20 de definiții pentru asfințit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune Soarele. 3. Locul unde asfințește Soarele. – V. asfinți.

asfințit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: asfinți] Care a apus.

asfințit1 sn [At: ALECSANDRI, P. I, 237 / V: ~a sf / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: asfinți] 1 Apus1. 2 Timpul când apune soarele. 3 (Îlav) Pe ~e Pe la asfințit (2). 4 Locul unde asfințește (1) soarele Si: apus, vest, occident, (pop) soare-apune. 5 (Fig; d. viață) Declin. 6 (Fig; d. viață) Sfârșit.

ASFINȚIT sbst. 💫 1 Apus, timpul cînd apune soarele: la, pe la ~(ul soarelui); fig.: din mărețul ~ al vieții lui privește în adîncul veacurilor (VLAH.) 2 A da, a scăpăta în ~, a apune 3 Partea cerului unde apune soarele, apus: dracul se crăcește cu un picior la ~ și cu unul la răsărit (CRG.) [asfinți].

ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfințește soarele. – V. asfinți.

ASFINȚIT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul cînd apune soarele. Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. ◊ Fig. Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. ♦ Fig. Declin, sfîrșit. Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scindările mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. II 115.

ASFINȚIT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul cînd apune soarele. ♦ Fig. Declin, sfîrșit. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest.

ASFINȚIT n. 1) v. A ASFINȚI. 2) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; vest. 3) Timpul zilei când apune Soarele; apus. 4) fig. Partea cu care se termină sau se încheie ceva; declin; sfârșit. 5) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; apus; vest; occident. 6) Spațiu geografic situat în această parte a orizontului; apus; vest; occident. /v. a asfinți

asfințit n. 1. apus: soarele acum cu mărire se pleacă cătr’ asfințit NEGR.; 2. fig. disparițiune treptată: privește fără spaimă l’al vieții asfințit AL.

asfințít și (maĭ rar) sfințít n., pl. urĭ. Apus.

SFINȚIT1 s. n. v. asfințit.

sfințit2[1] sn vz asfințit

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ASFINTE sf. Mold. (TKT.) = ASFINȚIT: pe la ~a soarelui [asfinți].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asfințit s. n., pl. asfințituri

!asfințit s. n., pl. asfințituri

asfințit s. n., pl. asfințituri (și asfințite în loc. adv. pe ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASFINȚIT s. 1. v. apus. 2. v. înserare. 3. v. vest.

ASFINȚIT s. 1. apus, asfințire, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scapăt, scăpătare, scăpătat. (~ soarelui.) 2. amurg, apus, înserare, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.) 3. apus, vest, (înv. și pop.) sfințit, (pop.) scăpătat, soare-apune, (înv. și reg.) scapăt, (reg.) scăpătiș. (Se îndreaptă către ~; punctul cardinal numit ~.)

Asfințit ≠ est, orient, răsărit

Intrare: asfințit
asfințit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfințit
  • asfințitul
  • asfințitu‑
plural
  • asfințituri
  • asfințiturile
genitiv-dativ singular
  • asfințit
  • asfințitului
plural
  • asfințituri
  • asfințiturilor
vocativ singular
plural
sfințit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințit
  • sfințitul
  • sfințitu‑
plural
  • sfințite
  • sfințitele
genitiv-dativ singular
  • sfințit
  • sfințitului
plural
  • sfințite
  • sfințitelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfințita
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asfințit, asfințiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a asfinți DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfințire antonime: răsărit
    • format_quote Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. DLRLC
    • format_quote figurat Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. DLRLC
    • 1.1. figurat Declin, decădere, sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scîndurile mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. DLRLC
  • 2. Timpul, momentul când apune Soarele. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
    • format_quote Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
    • format_quote Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
    • format_quote Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. DLRLC
  • 3. Locul unde asfințește Soarele. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. DLRLC
    • format_quote Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. DLRLC
    • format_quote Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. DLRLC
    • format_quote Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. DLRLC
etimologie:
  • vezi asfinți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.