2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTÍVNIC, -Ă adj. v. potrivnic.

protivnic1, ~ă a, smf vz potrivnic1

protivnic2, ~ă smf vz potrivnic2

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.

potivnic2, ~ă smf, a vz potrivnic1

potrimnic, ~ă a, smf vz potrivnic1

potrivnic2, ~ă [At: PSALT. HUR 64r/21 / V: (îrg) proti~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv противьникъ] 1 smf Persoană, colectivitate umană, stat etc. care manifestă împotrivire, ură, dușmănie, rivalitate, adversitate față de cineva sau ceva Si: adversar, dușman, rival. 2 smf Persoană care se află într-o dispută cu cineva. 3 smf Stat, colectivitate umană etc. care se află în stare de război cu cineva Si: dușman, inamic, vrăjmaș. 4 a Care se împotrivește Si: (înv) împotrivitor, potrivitor (1). 5 a Care nu acceptă ceva Si: dușmănos, ostil, (înv) potrivitor (2). 6 a Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă, de ură, de adversitate etc. față de cineva sau ceva Si: dușmănos, ostil, (înv) potrivitor (3). 7 a Care se află în dispută cu cineva Si: (înv) potrivitor (4). 8 a (Spc; d. persoane, armate, state) Care se află în război cu cineva Si: dușman, inamic, (înv) potrivitor (5). 9 a (D. vreme, fenomene ale naturii etc.) Caracterizat prin condiții nefavorabile, care produce neajunsuri greu de suportat Si: nefavorabil, neprielnic. 10 a Care este opus2, contrar altui element, altei concepții, altei stări etc. 11 a (Rar; cu sens local) Opus2. 12 a (Reg; îs) Femeie ~ă Femeie voinică, grasă.

potrivnic1, ~ă smf, a [At: SIMION DASC., ap. LET. 153 / V: (reg) poti~, potrimnic, protihnic, (înv) proti~ / Pl: ~ici, ~ice / E: potrivă + -nic] (Îrg) 1-2 (Persoană) care se aseamănă, se potrivește cu cineva.

protihnic, ~ă a, smf vz potrivnic1

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -e, adj. (Și în forma protivnic; adesea urmat de determinări în dativ) 1. Ostil, dușmănos. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții. BENIUC, P. 12. ♦ (Substantivat) Dușman, vrăjmaș. Fiecare romîn avusese a lupta cu zece sau cincisprezece protivnici. ISPIRESCU, M. V. 26. Atuncea spaima și groaza pre protivnici au cuprins, Se împrăștie ca apa pe șesul acel întins. NEGRUZZI, S. I 130. ♦ Nefavorabil. Pe vremea cînd, înconjurat de întîmplări potrivnice, scriam această carte, cîțiva oameni ne întîlneam uneori, fiindu-ne unii altora slabe sclipiri de faruri. BOGZA, C. O. 5. 2.Opus, contrar. Străbătu din colțul potrivnic al pieții, dinspre strada de sub pădure. VORNIC, P. 79. Părerile autorului sînt în unele privinți protivnice părerilor noastre. GHEREA, ST. CR. II 57. ♦ (Adverbial) Din partea opusă, din față. Trecătoarele... îndată ce întîlneau venind protivnic o altă femeie într-o mai încîntătoare haină de toamnă, strîngeau buzele. C. PETRESCU, C. V. 57. 4. (Azi numai popular) La fel, de o seamă, egal. (Substantivat) Nouă cai mi-a cumpărat. Potrivnic că n-a găsit. PĂSCULESCU, L. P. 184. – Variantă: protívnic, -ă adj.

POTRÍVNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care se împotrivește. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku

potrivnic m. adversar. [Și protivnic = slav. PROTĬVĬNŬ, opus, contrar, dușman].

potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potrivnic (înv.) (po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrivnici; adj. f., s. f. potrivnică, pl. potrivnice

potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. dușmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.

POTRIVNIC s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, inamic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. si reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.) 3. adj. antagonic, antagonist, opus. (Relații ~.) 4. adj. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 5. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, vitreg, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.) 6. adj. contradictoriu, contrar, divergent, opus, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 7. adj. advers, contrar, dimpotrivă, opus, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~.)

Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic

Intrare: potrivnic (adj.)
potrivnic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: po-triv-nic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrivnic
  • potrivnicul
  • potrivnicu‑
  • potrivnică
  • potrivnica
plural
  • potrivnici
  • potrivnicii
  • potrivnice
  • potrivnicele
genitiv-dativ singular
  • potrivnic
  • potrivnicului
  • potrivnice
  • potrivnicei
plural
  • potrivnici
  • potrivnicilor
  • potrivnice
  • potrivnicelor
vocativ singular
plural
protivnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protivnic
  • protivnicul
  • protivnicu‑
  • protivnică
  • protivnica
plural
  • protivnici
  • protivnicii
  • protivnice
  • protivnicele
genitiv-dativ singular
  • protivnic
  • protivnicului
  • protivnice
  • protivnicei
plural
  • protivnici
  • protivnicilor
  • protivnice
  • protivnicelor
vocativ singular
plural
protihnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: potrivnic (s.m.)
  • silabație: po-triv-nic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrivnic
  • potrivnicul
  • potrivnicu‑
plural
  • potrivnici
  • potrivnicii
genitiv-dativ singular
  • potrivnic
  • potrivnicului
plural
  • potrivnici
  • potrivnicilor
vocativ singular
  • potrivnicule
  • potrivnice
plural
  • potrivnicilor
potivnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potrimnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protivnic
  • protivnicul
plural
  • protivnici
  • protivnicii
genitiv-dativ singular
  • protivnic
  • protivnicului
plural
  • protivnici
  • protivnicilor
vocativ singular
  • protivnicule
  • protivnice
plural
  • protivnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potrivnic, potrivnicăadjectiv

  • 1. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții. BENIUC, P. 12. DLRLC
    • 1.1. Despre vreme: nefavorabil, neprielnic. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Nefavorabil. DLRLC
      sinonime: nefavorabil
      • format_quote Pe vremea cînd, înconjurat de întîmplări potrivnice, scriam această carte, cîțiva oameni ne întîlneam uneori, fiindu-ne unii altora slabe sclipiri de faruri. BOGZA, C. O. 5. DLRLC
  • 2. Contrar, opus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Străbătu din colțul potrivnic al pieții, dinspre strada de sub pădure. VORNIC, P. 79. DLRLC
    • format_quote Părerile autorului sînt în unele privinți protivnice părerilor noastre. GHEREA, ST. CR. II 57. DLRLC
    • 2.1. (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. DEX '09 DEX '98
      • 2.1.1. (și) adverbial Din partea opusă, din față. DLRLC
        • format_quote Trecătoarele... îndată ce întîlneau venind protivnic o altă femeie într-o mai încîntătoare haină de toamnă, strîngeau buzele. C. PETRESCU, C. V. 57. DLRLC
  • 3. popular La fel, de o seamă. DLRLC
    sinonime: egal
    • format_quote (și) substantivat Nouă cai mi-a cumpărat. Potrivnic că n-a găsit. PĂSCULESCU, L. P. 184.
etimologie:

potrivnic, potrivnicisubstantiv masculin
potrivnică, potrivnicesubstantiv feminin

  • 1. Adversar, dușman, dușmancă, inamic, rival, vrăjmaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare romîn avusese a lupta cu zece sau cincisprezece protivnici. ISPIRESCU, M. V. 26. DLRLC
    • format_quote Atuncea spaima și groaza pre protivnici au cuprins, Se împrăștie ca apa pe șesul acel întins. NEGRUZZI, S. I 130. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.