scăpat², ~ă [At: NECULCE, L. 112 / Pl: ~ați, ~e / E: scăpa] 1-2 smf, a (Om, ființă, obiect) Care a izbutit să iasă ori să fie scos dintr-o situație critică, primejdioasă, neplăcută. 3-4 smf, a (Spc) Dezrobit. 5 a (Pop; d. plante cultivate) Care nu a fost îngrijit, lucrat, cules la timpul oportun. 6 a (D. trenuri) Care circulă cu o viteză ce depășește viteza maximă admisă pentru circulație pe liniile cu pante mari (la coborâre). 7 a Care a fost rostit fiindcă vorbitorul nu s-a mai putut stăpâni ori din nebăgare de seamă, involuntar. 8 a Care n-a mai putut fi ținut (strâns) în mână, în gură etc. și i s-a dat drumul (fără voie). 9 a (Înv; pbl; pcf) Scăpătat² (5).