OCCIDENT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la vest de un punct de referință; (cu valoare de nume propriu) lumea, totalitatea popoarelor aflate în acest spațiu (îndeosebi vestul Europei și America de Nord). – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.

occident sns [At: GENILIE, G. 66/29 / V: (înv) ocident / E: fr occident] (Îoc orient) 1 Punct cardinal situat în direcția în care apune soarele Si: apus, vest. 2 (Pex) Spațiu geografic din vestul Europei sau din Statele Unite și Canada. 3-4 (Țări sau) popoare din acest spațiu.

OCCIDENT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la apus de un punct de referință. – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.

OCCIDENT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; apus¹, vest; spațiul geografic din apusul Europei; nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. Într-o zi limpede de iunie... am plecat spre Occidentul îndepărtat. RALEA, O. 75.

OCCIDENT s.n. Apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei; țările sau popoarele aflate în acest spațiu. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occident, lat. occidens].

OCCIDENT s. n. apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei (și SUA). (< fr. occident, lat. occidens)

OCCIDENT n. 1) Punct cardinal situat spre soare-apune; vest; apus. 2) Spațiu geografic situat spre soare-apune (în special, Europa de Vest); apus; vest. /<fr. occident, lat. occidens, ~ntis

occident n. apus (ca punct cardinal).

*occidént n., pl. e (lat. óccidens, -éntis, d. óc-cido, -cidere, a apune, d. cádo, cádere, a cădea). Apus, vest, locu unde apune soarele. Țările din apusu Româniiĭ, maĭ ales Francia. V. orient.

ocident sn vz occident

occident (punct cardinal) (rar) s. n.

occident (punct cardinal) (rar) s. n.

occident s. n.

occident

occident.

OCCIDENT s. apus, vest. (Țările din ~.)

OCCIDENT s. apus, vest. (Țările din ~.)

Occident ≠ orient