20 de definiții pentru relua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

relua vt [At: PLEȘOIANU, T. III, 30 / Pzi: reiau / E: re1- + lua cf fr reprendre] 1 A lua din nou un obiect în mână. 2 A lua înapoi. 3 A reocupa un loc în spațiu. 4 A obține. 5 A începe din nou. 6 A continua după o întrerupere. 7 A prelua.

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re1 + lua (după fr. reprendre).

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou; a lua îndărăt; a lua înapoi. De la ieșirea din spital, au trecut cîteva luni și locul în uzină nu și l-a mai reluat. SAHIA, N. 35. Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire! EMINESCU, O. I 177. 2. A începe din nou, a continua, a urma (după o întrerupere). Trebuie să reluăm cercetările liniștit. Irina avea dreptate. BARANGA, I. 182. Peste o jumătate de oră reluăm marșul. CAMIL PETRESCU, U. N. 348. Își reluă calea, fluierînd și pășind mai apăsat. REBREANU, I. 41.

RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p. i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre].

RELUÁ vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ◊ a lua înapoi. ◊ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re1- + lua)

A RELUÁ reiáu tranz. 1) A lua din nou. 2) (activități întrerupte) A continua după o întrerupere. ~ lucrul. [Sil. -lu-a] /re- + a lua

reluà v. 1. a lua din nou, a lua înnapoi; 2. a continua ceva întrerupt: a relua convorbirea.

*reĭáŭ, reluát, a reluá v. tr. (re și ĭau, după fr. reprendre). Ĭaŭ ĭar, ĭaŭ înapoĭ: a relua o provincie perdută. Continuĭ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. – În est reĭeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 1 pl. reluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. reiá; ger. reluând (sil. -lu-ând)

relua (ind. prez. 1 sg. reiau, 2 sg. reiei, 3 sg. reia, 1 pl. reluăm, conj. reia, part. reluai)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RELUÁ vb. 1. v. recuceri. 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. v. reîncepe. 4. v. continua.

RELUA vb. 1. a recîștiga, a recuceri, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.) 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. a (se) redeschide, a reîncepe. (S-au ~ cursurile.) 4. a continua, a urma. (Și-a ~ drumul.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și relua studiile la facultate expr. (intl.) a începe o nouă perioadă de detenție.

Intrare: relua
  • silabație: -lu-a
verb (VT109)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • relua
  • reluare
  • reluat
  • reluatu‑
  • reluând
  • reluându‑
singular plural
  • reia
  • reluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reiau
(să)
  • reiau
  • reluam
  • reluai
  • reluasem
a II-a (tu)
  • reiei
(să)
  • reiei
  • reluai
  • reluași
  • reluaseși
a III-a (el, ea)
  • reia
(să)
  • reia
  • reieie
  • relua
  • reluă
  • reluase
plural I (noi)
  • reluăm
(să)
  • reluăm
  • reluam
  • reluarăm
  • reluaserăm
  • reluasem
a II-a (voi)
  • reluați
(să)
  • reluați
  • reluați
  • reluarăți
  • reluaserăți
  • reluaseți
a III-a (ei, ele)
  • reiau
(să)
  • reia
  • reieie
  • reluau
  • relua
  • reluaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)