare ocazie.) 16. a omite. (A ~ o literă la corectură.) 17. a se strecura. (În text au ~ cîteva erori de tipar.)

SCĂPAT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mîntuit. (Ești un om ~.) 2. pierdut, ratat. (O ocazie ~.)

SCĂPĂTA vb. 1. a amurgi, a (se) însera, a se întuneca, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (A ~ peste cîmpii.) 2. a calici, a (se) ruina, a sărăci, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.)

scăpăta vb. v. ABATE. ALUNECA. APUNE. ASFINȚI. COBORÎ. DECĂDEA. DEPĂRTA. DEVIA. DISPĂREA. DIVAGA. GREȘI. ÎMPIEDICA. ÎMPUȚINA. ÎNDEPĂRTA. PĂCĂTUI. PIERI. PLECA. POTICNI. REDUCE. REGRESA. SCĂDEA.

soare-apune s. v. APUS. ASFINȚIT. VEST.

Antonime

A scăpăta ≠ a răsări

Arhaisme și regionalisme

SCĂPA vb. (Mold.) 1. A se mișca, a cădea, a aluneca. Pămîntul ... L-ai întemeiatu-l ca să nu să scape. DOSOFTEI, PS. Puțîn de n-am smintit din cărare, Să mă scap în gios cătră pierdzare. DOSOFTEI, PS. 2. A se priva, a se lipsi de ceva. A: Să va sărăci de toate, după cum scrie pravila besearicii, de tot binele ce va fi avînd de la besearică să va scăpa. PRAV. S-au scăpat și de aveare și de cuconi și de femeaie. DOSOFTEI, VS. Folositoarele meale cuvinte neînțălegînd, de toate s-au scăpat si s-au depărtat. CD 1698, 25v; cf. VARLAAM; URECHE (gl.); CD 1698, 25r; CD 1770, 30r. // B: Nu ne lipsi de ceale cerești pentru ceale pământești, (de} care ne-am scăpat. M 1698 oct., 36v, col. II; cf. M 1776, 51r, col. II. Etimologie: lat. *excappare.

SCĂPĂTA vb. (ȚR) A se îndepărta, a se abate. Să nu se scapete de slava celor ce s-au încununat pentru vărsarea sîngelui lor. NEAGOE, ÎNV. ♦ A cădea în greșeală; a greși. Cînd ajunse la vîrstă de douăzeci de ani, i să întîmplă de să scăpătă și fugi de să duse la o casă de curvăsărie. MINEIUL (1776). Etimologie: lat. *excapitare. Cf. spogreși.

scăpătá, v.i. (pop.) A apune, a asfinți. – Lat. *excapito, -capitare „ajung la capăt” (Scriban, DEX, MDA).

scăpăta, vb. intranz. – (pop.) A apune, a asfinți. – Lat. *excapito, -capitare „ajung la capăt” < caput, capitis „cap, capăt” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Pascu, cf. DER; DEX, MDA).

Proverbe și cimilituri

A sărit din lac în puț.
(Se zice pentru cei ce vrînd să scape de-o mică supărare cad în mari necazuri.)

Ai umblat cât ai umblat, dar acum ți s-a-nfundat.
(Se zice pentru cei ce cad în multe primejdii și din cea din urmă nu mai pot scăpa.)

Încotro te întorci, tot de el te freci.
(Se zice cînd nu putem scăpa de oarecine.)

Vai de pasărea ce scapă din colivie și cade în laț!
(Adică de cel ce se însărcinează cu o îndatorire.[1])

  1. Peste puterile sale (n. red.).
Intrare: scapăt
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scapăt
  • scapătul
  • scapătu‑
plural
  • scapete
  • scapetele
genitiv-dativ singular
  • scapăt
  • scapătului
plural
  • scapete
  • scapetelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: scăpa
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăpa
  • scăpare
  • scăpat
  • scăpatu‑
  • scăpând
  • scăpându‑
singular plural
  • scapă
  • scăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scap
(să)
  • scap
  • scăpam
  • scăpai
  • scăpasem
a II-a (tu)
  • scapi
(să)
  • scapi
  • scăpai
  • scăpași
  • scăpaseși
a III-a (el, ea)
  • scapă
(să)
  • scape
  • scăpa
  • scăpă
  • scăpase
plural I (noi)
  • scăpăm
(să)
  • scăpăm
  • scăpam
  • scăparăm
  • scăpaserăm
  • scăpasem
a II-a (voi)
  • scăpați
(să)
  • scăpați
  • scăpați
  • scăparăți
  • scăpaserăți
  • scăpaseți
a III-a (ei, ele)
  • scapă
(să)
  • scape
  • scăpau
  • scăpară
  • scăpaseră
Intrare: scăpat
scăpat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpat
  • scăpatul
  • scăpatu‑
  • scăpată
  • scăpata
plural
  • scăpați
  • scăpații
  • scăpate
  • scăpatele
genitiv-dativ singular
  • scăpat
  • scăpatului
  • scăpate
  • scăpatei
plural
  • scăpați
  • scăpaților
  • scăpate
  • scăpatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: scăpăta
verb (V61)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăpăta
  • scăpătare
  • scăpătat
  • scăpătatu‑
  • scăpătând
  • scăpătându‑
singular plural
  • scapătă
  • scăpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scapăt
(să)
  • scapăt
  • scăpătam
  • scăpătai
  • scăpătasem
a II-a (tu)
  • scapeți
(să)
  • scapeți
  • scăpătai
  • scăpătași
  • scăpătaseși
a III-a (el, ea)
  • scapătă
(să)
  • scapete
  • scăpăta
  • scăpătă
  • scăpătase
plural I (noi)
  • scăpătăm
(să)
  • scăpătăm
  • scăpătam
  • scăpătarăm
  • scăpătaserăm
  • scăpătasem
a II-a (voi)
  • scăpătați
(să)
  • scăpătați
  • scăpătați
  • scăpătarăți
  • scăpătaserăți
  • scăpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • scapătă
(să)
  • scapete
  • scăpătau
  • scăpătară
  • scăpătaseră
Intrare: soare-apune
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soare-apune
  • soare-apune
plural — —
genitiv-dativ singular
  • soare-apune
  • soare-apune
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soare-scapătă
  • soare-scapătă
plural — —
genitiv-dativ singular
  • soare-scapătă
  • soare-scapătă
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scapăt, scapetesubstantiv neutru

  • 1. rar Apus, asfințit (al Soarelui). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Soarele era pe scapăt, cînd un biet unchiaș bătrîn se apropie încetinel de porțile cetății. ODOBESCU, S. III 274. DLRLC
    • format_quote Nu aseară, alaltăseară, În viitura vacilor, În scapătul soarelui... Mi-a sosit, mi-a poposit... PĂSCULESCU, L. P. 255. DLRLC
    • format_quote Noaptea, de la scapătul soarelui pînă-n răsărit. ȘEZ. III 79. DLRLC
  • 2. Povârnișul unui munte sau al unui deal. DLRLC
    sinonime: coborâș
    • format_quote Abia s-aud copoii pe vîrfuri depărtate; Dar trec, se lasă-n scapăt, și pare că vînatul Cu cîinii împreună s-au dus pe altă lume. La ODOBESCU, S. III 88. DLRLC
etimologie:

scăpa, scapverb

  • 1. intranzitiv A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Din mînile ei abia a scăpat cu părul vîlvoi băiatul lui Blănuță. SADOVEANU, O. VIII 144. DLRLC
    • format_quote La ușă nu știu cine a vrut să-l prindă, dar Jap l-a mușcat de mînă și-a scăpat afară. GALACTION, O. I 308. DLRLC
    • format_quote I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. REBREANU, R. II 17. DLRLC
    • format_quote figurat Tăcu, lăsînd să scape din sînul ei o oftare. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
    • 1.1. A se strecura prin... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 35. DLRLC
    • 1.2. A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a se apăra de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: evita
      • format_quote Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. DLRLC
      • format_quote Orb de-aș fi fost, de cît amar scăpam! De n-aș fi fost de feliu, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. EMINESCU, N. 73. DLRLC
      • format_quote În sfîrșit, am să scap de-o grijă. ALECSANDRI, T. I 35. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Am hotărît să te fur în astă-noapte, pentru ca să te scap... de călugărie. ALECSANDRI, T. I 56. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa ieftin. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa teafăr = a rămâne viu, a supraviețui unei primejdii. DLRLC
        • format_quote Se bătură și se bătură pînă ce armăsarul... fu răzbit și biruit; iară Galben-de-Soare scăpase teafăr. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa cu viață (sau cu zile) = a-și salva viața dintr-o mare primejdie. DLRLC
        • format_quote Cum am scăpat și eu cu zile, Nici aș putea să-ți spun, copile. IOSIF, PATR. 6. DLRLC
        • format_quote Maica mea... de-abia scăpă cu zile. MACEDONSKI, O. I 70. DLRLC
        • format_quote Acum cred eu, frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mier cum am scăpat cu viață. CREANGĂ, P. 188. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa ca prin urechile acului = a ieși cu mare greutate dintr-o încurcătură sau dintr-o primejdie. DLRLC
        • format_quote Numai acum, cînd se uita în urmă, își da seama de primejdia din care a scăpat ca prin urechile acului. VLAHUȚĂ, O. A. III 63. DLRLC
        • format_quote Cît mă vezi de voinic, de-abia am scăpat... ca prin urechile acului. CREANGĂ, P. 202. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa (ca) din gura lupului. DLRLC
      • chat_bubble A nu scăpa nici în gaură de șarpe sau (Moldova) nici în borta șoarecelui = a nu putea în niciun chip înlătura sau evita un pericol iminent. DLRLC
        • format_quote Nici în borta șoarecelui nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa cu fața curată. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa ca pe mâneca cămășii. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa pe (sau prin) ușa din dos. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa printre degete. DLRLC
      • chat_bubble tranzitiv A scăpa (pe cineva) din gheara (sau ghearele) cuiva. DLRLC
    • 1.3. intranzitiv tranzitiv A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cumnatelor, zise... Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă. CREANGĂ, P. 12. DLRLC
    • 1.4. tranzitiv A nu mai putea prinde pe cineva care s-a smuls din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile prin care era imobilizat etc. DEX '09
  • 2. tranzitiv A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De violența emoțiunii care-l stăpînea, cînd fu să pună oala jos, pe vatră, o scăpă din mîini. GALACTION, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Neculaie Cîmpeanu scăpă țigara de spaimă. C. PETRESCU, S. 171. DLRLC
    • format_quote Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd răsteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. DLRLC
    • 2.1. A lăsa (involuntar, din neatenție) un animal să se desprindă din legătura care îl ține; a lăsa să plece (mai ales să se ducă într-un loc oprit). DLRLC
      • format_quote Au dat băiatului calul în mînă, zicîndu-i să-l țîiă bine de frîu ca să nu-l scape. SBIERA, P. 76. DLRLC
      • format_quote Bătrînii aceștia erau orbi amîndoi, pentru că scăpaseră odată oile pe moșia zînelor. SBIERA, P. 35. DLRLC
    • chat_bubble A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a pierde de sub control (pe cineva sau ceva). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A scăpa hățurile din mînă. DLRLC
  • 3. intranzitiv rar (Despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76. DLRLC
    • format_quote Soarele scăpa la chindie. De sus, o ploaie de raze cădea pe frunzele verzi. DUNĂREANU, N. 30. DLRLC
  • 4. reflexiv A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Împărăteasa s-a scăpat de a spus bucătăriței. ȘEZ. II 112. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De teamă să nu-l ia gura pe dinainte, să scape vreo vorbă și să-și piardă și capul, se duse și el la marginea unui eleșteu, săpa o gropiță... și striga acolo înfundat: Împăratul Midas are urechi de măgar! ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
  • 5. tranzitiv A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mă temeam că ți-am telefonat tîrziu și că scapi trenul. BARANGA, I. 161. DLRLC
    • format_quote Abia avui vreme a-mi schimba hainele, ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
  • 6. tranzitiv A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: omite
    • format_quote Bătrînul vorbea serios, liniștit, iar Dima și Fomete îl ascultau încruntați, căutînd să nu scape înțelesul vorbelor. GALAN, Z. R. 31. DLRLC
    • 6.1. intranzitiv A trece neobservat, neluat în seamă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Importanța socială a artei... scapă cu desăvîrșire [parnasienilor]. IONESCU-RION, C. 101. DLRLC
    • chat_bubble A scăpa ceva din vedere = neglija, omite. DLRLC
    • chat_bubble A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fătul babei se ținea tot de dînsa ca să n-o scape din ochi. SBIERA, P. 142. DLRLC
      • format_quote O ținea de aproape și n-o scăpa din vedere nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 120. DLRLC
  • 7. intranzitiv A nu reuși momentan să-și amintească de... DEX '09
    • chat_bubble A-i scăpa cuiva din vedere = a fi omis; a nu fi observat, a nu fi băgat în seamă. DLRLC
      • format_quote Va fi în stare a vă da toate lămuririle care acum îmi scapă mie din vedere. ALECSANDRI, S. 20. DLRLC
  • 8. reflexiv A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. DEX '09
etimologie:

scăpat, scăpatăadjectiv

  • 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) scăpat = a lăsa (pe cineva) să se elibereze, să fugă, a înlesni scăparea (cuiva). DLRLC
  • 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. DEX '09 DEX '98
  • 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. DEX '09 DEX '98
  • 4. Omis. DEX '09 DEX '98
    sinonime: omis
etimologie:
  • vezi scăpa DEX '98 DEX '09

scăpăta, scapătverb

  • 1. popular unipersonal (Despre Soare, Lună și alți aștri) A coborî spre asfințit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele scăpăta și peste sat se lăsa liniștea înserării. SANDU-ALDEA, U. P. 221. DLRLC
    • format_quote Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. VLAHUȚĂ, O. A. 407. DLRLC
    • format_quote Soarele, scăpătînd la apus, se uită îndărăt cu stăruință caldă la păduriștea de mesteacăni. CARAGIALE, P. 50. DLRLC
    • 1.1. Soare-scapătă = locul unde apune soarele. DLRLC
      sinonime: apus
      • format_quote Trebuie s-o fi luat, în zăpăceala mea, spre soare-scapătă. GALACTION, O. I 49. DLRLC
      • format_quote A doua zi o apucă iarăși spre soare-scapătă, după cum plănuia el. ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
    • 1.2. A aluneca în jos, a se cufunda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ca să nu scăpătăm în mîl, tragem... o scîndură bună și groasă... ș-o punem punte peste papură. SADOVEANU, Î. A. 51. DLRLC
      • format_quote Atît putu bolborosi bătrînul, holbînd ochii speriați, întinse brațele înainte cu desperarea unui om care scapătă-ntr-o prăpastie. VLAHUȚĂ, CL. 87. DLRLC
      • format_quote Era un flăcău frumos munteanul... de pe capu-i ras de trei degete deasupra frunții mici și ușor încruntate, scăpătau plete lungi, castanii. RUSSO, O. 108. DLRLC
    • 1.3. (Despre ochi, priviri) A se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Privirile-i trudite scăpătau de pe rînduri, ochii i se închideau ca de somn, și cartea grea îi cădea din mînă. VLAHUȚĂ, O. A. III 118. DLRLC
  • 2. A pierde averea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sărăci
    • format_quote Scăpătase rău toată familia; nu mai avea nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 169. DLRLC
    • format_quote A scăpătat din pricina cheltuielilor nemăsurate. CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
    • format_quote Dați gologanul Să trăiți la anul. Ia mai dă și dumneata Că cu atît n-ăi scăpăta. ȘEZ. IX 158. DLRLC
etimologie:

soare-apunesubstantiv masculin

  • 1. Apus, occident, vest. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trebuie s-o fi luat, în zăpăceala mea, spre soare-scapătă. GALACTION, O. I 49. DLRLC
    • format_quote Țînțari cu aripile metalice joacă spre soare-apune cu acele pline de venin. C. PETRESCU, S. 42. DLRLC
    • format_quote Spată-Lată se îndreptă spre soare-apune și se întinse la cale lungă, mergînd zi de vară pînă în seară. POPESCU, B. I 79. DLRLC
    • 1.1. Vremea când apune Soarele. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și s-a dus... s-a tot dus pînă a ajuns la o cetate nemțească între două ape mari și frumoase, tocmai pe la soare-apune. CARAGIALE, S. 54. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „scapat” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2