rece [At: PSALT. HUR. 76717 / V: (înv) răce / Pl: reci / E: ml recens „proaspăt, recent”] 1 a (Îoc „cald”) Lipsit de căldură. 2 a (Îoc „cald”) Care are o temperatură mai scăzută decât o limită dată. 3 a (Îoc „cald”) Care dă senzația de frig. 4 a (Îs) Climă ~ Climă polară. 5 a (Îas; pex) Clima regiunilor situate în apropierea cercului polar. 6 a (Înv; îs) Pământ ~ Pământ argilos, umed. 7 a (Îs) Locuință ~ Locuință care nu poate fi bine și ușor încălzită. 8 a (Îs) Abces ~ Abces fără caracter inflamator. 9 a (Îe) A-i trece (cuiva) un șarpe ~ prin sân (sau prin inimă) A se îngrozi. 10 a (Îe) A se întrece în apă ~ A se obrăznici. 11 sns (Adesea în construcție cu „a-i fi”) Temperatură scăzută. 12 sn (Îlav) La ~ La o temperatură scăzută. 13 sn (Îal) La temperatura normală, fără a încălzi. 14 sn (Fig; îal) În mod obiectiv și neinfluențat de sentimente. 15 sn (Îe) A nu-i fi (cuiva) nici cald, nici ~ sau a nu-i face (cuiva) nici cald, nici ~ sau a nu-i ține (cuiva) nici de cald, nici de ~ A-i fi (cuiva) indiferent. 16 sn (Îc) A-i trece (cuiva) ~ prin inimă (sau prin spate) A se înspăimânta. 17 sn (Îc) A scoate (sau a sufla, a-i ieși) din gură când cald, (și) când~ A susține când una, când alta. 18 sn (Îae) A o întoarce în toate felurile Si: a o scălda. 19 a (Întărind pe „fiori”, „răcori”) Care înfioară. 20 a (D. hrană) Care și-a pierdut căldura. 21 a (D. hrană) Care se compune din alimente neîncălzite. 22 a (D. hrană) Care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. 23 a (Îs) Hrană ~ Hrană care se ia în excursii, în călătorii, în deplasări. 24 a (D. produsele de panificație) Care nu este proaspăt Si: vechi. 25 a (D. îmbrăcăminte) Care nu ține de cald. 26 a (D. oameni; pex d. organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal din cauza frigului, a unei emoții etc. Si: înghețat, înțepenit. 27-28 a (Îljv) Cu sânge ~ Cu calm. 29 a (Îae) Cu prezență de spirit. 30 a (Îlav) Cu gura ~ Fără a mânca sau a bea ceva. 31 a (Îc) A(-i) fi (cuiva) inima ~ A fi mereu înspăimântat. 32 a Care și-a pierdut sau e lipsit de căldură animală Si: inert, neînsuflețit, țeapăn. 33 a (Fig; d. oameni) Lipsit de căldură sufletească Si: indiferent, insensibil, nepăsător. 34 a (Fig; d. oameni) Neprietenos. 35 a (Fig; d. fizionomia, manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care exprimă lipsă de sensibilitate. 36 a (Fig; d. fizionomia, manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care exprimă ostilitate. 37 a (Fig; d. fizionomia, manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Inexpresiv. 38 a (Fig; d. oameni) Ponderat. 39 a (D. gândire, idei, noțiuni, cuvinte etc.) Cu caracter obiectiv. 40 a (D. o încăpere) Neospitalier. 41 a (D. disciplină) Sever. 42 a (Olt) Foarte sărac. 43 sfp (Trs) Piftie. 44 sn (Înv; în textele religioase; cdp slv стодъ) Ocară.

RECE, reci, adj. 1. (În opoziție cu cald, fierbinte) Lipsit de căldură, care are o temperatură mai scăzută față de un mediu oarecare (socotit cald) sau față de căldura corpului omenesc; care dă senzația de frig. Parcă străbate-o săgeată De-a lungul cîmpiilor reci. COȘBUC, P. II 9. Ajungînd la izvor, odată și începe a bea hîlpav la apă rece. CREANGĂ, P. 225. Bătrînul alb și blînd în aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94. Bulgăraș de gheață rece Vin’mîndro, de mă petrece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 297. ◊ Climă rece = clima polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde verile sînt foarte scurte, temperatura neridicîndu-se de obicei peste 10°. Locuință rece = locuință care nu poate fi bine și ușor încălzită, care nu ține căldura, friguroasă. Beție rece v. beție (1). Gamă rece v. gamă (2). Război rece = stare de încordare, de tensiune provocată de un stat imperialist în rîndul populației proprii sau a altor state în scopul de a crea un climat favorabil înarmărilor și agresiunilor militare. Abces rece = abces fără caracter inflamatoriu. ◊ Expr. A îmbăta (pe cineva) cu apă rece v. îmbăta. ♦ (Substantivat, n. sg.) Frig, răceală, temperatură în jurul lui 0°. Rece la gît cînd simțea Și puțin de se mișca Sfoara de pe gît sărea. TEODORESCU, P. P. 540. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul sau sub 0°. Alimentele se țin la rece; b) la temperatură normală, fără a încălzi. Nituire la rece; c) fig. fără patimă, obiectiv; neinfluențat de sentimente, de interese personale. ◊ Expr. A nu-i face (cuiva) nici cald, nici rece = a-l lăsa indiferent, a nu-l impresiona. A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora, a se înspăimînta. Cînd i-au zărit împărăteasa i-au trecut numai rece pin inimă și, leșinînd, au picat jos. SBIERA, P. 109. A scoate (sau a sufla) din gură cînd cald, (și) cînd rece = a susține cînd una, cînd alta, a acționa cînd într-un fel, cînd într-altul, a o scălda, a o întoarce în toate felurile. Ai scos din gură cînd cald și cînd rece, C-acel care suflă să se încălzească Ș-apoi iarăși suflă caldul să răcească. PANN, P. V. I 165. ♦ Care dă o senzație neplăcută de frig; care înfioară, care înfrigurează, care dă un tremur. La gîndul că aș putea fi prins, mă cuprinde o deznădejde rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 402. Un fior rece ca gheața îi trece prin vine. CREANGĂ, P. 26. Fiara-n codri tremura, Căci prin lumea spăimîntată, În uimire cufundată, Treceau reci fiori de moarte. ALECSANDRI, P. II 11. (Pleonastic) Apucîndu-l niște răcori reci de frică. ISPIRESCU, L. 100. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura, care nu mai este cald; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. Hrană rece. Mîncare rece. ▭ De mîncare? o ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P. 6. Să-mi faci bucate și, cînd m-oi întoarce eu de la biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbinți, ci cum îs mai bune de mîncat. id. ib. 289. ♦ (Regional; despre pîine) Care nu este proaspătă; veche. ♦ (Despre oameni; p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; înțepenit, înghețat (de frig, de o emoție puternică). Îi luă mîna rece și aspră. DUMITRIU, N. 154. Ea căzu ca moartă de groază pe peptul lui și mîinile ei reci s-ascunseră în sînul lui. EMINESCU, N. 11. ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă, a fi mereu înspăimîntat. Plecat-am nouă din Vaslui Și cu sergentul zece, Și nu-i era, zău, nimănui în piept inima rece. ALECSANDRI, O. 235. Cînd, măicuță, m-ai făcut, Mai bine să fi zăcut, Că de rău ți-ar fi trecut; Dar de mine nu-ți mai trece, Că ți-e inima tot rece, Neștiind cum oi petrece! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 184. (Cu) sînge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. Prin urmare, văd lucrurile cu sînge rece. BOLINTINEANU, O. 420. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn, mort. O să fiți reci și cu alge cafenii în gură și în păr. DUMITRIU, P. F. 22. Într-o dimineață, Petre fu găsit rece, întins pe chei în fața prăvăliei, c-un cuțit în inimă. BART, E. 322. De cînd căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată. EMINESCU, O. I 96. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească, de sensibilitate, neprietenos, distant; indiferent, insensibil. Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil, Cînd ea-i rece și cu toane ca și luna lui april? EMINESCU, O. I 157. ◊ (Adverbial) Uliana zîmbi rece. DUMITRIU, P. F. 221. Mi-a răspuns rece, calculat. CAMIL PETRESCU, U. N. 191. Iuga răspunse rece, ridicînd pălăria. REBREANU, R. I 76. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă răceală, ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. Răsună din trăsură o voce rece, ciudată. DUMITRIU, N. 123. Mă urmărești ca pasărea de pradă, Mă iscodești cu ochii răi și reci. CAZIMIR, L. U. 95. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. Nu spera și nu ai teamă. Ce e val, ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămîi la toate rece. EMINESCU, O. I 194. Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. id. ib. 181. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) rece v. lăsa. ♦ (Despre gîndire, idei, noțiuni, cuvinte etc.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. Vă vor face totdeauna ce v-au făcut azi, cu chibzuială rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 413. Nădejdea caldă-n el slăbea, Pe cît creștea de rece gîndul. COȘBUC, P. I 100. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire (= apreciere) rece și nepărtinitoare a întîmplărilor. ODOBESCU, S. III 47. ◊ (Adverbial) Și în gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cîntul cel etern neisprăvit. EMINESCU, O. I 158. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. Trecu pragul fără să-l atingă – și odaia în care eram deveni mai rece și mai largă. IBRĂILEANU, A. 136.

RECE¹ n. Temperatură scăzută a mediului înconjurător; răceală. Nituire la ~. ◊ A-i trece cuiva ~ prin inimă (sau prin spate) a se speria tare; a se înfiora. /<lat. recens

RECE² adv. 1) Fără nici un interes; cu răceală. ◊ A lăsa pe cineva ~ a nu produce nici o impresie asupra cuiva; a lăsa indiferent pe cineva. 2) În mod obiectiv; dezinteresat. A judeca la ~. /<lat. recens

RECE³ ~i adj. (în opozițe cu cald) 1) Care are o temperatură scăzută; care creează senzație de frig; lipsit de căldură. Vânt ~. ◊ ~ ca de gheață foarte rece. Climă ~ climă caracteristică regiunilor polare. Cu sânge ~ liniștit; calm. 2) Care este mai puțin cald decât ar trebui (sau decât este obișnuit). Cameră ~. ◊ Gustări sau mâncăruri) reci alimente (gătite) care se consumă neîncălzite. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de căldură sufletească; sec. Primire ~. /<lat. recens

rece a. 1. care nu e cald: vreme rece; 2. proaspăt: apă rece; 3. înghețat: vânt rece; 4. fig. flegmatic, indiferent: o privire rece; 5. pl. răcitură, piftie. [Lat. RECENS, proaspăt].

réce adj. (din nom. lat. récens, gen. -ántis, recent, proaspăt, ca și jude, oaspe, șerpe; it. pg. recente, vfr. roisant, sp. reciente. V. răcesc, răcoare). Lipsit de căldură, care produce sensațiune de frig, care te face să te strîngĭ, să te îmbracĭ gros: aer, apă, timp, vînt rece; rece ca gheața, mînĭ recĭ. Fig. Indiferent, flegmatic, nepăsător: o privire, o primire rece; om rece. Pîne rece (vest), pîne uscată, pîne veche, nu proaspătă. S. n. (după vsl. studŭ). L. V. Rușine. Adv. Cu indiferență: a primi rece. – În est răce. V. cald.

răce a vz rece

răce, V. rece.

rece adj. m., f. rece; pl. m. și f. reci

rece adj. m., f. rece; pl. m. și f. reci

rece adj. m., f. rece; pl. m. și f. reci

rece, -reci.

RECE adj., s. 1. adj. v. friguros. 2. s. v. frig. 3. adj. reavăn, răcoros, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.) 4. adj. v. geros. 5. adj. (GEOGR., MET.) polar, (înv.) polaric. (Climă, zonă ~.) 6. adj. răcit. (Ciorba e ~.) 7. adj. proaspăt. (A băut un pahar cu apă ~.) 8. adj. v. uscat. 9. adj. v. mort. 10. (fig.) indiferent, insensibil, nesensibil, pasiv. (Femeie ~.)

RECE adj. v. academic, apatic, aspru, convențional, delăsător, distant, flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, indolent, insensibil, lăsător, nepăsător, neprietenos, nesensibil, nesimțitor, nesociabil, pasiv, placid, răstit, rezervat, ridicat, tembel.

RECE adj., s. 1. adj. friguros, răcoros. (A avut o vreme ~ la mare; o locuință ~.) 2. s. frig, răceală. (Afară e ~.) 3. adj. reavăn, răcoros, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.) 4. adj. friguros, geros, (înv. și pop.) mare. (O iarnă ~.) 5. adj. (GEOGR., MET.) polar, (înv.) polaric. (Climă, zonă ~.) 6. adj. răcit. (Ciorba e ~.) 7. adj. proaspăt. (A băut un pahar de apă ~.) 8. adj. tare, uscat, vechi. (Un coltuc ~ de pîine.) 9. adj. inert, mort, neînsuflețit, nemișcat, țeapăn. (O ființă ~.)

rece adj. v. ACADEMIC. APATIC. ASPRU. CONVENȚIONAL. DELĂSĂTOR. DISTANT. FLEGMATIC. IMPASIBIL. IMPERTURBABIL. INDIFERENT. INDOLENT. INSENSIBIL. LĂSĂTOR. NEPĂSĂTOR. NEPRIETENOS. NESENSIBIL. NESIMȚITOR. NESOCIABIL. PASIV. PLACID. RĂSTIT. REZERVAT. RIDICAT. TEMBEL.

Rece ≠ cald, fierbinte

rece adj. – Lipsit de căldură, înghețat. – Var. Mold. răce. Mr. (a)rațe, megl. rați, istr. rǫce. Lat. rĕcens (Densusianu, Hlr., 196; Pușcariu 1454; REW 7109), probabil redus la *rĕces (Tiktin), cf. it., port. recente, v. fr. roisent, sp. recién. – Der. reci, s. f. pl. (Trans., gelatină de carne, galantină); răci, vb. (a face să fie rece; a răcori; a căpăta o răceală, a provoca o răceală); răceală, s. f. (răcoare, frig; indiferență; răcire; gripă); răcitoare, s. f. (ghețar, frigider); răcitor, s. n. (frigider); răcitură, s. f. (galantină; hrană rece). – Cf. răcoare.

PÂRÂUL RECE, localitate componentă a orașului Predeal, jud. Brașov, stațiune climaterică și de odihnă cu funcționare permanentă, situată în Clăbucetele Predealului, la 960 m alt., la 34 km SV de Brașov. Climat de munte, tonic, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni. Stațiunea este indicată atât pentru odihnă, cât și pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de surmenaj fizic și intelectual, de debilitate, a rahitismului și tulburărilor de creștere la copii.

RECEA 1. Com. în jud. Argeș, situată în C. Găvanu-Burdea, pe cursul superior al râului Teleorman; 3.094 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R.). Bisericile au același hram – Adormirea Maicii Domnului, în satele Deagu de Sus (1765) și R. (1805, cu picturi murale interioare din 1806). 2. Com. în jud. Brașov, situată în depr. Făgăraș, pe râul Săvăstreni; 3.140 loc. (2005). Nod rutier. Pomicultură. Satul R. este atestat documentar în 1520. Biserica Sf. Nicolae (sec. 18), în satul Săsciori. 3. Com. în jud. Maramureș, situată în depr. Baia Mare, la poalele m-ților Gutâi, pe râul Lăpuș; 5.406 loc. (2005). Halte de c. f. (în satele Săsar și Lăpușel). Expl. de aur și argint (în satul Săsar). Pomicultură. 4. Mănăstirea ~ v. Ungheni (3).

RECEA-CRISTUR, com. în jud. Cluj, situată în zona dealurilor Gârboului, la poalele E ale dealului Cacova, pe cursul superior al râului Lonea; 1.632 loc. (2005). Satul R.-C. apare atestat în 1320. În satul Osoi, menționat documentar în 1341, se află biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1800, cu picturi murale interioare din 1821), iar în satul Ciubâncuța, amintit documentar în 1554, biserica de lemn Sf. Nicolae (1829).

SOMEȘU RECE, râu, unul dintre izvoarele Someșului Mic; 45 km. Izv. din N masivului Muntele Mare, de la 1.639 m alt., drenează partea centrală a masivului Gilău pe direcție S-N și se varsă în lacul de acumulare Gilău, unde își amestecă apele cu cele ale Someșului Cald, rezultând, în aval de lac, un singur curs de apă cu numele Someșu Mic.

Nemuritor și rece – ultimul vers din Luceafărul de Eminescu. A ajuns o expresie pentru tot ce este și rămîne etern. Mai rar și mai forțat e folosit spre a satiriza pe un nepăsător. LIT.

rece s. m. sg. (deț.) închisoare.

a judeca la rece expr. a analiza, a chibzui, a cumpăni cu atenție, fără prejudecăți sau patimă.

a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.

a nu-i ține nici de cald, nici de rece expr. a nu-l afecta cu nimic, a nu-i păsa (de ceva), a-i fi indiferent.

a o freca (la rece) expr. (vulg.) v. a freca bastonul.

a sta cu picioarele în apă rece expr. a se gândi profund și îndelung la ceva.

a-i trece (cuiva) un șarpe rece prin sân expr. (pop.) a se speria foarte tare.

a-l lăsa rece expr. a nu-i păsa de ceva.

a-l pupa mă-sa rece expr. (vulg.) a muri; a fi omorât.

a-și păstra sângele rece expr. a rămâne calm