14 definiții pentru rectifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rectifica vt [At: MAIORESCU, CR. I, 361 / Pzi: rectific / E: fr rectifier, lm rectificare] 1 A corecta (1). 2 (Chm) A efectua o rectificare (3). 3 (Teh) A efectua o rectificare (4).

RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată, după atitea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. 2. (Tehn.) A supune o suprafață metalică unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa prin distilare dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului.

RECTIFICÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face].

RECTIFICÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă. (< fr. rectifier, lat. rectificare)

A RECTIFICÁ rectífic tranz. 1) (texte, enunțuri, calcule etc.) A transforma din greșit în corect; a corecta. 2) A aduce în conformitate cu destinația; a face să corespundă uzului. ~ traseul unei rute. 3) chim. (amestecuri lichide) A supune unei operații de separare a componenților volatili prin distilare. 4) tehn. (suprafețe metalice) A prelucra prin așchiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier, lat. rectificare

rectificà v. a îndrepta un lucru, a-l repune în starea în care trebue să fie.

*rectífic, a v. tr. (mlat. rectífico, -áre, d. rectus, drept, și fácere, a face. V. edi-, paci-fic). Îndrept, fac drept: a rectifica un calcul, o informațiune. Purific pin destilare: a rectifica spirtu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificá vb., ind. prez. 1 sg. rectífic, 3 sg. și pl. rectífică

rectifica (ind. prez. 3 sg. și pl. rectifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECTIFICÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)

RECTIFICA vb. 1. a (se) corecta, a (se) corija, a (se) îndrepta. (Își ~ erorile.) 2. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)

Intrare: rectifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rectifica
  • rectificare
  • rectificat
  • rectificatu‑
  • rectificând
  • rectificându‑
singular plural
  • rectifică
  • rectificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rectific
(să)
  • rectific
  • rectificam
  • rectificai
  • rectificasem
a II-a (tu)
  • rectifici
(să)
  • rectifici
  • rectificai
  • rectificași
  • rectificaseși
a III-a (el, ea)
  • rectifică
(să)
  • rectifice
  • rectifica
  • rectifică
  • rectificase
plural I (noi)
  • rectificăm
(să)
  • rectificăm
  • rectificam
  • rectificarăm
  • rectificaserăm
  • rectificasem
a II-a (voi)
  • rectificați
(să)
  • rectificați
  • rectificați
  • rectificarăți
  • rectificaserăți
  • rectificaseți
a III-a (ei, ele)
  • rectifică
(să)
  • rectifice
  • rectificau
  • rectifica
  • rectificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)