potrivnic¹, ~ă smf, a [At: SIMION DASC., ap. LET. 153 / V: (reg) poti~, potrimnic, protihnic, (înv) proti~ / Pl: ~ici, ~ice / E: potrivă + -nic] (Îrg) 1-2 (Persoană) care se aseamănă, se potrivește cu cineva.

potrivnic², ~ă [At: PSALT. HUR 64^r/21 / V: (îrg) proti~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv противьникъ] 1 smf Persoană, colectivitate umană, stat etc. care manifestă împotrivire, ură, dușmănie, rivalitate, adversitate față de cineva sau ceva Si: adversar, dușman, rival. 2 smf Persoană care se află într-o dispută cu cineva. 3 smf Stat, colectivitate umană etc. care se află în stare de război cu cineva Si: dușman, inamic, vrăjmaș. 4 a Care se împotrivește Si: (înv) împotrivitor, potrivitor (1). 5 a Care nu acceptă ceva Si: dușmănos, ostil, (înv) potrivitor (2). 6 a Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă, de ură, de adversitate etc. față de cineva sau ceva Si: dușmănos, ostil, (înv) potrivitor (3). 7 a Care se află în dispută cu cineva Si: (înv) potrivitor (4). 8 a (Spc; d. persoane, armate, state) Care se află în război cu cineva Si: dușman, inamic, (înv) potrivitor (5). 9 a (D. vreme, fenomene ale naturii etc.) Caracterizat prin condiții nefavorabile, care produce neajunsuri greu de suportat Si: nefavorabil, neprielnic. 10 a Care este opus², contrar altui element, altei concepții, altei stări etc. 11 a (Rar; cu sens local) Opus². 12 a (Reg; îs) Femeie ~ă Femeie voinică, grasă.

POTRIVNIC, -Ă, potrivnici, -e, adj. (Și în forma protivnic; adesea urmat de determinări în dativ) 1. Ostil, dușmănos. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții. BENIUC, P. 12. ♦ (Substantivat) Dușman, vrăjmaș. Fiecare romîn avusese a lupta cu zece sau cincisprezece protivnici. ISPIRESCU, M. V. 26. Atuncea spaima și groaza pre protivnici au cuprins, Se împrăștie ca apa pe șesul acel întins. NEGRUZZI, S. I 130. ♦ Nefavorabil. Pe vremea cînd, înconjurat de întîmplări potrivnice, scriam această carte, cîțiva oameni ne întîlneam uneori, fiindu-ne unii altora slabe sclipiri de faruri. BOGZA, C. O. 5. 2.Opus, contrar. Străbătu din colțul potrivnic al pieții, dinspre strada de sub pădure. VORNIC, P. 79. Părerile autorului sînt în unele privinți protivnice părerilor noastre. GHEREA, ST. CR. II 57. ♦ (Adverbial) Din partea opusă, din față. Trecătoarele... îndată ce întîlneau venind protivnic o altă femeie într-o mai încîntătoare haină de toamnă, strîngeau buzele. C. PETRESCU, C. V. 57. 4. (Azi numai popular) La fel, de o seamă, egal. (Substantivat) Nouă cai mi-a cumpărat. Potrivnic că n-a găsit. PĂSCULESCU, L. P. 184. – Variantă: protivnic, -ă adj.

POTRIVNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care se împotrivește. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku

potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.

protihnic, ~ă a, smf vz potrivnic¹

protivnic¹, ~ă a, smf vz potrivnic¹

potrivnic (înv.) (desp. po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrivnici; adj. f., s. f. potrivnică, pl. potrivnice

potrivnic (înv.) (po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrivnici; adj. f., s. f. potrivnică, pl. potrivnice

potrivnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrivnici; f. sg. potrivnică, g.-d. art. potrivnicei, pl. potrivnice

potrivnic

potrivnic.

POTRIVNIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. dușmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.

POTRIVNIC s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, inamic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. si reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.) 3. adj. antagonic, antagonist, opus. (Relații ~.) 4. adj. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 5. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, vitreg, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.) 6. adj. contradictoriu, contrar, divergent, opus, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 7. adj. advers, contrar, dimpotrivă, opus, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~.)

Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic