REVENI², revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

reveni² [At: ECONOMIA, 41/10 / V: (înv) ~na, (îvr) răvăni, (reg) răv~ / Pzi: ~nesc / E: reavăn] 1-2 vir A deveni reavăn Si: a se jilăvi, a se umezi. 3-4 vtr A (se) răcori. 5-6 vtr (Reg; d. aer) A (se) împrospăta.

reveni¹ vi [At: ASACHI, S. L. I, 210 / Pzi: revin, (pop) reviu / E: re¹- + veni cf fr revenir] 1 A veni înapoi (la locul de unde a plecat) Si: a se reîntoarce, (îvr) a se returna (1), (pop) a se reînturna. 2 A se ivi din nou Si: a reapărea. 3 (Îe) A-i ~ (cuiva) graiul A se reculege (în urma unei surprize, emoții etc.) putând vorbi din nou. 4 (Udp „la” sau „din”) A se întoarce la o stare (sufletească) anterioară. 5 A-și recăpăta cunoștința în urma unei crize, a unui leșin etc. Si: a renaște (6), se trezi. 6 (Îe) A ~ la viață A scăpa dintr-o boală grea Si: a se însănătoși. 7 (Îe) A ~ la realitate A fi conștient din nou de starea de lucruri înconjurătoare. 8 (Îe) A ~ la sentimente mai bune A deveni mai înțelegător, mai binevoitor. 9 (Udp „la” sau „asupra”) A se ocupa din nou (de ceva) Si: a relua. 10 (Ccd) A-i aparține în virtutea unui drept, a unei prerogative. 11 (Ccd) A fi de resortul sau de datoria cuiva. 12 A i se cuveni cuiva (ca moștenire). 13 A i se repartiza cuiva ceva. 14 (Udp „asupra”) A renunța la...

REVENI², revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

REVENI¹, revenesc, vb. IV. Intranz. și refl. 1. A deveni jilav, a se umezi. Cînd văd femeile că ies mugurii la duzi... atunci scot sămînța [de gîndaci] din cenușă, o pun în casă la căldură... și o lasă pînă ce revenește, pînă ce înviază viermii. I. IONESCU, M. 375. 2. A se răcori.

REVENI², revin și reviu, vb. IV. Intranz. 1. A veni înapoi, a se întoarce (în locul de unde a plecat). Desigur a aflat că am fost plecată și încă nu știe că am revenit. C. PETRESCU, Î. II 229. De unde ești revino iarăși, Să fim singuri. EMINESCU, O. I 122. Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună, Ca s-asculte-o cîntăreață revenită-n primăvară. ALECSANDRI, P. III 54. ◊ (Poetic) A revenit albastrul mai! Flori în grădină, flori pe plai Și flori la pălărie! IOSIF, PATR. 15. A revenit frumoasa primăvară, Copacii parcă-s ninși de-atîta floare. VLAHUȚĂ, O. A. 84. ♦ A apărea, a se ivi iar; a se face văzut (simțit etc.) din nou. Parcă din senin am început să sufăr în tot corpul, cum revin durerile dacă a trecut prea repede anestezicul. CAMIL PETRESCU, P. 11. E viu încă... vorbește... și în față culorile-i revin. MACEDONSKI, O. I 264. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se întoarce la o stare (sufletească) anterioară. Mama Ruxanda... să revină la sentimente mai bune. C. PETRESCU, R. DR. 121. Să revenim la vechile noastre stări de suflet. GALACTION, O. I 335. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa dintr-o boală sau dintr-o criză mortală; a se însănătoși. E a treia oară cînd medicul o socoate pierdută și de două ori pînă acum a revenit la viață. C. PETRESCU, C. V. 193. E rece ca de gheață... Hai să cercăm de a-l face a reveni la viață. ALECSANDRI, T. II 175. ♦ (Adesea construit cu dativul pronumelui reflexiv) A se întoarce la starea normală, obișnuită (mai ales după o emoție puternică); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc), a se regăsi. Încremeni așa un răstimp. Dar deodată își reveni. REBREANU, I. 54. Apoi, fără a lăsa pe uimiții spectatori ai teribilului supliciu să revină din înlemnirea lor, el porunci pedestrimii a escalada murii. HASDEU, I. V. 102. Cînd din fărmecare cercăm să revenim, În brațele durerii cuprinse ne găsim. ALECSANDRI, T. II 100. ◊ Expr. A-și reveni (în fire sau, rar, în sine) = a se deștepta, a se trezi după o criză, un leșin etc., la starea de mai înainte; a-și recăpăta cunoștința. Își revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții. DUMITRIU, B. F. 151. L-a udat cu apă, l-a frecat și consulul și-a revenit în fire. ARDELEANU, D. 205. Abia a doua zi ea începu a-și reveni în sine și recunoscu că se află în casa părintească. GANE, N. I 82. 3. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «asupra») A se opri, a se ocupa din nou de..., a relua (un subiect, o idee). Asupra defectelor acestei teorii voi reveni mai departe. GRAUR, F. L. 7. De ideea d-lui Xenopol voi vorbi mai la vale. Revin la subiectul conferinței. IONESCU-RION, C. 65. Vom reveni asupra acestor mînăstiri, ca să vorbim mai amănunțit. BOLINTINEANU, O. 312. ♦ (Fără determinări) A repeta, a insista. Te întreb, reveni sublocotenentul, dacă dorești ceva. SAHIA, N. 84. 4. (Construit cu dativul) A i se atribui, a i se repartiza (cuiva ceva); a fi de resortul, de datoria (cuiva). Lui îi va reveni cuvîntul hotărîtor în alegerea carierii tînărului vlăstar. VORNIC, P. 10. ♦ A i se cuveni. În afară de linia de purtare politică pe care o adoptase, Șerban ocupase încă... moșii care reveneau fraților și nepoților săi. IORGA, L. I 159. 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A nu mai respecta, a nu se mai ține de..., a renunța la..., a revoca. Am revenit asupra hotărîrii de ieri. ◊ Refl. impers. S-a revenit asupra deciziei. C. PETRESCU, Î. II 152. 6. (Construit cu un pronume în dativ) A costa. Chiria îmi revine 50 de lei.

REVENI vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revin și reviu, conj. -vină. / cf. fr. revenir].

REVENI vb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ◊ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeași stare, a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)

A SE REVENI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-și mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn

A REVENI revin intranz. 1) A veni din nou; a se întoarce. 2) A-și recăpăta starea normală; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul își revenea treptat. ◊ ~ la viață a) a scăpa de o boală grea; b) a renaște. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparține în mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cădea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora în bani; a costa. /re- + a veni

revenì v. 1. a veni iar, a se întoarce: primăvara revine în toți anii; 2. fig. a relua un subiect întrerupt: să revenim la chestiune.

ravăn, ~ă a vz reavăn

raven, ~ă a vz reavăn

răvăni v vz reveni²

răveni v vz reveni²

reavăn, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (îrg) rav~, (rar) raven, reven / Pl: reveni, revene / E: bg равен, „plan, șes”] 1 a (D. soluri) Care conține umiditate (în măsură favorabilă lucrărilor de cultură). 2 a (Pgn) Umed. 3 a (Reg) Igrasios. 4 sn Umezeală. 5 sn (Reg) Partea cu verdeață (aflată lângă o apă) a unui câmp. 6 a (Pex) Răcoros (2). 7 a (Pex) Proaspăt. 8 a (Reg) Înviorat.

reven, ~ă a vz reavăn

revena v vz reveni²

revini v vz reveni²

REAVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Mai ales despre soluri) Care are atîta umiditate încît lucrările de cultură se pot executa în condiții optime; jilav. V. umed. Cu pasul liniștit mergînd mă leagăn, Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn Și să ascult cum lanurile cresc. BENIUC, V. 55. Mîna lui Petre era grea și aspră și reavănă ca pămîntul. REBREANU, R. I 68. Un miros de pămînt reavăn și proaspăt plutea în urma plugului ca o mireasmă înviorătoare a țarinii. SANDU-ALDEA, U. P. 7. ♦ Cu puțină umezeală; răcoros, proaspăt. Începu să bată ușor un vînt reavăn și zăpada încetă să mai cadă. DUMITRIU, N. 14. Un copil ieșit din pădurea reavănă și beznatecă ducea două capre înspre sat. POPA, V. 240. Un miros reavăn de pămînt te obsedează. ANGHEL, PR. 173.

REAVĂN reavănă(reveni, revene) 1) (despre sol, substanțe, materii etc.) Care conține o cantitate abia simțită de umezeală; umed; jilav. Pământ ~. 2) (despre vânt, aer etc.) Care răcorește; cu adiere rece; răcoritor; răcoros. /<bulg. raven

ravăn a. umed. [Origină necunoscută].

rávăn, -ă adj. V. reavăn.

reávăn, -ă adj., pl. revenĭ, revene (slav, ca și țeapăn). Vest. Sud. Umed, jilav: pămînt reavăn. S. n. fără pl. Umezeală, reveneală: din reavănu brazdeĭ (CL. 1911, 363). În nord rávăn, -ă, dar pl. tot revenĭ, revene. V. igrasios.

revenésc v. intr. (d. reavăn). Jilăvesc. V. refl. Pămîntu s’a revenit de ploaĭe.

*revín și -víŭ, a -vení v. intr. (re- și vin, după fr. revenir și lat. revenire). Vin ĭar, mă întorn: berzele revin în fie-care an (și fig.), a reveni la o chestiune saŭ asupra uneĭ chestiunĭ. Vin la împărțire: asta revine cîte un franc pe zi.

reveni³ (a-și ~) (a-și recăpăta starea anterioară) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi revin, 2 sg. îți revii, 3 sg. își revine, imperf. 1 îmi reveneam; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi revin, 3 să își/să-și revină; imper. 2 sg. afirm. revino-ți; ger. revenindu-mi

reveni² (a se ~) (a se umezi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenește, 3 pl. se revenesc, imperf. 3 sg. se revenea; conj. prez. 3 să se revenească; ger. revenindu-se

reveni¹ (a ~) (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revin, 2 sg. revii, 3 sg. revine, imperf. 1 reveneam; conj. prez. 1 sg. să revin, 3 să revină; imper. 2 sg. afirm. revino

reveni¹ (a ~) (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revin, 1 pl. revenim, imperf. 3 sg. revenea; conj. prez. 3 să revină; imper. 2 sg. revino

!reveni² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenește, imperf. 3 sg. se revenea; conj. prez. 3 să se revenească

reveni (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revin, imperf. 3 sg. revenea; conj. prez. 3 sg. și pl. revină

reveni (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenește, imperf. 3 sg. revenea; conj. prez. 3 sg. și pl. revenească

reveni (ind. prez. 1 sg. revin, conj. revină)

reavăn adj. m., pl. reveni; f. reavănă, pl. revene

reavăn adj. m., pl. reveni; f. reavănă, pl. revene

reavăn adj. m., pl. reveni; f. sg. reavănă, pl. revene

reavăn, pl. reveni, f. reavănă, pl. revene

reavăn, -vănă; -veni, -vene.

revin, -vină 3 conj.

REVENI vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.) 3. a recădea. (A ~ în poziția inițială.) 4. v. întoarce. 5. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Și-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Îți ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. și reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.

REVENI vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi.

REVENI vb. 1. a se reîntoarce, a se returna, (pop.) a se reînturna. (A ~ la punctul de plecare.) 2. a recădea. (A ~ în poziția inițială.) 3. a se înapoia, a se întoarce, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd ai ~ acasă?) 4. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrînge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră ~ la întîlnirea unui obstacol.) 5. (MED.) a se întoarce, a reapărea, a recidiva, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.) 6. a se răzgîndi. 7. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Și-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 8. (livr.) a incumba. (Îți ~ o datorie de onoare.) 9. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. și reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 10. a costa, a face, a fi, (rar) a prețui, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cît ~ metrul de stofă?)

reveni vb. v. JILĂVI. RĂCI. RĂCORI. UMEZI.

A-și reveni ≠ a se vlăgui, a se veștezi

REAVĂN adj. 1. v. jilav. 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.)

REAVĂN adj. 1. jilav, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.) 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.)

Reavăn ≠ uscat

reveni (-nesc, revenit), vb. – 1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului și ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. și sb. ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s. f. (umezeală, briză, răcoare).

REVENONS À NOS MOUTONS (fr.) să revenim la oile noastre – „La farce du maître Pathelin”. Să revenim la subiect.

Naturam expelles furca, tamen usque recurret (lat. „Înlătură naturalul cu furca și mereu va reveni alergînd”) versul 24 din Epistola a zecea a lui Horațiu (cartea I) – Sensul este că, oricît ne-am strădui (prin contrafaceri, prin schimonoseli etc.), nu putem înlătura ceea ce e natural. El se va impune ca o forță împotriva căreia vom lupta inutil. Citatul, în original, a fost folosit pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, cînd scriitorii au început să se servească numai, sau aproape numai, de versiunea franceză, căci autorul dramatic francez Destouches, în comedia Le glorieux (Trufașul), apărută în 1732, reluînd ideea lui Horațiu, a formulat-o mai scurt și mai ușor de memorat. În scena a V-a din actul 3, eroina îi spune personajului principal, „trufașul”, un conte țîfnos și vanitos, reproșîndu-i aerele și îngîmfarea: „Nu pot a-ți spune: schimbă-ți caracterul; Nu ne putem schimba, se știe; Alungă naturalul și-n galop o să revie.” În original: Chassez le naturel, il revient au galop. La Fontaine a tratat aceeași idee horațiană în fabula sa: Pisica metamorfozată în femeie. LIT.

On revient toujours à ses premiers amours (fr. „Revenim totdeauna la primele iubiri”) – versurile unui cîntec din opera comică Joconde, cu textul de Étienne și muzica de Nicolo (act. III, sc. 1). Sensul s-a extins și expresia se aplică pentru tot ce o dată ne-a fost drag (persoane, lucruri, vorbe, idei...) și spre care ne întoarcem într-o zi cu aceeași simpatie din trecut. LIT.

Revenons à nos moutons (tr. „Să revenim la oile noastre!”) – replică din La farce de maître Pathelin, scrisă în secolul al XV-lea, între anii 1450-1465. Pathelin, avocat, fără procese, e cicălit mereu de soția sa pentru faptul că nu-i face toalete. Într-o zi el îi ia o stofă de la postăvarul Jousseaume, pe care-l invită acasă spre a-i achita costul. Cînd negustorul vine să-și încaseze banii, îl găsește în pat pe Pathelin care simulează un acces de friguri. Între timp se prezintă la avocat și Agnelet, ciobanul postăvarului, dat în judecată de stăpînul său care-l acuză că i-a omorît mai multe oi. Pathelin promite ciobanului să-l scape, dar cu o condiție: la proces să joace rolul unui imbecil și să răspundă „bee!” la toate întrebările judecătorului. La tribunal postăvarul recunoaște cu surprindere că avocatul lui Agnelet, e Pathelin, care cu puțin mai înainte se prefăcuse că-i bolnav. Zăpăcit, negustorul se încurcă în declarații, uitînd de oi și trecînd la problema postavului. Nelămurit, judecătorul e nevoit în repetate rînduri să-l invite: „Să ne întoarcem la oile noastre!” Apoi se adresează lui Agnelet, dar acesta răspunde invariabil „bee!”, așa cum îl învățase avocatul. Pathelin susține că clientul său e iresponsabil și obține astfel achitarea. Dar cînd îi cere să-i plătească onorariul, ciobanul își joacă rolul în continuare, răspunzîndu-i cu același „bee!”. Astfel istețul elev a păcălit pe incorectul său profesor. Farsa aceasta, o autentică comedie de moravuri, în care e satirizată lumea negustorilor și justiția din acea vreme, s-a jucat timp îndelungat cu mare succes. Replica „Să ne întoarcem la oile noastre!” a devenit o expresie care înseamnă: să reluăm firul întrerupt al discuțiilor, să revenim la subiectul nostru. LIT.