opțiuni
  • info

14 definiții pentru coborâș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBORÂȘ, coborâșuri, s. n. Coborâre; (concr.) drum sau loc care coboară (în pantă); povârniș. [Var.: pogorâș s. n.] – Coborî + suf. -âș.

COBORÂȘ, coborâșuri, s. n. Coborâre; (concr.) drum sau loc care coboară (în pantă); povârniș. [Var.: pogorâș s. n.] – Coborî + suf. -âș.

coborâș sn [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (înv) pogorâș, (pop) sc~ / Pl: ~uri, (înv; rar) ~e / E: coborî + -iș] 1 Coborâre (2). 2-3 Drum sau loc care coboară (în pantă) Si: povârniș, (îrg) cobar.

COBORÂȘ ~uri n. Teren care coboară (unind două puncte situate la altitudini diferite). /a coborî + suf. ~âș

POGORÂȘ s. n. v. coborâș.

pogorâș sn vz coborâș

COBORÎȘ, coborîșuri, s. n. Coborîre; (concretizat), drum care coboară, povîrniș, pantă, coastă. Șoseaua șerpuia peste suișuri și coborîșuri prăfuite. DUMITRIU, V. L. 119. S-auzeau răcnete de bărbați... în coborîșul prăvălatec. CAMILAR, T. 160. – Variantă: scoborîș (TEODORESCU, P. P. 132) s. n.

SCOBORÎȘ s. n. v. coborîș.

coborîș n. drum pieziș, coastă de coborît: văi fără de coborîș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coborâș s. n., pl. coborâșuri

coborâș s. n., pl. coborâșuri

coborâș s. n., pl. coborâșuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COBORÂȘ s. 1. v. coborâre. 2. v. pantă.

Coborâș ≠ suiș, urcuș

COBORÎȘ s. 1. coborîre, scoborîre, scoborîș, scoborît. (În timpul ~.) 2. (GEOGR.; concr.) clină, coastă, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)

Intrare: coborâș
coborâș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coborâș
  • coborâșul
  • coborâșu‑
plural
  • coborâșuri
  • coborâșurile
genitiv-dativ singular
  • coborâș
  • coborâșului
plural
  • coborâșuri
  • coborâșurilor
vocativ singular —
plural —
pogorâș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogorâș
  • pogorâșul
  • pogorâșu‑
plural
  • pogorâșuri
  • pogorâșurile
genitiv-dativ singular
  • pogorâș
  • pogorâșului
plural
  • pogorâșuri
  • pogorâșurilor
vocativ singular —
plural —
scoborâș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoborâș
  • scoborâșul
  • scoborâșu‑
plural
  • scoborâșuri
  • scoborâșurile
genitiv-dativ singular
  • scoborâș
  • scoborâșului
plural
  • scoborâșuri
  • scoborâșurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coborâș, coborâșurisubstantiv neutru

  • 1. Coborâre. DEX '09 DLRLC
    sinonime: coborâre
    • 1.1. concretizat Drum sau loc care coboară (în pantă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coastă pantă povârniș antonime: suiș urcuș
      • format_quote Șoseaua șerpuia peste suișuri și coborîșuri prăfuite. DUMITRIU, V. L. 119. DLRLC
      • format_quote S-auzeau răcnete de bărbați... în coborîșul prăvălatec. CAMILAR, T. 160. DLRLC
etimologie:
  • Coborî + sufix -âș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.