16 definiții pentru elibera


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat.Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.

ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat.Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.

elibera [At: CODRESCU, C. I, IV/19 / Pzi: ~rez / E: lat eliberare] 1-6 vtrp (C.i. persoane, colectivități umane) A înlătura oprimarea națională, politică, socială Si: a descătușa, a dezrobi, a emancipa. 7-10 vtrp (C. indică țări, teritorii, orașe etc.) A scăpa de ocupație militară sau de sub dominație străină. 11-12 vtrp (D. militari) A se lăsa la vatră. 13-14 vtrp (C.i. acte, documente justificative etc.) A da cuiva (la cerere). 15-16 vtrp (C.i. mărfuri) A preda contra unui bon (de plată). 17-18 vtr A (se) degaja dintr-o strânsoare. 19-20 vtr A (se) debarasa de un obiect care jenează. 21 vr (Fig) A se destinde. 22-23 vtrp (Rar) A da la iveală. 24-25 vtrp (C.i. terenuri, încăperi etc.) A (se) evacua. 26-27 vtr (C.i. substanțe) A elimina, a degaja. 28 vr (Chm; d. atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 29 vt (C.i. persoane, urmat de determinări ca „din post”, „din funcție”) A scoate.

ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate (cuiva), a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea, subjugarea suferită de cineva; a dezrobi, a descătușa. Eliberînd Romînia, Armata Sovietică a dărîmat zidurile închisorii în care regimul burghezo-moșieresc și imperialismul străin țineau înlănțuit poporul romîn. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 517. Opera de industrializare socialistă și de transformare socialistă a agriculturii eliberează pe omul muncitor de nesiguranța în fața zilei de mîine, de șomaj, mizerie, foamete. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382. ♦ Refl. (Despre militari, ieșit din uz) A fi lăsat la vatră. Sfîrșise cei șapte ani de armată și se eliberase. CAMIL PETRESCU, O. II 99. ♦ Refl. (Chim.; despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămînînd în stare liberă. 2. A desărcina dintr-o funcție. A fost eliberat din postul de director. 3. (Despre instituții, autorități) A da cuiva, la cerere, un act, o hîrtie oficială. Sfaturile populare eliberează cetățenilor diferite acte de stare civilă. ♦ (În magazine) A preda marfa contra bonului care atestă plata. 4. (Cu privire la o încăpere, un teren etc.) A face liber, a goli, a evacua. Localul a fost eliberat la timp.Recoltarea grabnică a culturilor de toamnă este cerută și de nevoia de a elibera ogoarele pentru efectuarea însămînțărilor de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2776. Mîine vă eliberăm biroul... Vi-l amenajați cum credeți. V. ROM. martie 1954, 43.

ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaș. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].

ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș. ◊ a scoate din funcție; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare)

A ELIBERÁ ~éz tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcție sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deținuți) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

A SE ELIBERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobândi libertate. 2) A căpăta timp liber; a avea răgaz. 3) A reuși să se izbăvească de ceva jenant. ~ de tutelă. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armată. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o moleculă, rămânând în stare liberă. /<lat. eliberare

eliberà v. a remite, a preda: a elibera un certificat.

*eliberéz v. tr. (lat. elíbero, -áre). Liberez, daŭ drumu: a elibera un soldat din serviciŭ. Emit: a elibera un certificat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eliberá (a ~) vb., ind. prez. 3 elibereáză

eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. și pl. elibereáză

eliberez (un certificat, dar liberez un prizonier).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELIBERÁ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieși. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.

ELIBERA vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mîntui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țăranii dependenți.) 3. a ieși, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din închisoare.) 4. a (se) libera, a scăpa, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. a se desprinde, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strînsoare.) 6. a degaja, a desface, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (L-a ~ din funii) 7. a desărcina, a descăuna, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o funcție.) 8. a debloca, a degaja. (A ~ un drum înzăpezit.) 9. a evacua, a goli, a libera. (A ~ o locuință.)

A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.

Intrare: elibera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • elibera
  • eliberare
  • eliberat
  • eliberatu‑
  • eliberând
  • eliberându‑
singular plural
  • eliberea
  • eliberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eliberez
(să)
  • eliberez
  • eliberam
  • eliberai
  • eliberasem
a II-a (tu)
  • eliberezi
(să)
  • eliberezi
  • eliberai
  • eliberași
  • eliberaseși
a III-a (el, ea)
  • eliberea
(să)
  • elibereze
  • elibera
  • eliberă
  • eliberase
plural I (noi)
  • eliberăm
(să)
  • eliberăm
  • eliberam
  • eliberarăm
  • eliberaserăm
  • eliberasem
a II-a (voi)
  • eliberați
(să)
  • eliberați
  • eliberați
  • eliberarăți
  • eliberaserăți
  • eliberaseți
a III-a (ei, ele)
  • eliberea
(să)
  • elibereze
  • eliberau
  • elibera
  • eliberaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elibera

  • 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descătușa dezrobi emancipa libera 3 exemple
    exemple
    • Eliberînd Romînia, Armata Sovietică a dărîmat zidurile închisorii în care regimul burghezo-moșieresc și imperialismul străin țineau înlănțuit poporul romîn. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 517.
      surse: DLRLC
    • Opera de industrializare socialistă și de transformare socialistă a agriculturii eliberează pe omul muncitor de nesiguranța în fața zilei de mîine, de șomaj, mizerie, foamete. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Popoarele coloniale s-au eliberat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. reflexiv (Despre militari) A fi lăsat la vatră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Sfîrșise cei șapte ani de armată și se eliberase. CAMIL PETRESCU, O. II 99.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. A scoate dintr-o funcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: desărcina un exemplu
    exemple
    • A fost eliberat din postul de director.
      surse: DLRLC
  • 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: emite un exemplu
    exemple
    • Sfaturile populare eliberează cetățenilor diferite acte de stare civilă.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A preda o marfă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degaja evacua goli 3 exemple
    exemple
    • Localul a fost eliberat la timp.
      surse: DLRLC
    • Recoltarea grabnică a culturilor de toamnă este cerută și de nevoia de a elibera ogoarele pentru efectuarea însămînțărilor de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2776.
      surse: DLRLC
    • Mîine vă eliberăm biroul... Vi-l amenajați cum credeți. V. ROM. martie 1954, 43.
      surse: DLRLC

etimologie: