17 definiții pentru jilav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jilav, ~ă [At: CALENDARIU (1814), 186/23 / A și: jilav / Pl: ~i, ~e / E: bg жилав „lipicios, cleios, lutos”] 1 a Umed. 2-3 a (Reg; d. ziduri, pereți etc.) Pătruns de umezeală sau de igrasie. 4 a (D. terenuri de construcție) Plin de umezeală. 5-6 sf, a (Șîs luncă ~ă) (Luncă) bogată în mlaștini. 7 a (Ban) Tare. 8 a (Ban) Care nu se poate frânge. 9 a (Ban) Neelastic.

JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed, pătruns de umezeală. Nimic nu-i urît în natură Și micile drumuri jilave, Buștenii, și mlaștina verde cu mușchi și cu stuh – Totul e bun și frumos sub razele lunii. TOMA, C. V. 396. Stelele clipeau înfiorate, gata parcă să se stingă de suflarea unui vînt jilav din larg. BART, E. 182. Pămîntul e jilav de rouă. GÎRLEANU, L. 37. ◊ (Poetic) Prin geamul deschis, vîntul ne flutura un parfum jilav, de primăvară, de cîmp și de pămînt întinerit. C. PETRESCU, S. 65. Dimineața era rece și jilavă. CONTEMPORANUL, IV 392. – Accentuat și: jiláv.

JÍLAV ~ă (~i, ~e) Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală; reavăn; umed. Pământ ~. /<bulg. zilav

jilav a. 1. ud: nisipul jilav și moale al prundului OD.; 2. umed (vorbind mai ales de vremea). [Slav. JILAVŬ, plin de vine, din JILU, vână de apă].

jílav (est) i jiláv (vest), -ă adj. (bg. žilav, „elastic”, sîrb. „vînos, ațos”). Umed, cam ud: pămînt jilav, rufe jilave. V. igrasios și reavăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jílav adj. m., pl. jílavi; f. sg. jílavă, pl. jílave


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÍLAV adj. reavăn, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.)

JILAV adj. reavăn, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jiláv (jilávă), adj.1. Umed, reavăn. – 2. (Banat) Puternic, zdravăn. Bg. žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. žilav „gros” și ambele din sl. žila „venă” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din DAR, conform căreia cuvîntul este puțin folosit în Munt., nu este exactă. Pe de altă parte, jilav nu-l substituie pe umed, întrucît primul cuvînt conține ideea de „îmbibat, pătruns de umezeală pe toate părțile”. Der. din bg. vlažen „umed” (Conev 37) este greșită. Der. jilavă, s. f. (loc umed); jilăvie, s. f. (umezeală); jilavi, vb. (a îmbiba, a umezi); jilăveală, s. f. (umezeală); jilăvete (var. jiloveață), s. f. (bîtă, par), în Banat, din al doilea sens al lui jilav.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jílav, -ă, jilavi, -e, adj. – Pătruns de umezeală; umed, reavăn. ♦ (onom.) Jilavu, nume de familie în Maramureș. – Din bg. žilav „elastic, lipicios” (< sl. žila „venă”) (Scriban, DER, DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JILAVA, com. în ju. Ilfov, pe Sabar; 8.838 loc. (1998). Combinat de cauciuc (anvelope, încălț.); tăbăcărie minerală. Legumicultură. Stație de c. f. Bisericile Sf. Împărați Constantin și Elena (1817-1818) și Adormirea Maicii Domnului (1843-1844). Penitenciar. Între 1981 și 1996 a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

JILAVELE, com. în jud. Ialomița, pe râul Ialomița; 3.858 loc. (1998). Iazuri și heleșteie. Bisericile Trei Ierarhi (sec. 17, reconstruit în 1820) și Sf. Ioan Botezătorul (1697, refăcută în sec. 19), în satele Slătioarele și Jilavele.

Intrare: jilav
jilav adjectiv
  • pronunție: jilav, jilav
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilav
  • jilavul
  • jilavu‑
  • jilavă
  • jilava
plural
  • jilavi
  • jilavii
  • jilave
  • jilavele
genitiv-dativ singular
  • jilav
  • jilavului
  • jilave
  • jilavei
plural
  • jilavi
  • jilavilor
  • jilave
  • jilavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jilav

  • 1. Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală.
    exemple
    • Nimic nu-i urît în natură Și micile drumuri jilave, Buștenii, și mlaștina verde cu mușchi și cu stuh – Totul e bun și frumos sub razele lunii. TOMA, C. V. 396.
      surse: DLRLC
    • Stelele clipeau înfiorate, gata parcă să se stingă de suflarea unui vînt jilav din larg. BART, E. 182.
      surse: DLRLC
    • Pămîntul e jilav de rouă. GÎRLEANU, L. 37.
      surse: DLRLC
    • poetic Prin geamul deschis, vîntul ne flutura un parfum jilav, de primăvară, de cîmp și de pămînt întinerit. C. PETRESCU, S. 65.
      surse: DLRLC
    • poetic Dimineața era rece și jilavă. CONTEMPORANUL, IV 392.
      surse: DLRLC

etimologie: