22 de definiții pentru inamic (s.m.) inimic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Statul beligerant adversar în caz de război; p. ext. forțele armate și cetățenii acestui stat. ♦ Dușman în viața de fiecare zi. 2. Adj. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. ♦ Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

inamic, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 243/12 / V: inem~, inim~, înim~, nemic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat inimicus] 1-2 smf, a Dușman (1-2). 3-4 av, a (În mod) dușmănos. corectată

INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

INAMÍC2, -Ă, inamici, -e, s. m. și f. Dușman, vrăjmaș. Și cred că vom fi prieteni... – De altminteri nici n-am fost inamici. Și chiar dacă am fi fost, cată să încheiem pace. SADOVEANU, P. M. 35. Dacă tu stai și inamicul pornește la atac, artileria ta trage. CAMIL PETRESCU, U. N. 410.

INAMÍC, -Ă adj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].

INAMÍC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)

INAMÍC2 ~ci m. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură față de cineva (sau ceva); dușman; vrăjmaș. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; dușman; vrăjmaș. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INIMÍC, -Ă adj., s. m. și f. v. inamic.

INIMÍC, -Ă, adj., s. m. și f. v. inamic.

INIMÍC, -Ă adj., s.m. și f. v. inamic.

*inimíc, -ă adj. și s. (lat. in-imicus, d. in-, ne, și amicus, amic). Dușman, adversar. – Ob. inamic (după amic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inamíc (i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamíci; adj. f., s. f. inamícă, pl. inamíce

inamíc adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INAMÍC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INAMIC s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Armata ~.) 2. adj. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.)

Inamic ≠ amic, prieten[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

inamíc, inamici s. m. (intl.) polițist.

Intrare: inamic (s.m.)
  • silabație: i-na-mic, in-a-mic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamic
  • inamicul
  • inamicu‑
plural
  • inamici
  • inamicii
genitiv-dativ singular
  • inamic
  • inamicului
plural
  • inamici
  • inamicilor
vocativ singular
  • inamicule
  • inamice
plural
  • inamicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimic
  • inimicul
  • inimicu‑
plural
  • inimici
  • inimicii
genitiv-dativ singular
  • inimic
  • inimicului
plural
  • inimici
  • inimicilor
vocativ singular
  • inimicule
  • inimice
plural
  • inimicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inamic, -ă (persoană) inamică inimic inimică

  • 1. Statul beligerant adversar în caz de război.
    surse: DEX '09

etimologie: