10 definiții pentru opus (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPUS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
OPUS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
opus2, ~ă a [At: MAIOR, T. 171/25 / Pl: ~uși, ~e / E: opune] 1 Așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă. 2 (Mat; îs) Unghiuri ~e la vârf Unghiuri care au același vârf, laturile unuia fiind în prelungirea laturilor celuilalt. 3 Invers. 4 Contrar. 5 (Pex) Contradictoriu. 6 Potrivnic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPUS2, -Ă, opuși, -se, adj. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul, potrivnic, contrar. V. antagonist. Sensuri opuse. Legi opuse. ▭ Pe trotuarul opus trecură prin lumina felinarului două umbre femeiești. BART, E. 190. Paienjeni de smarald au țesut de pe o insulă pînă la malul opus un pod. EMINESCU, N. 66. ◊ Unghiuri opuse = unghiuri care au același vîrf, laturile unuia fiind în prelungirea laturilor celuilalt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPUS ~să (~și, ~se) și substantival v. A OPUNE și A SE OPUNE. ◊ În direcție ~să în sens invers. /v. a (se) opune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
opus a. 1. pus față în față: case opuse; 2. de ceea parte: malul opus al râului.; 3. contrar: albul și negrul sunt colori opuse; fig. interese opuse. ║ n. ceeace este opus: economia este opusul risipei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*opús, -ă adj. (d. opun). Pus față în față: munțĭ opușĭ, malurĭ opuse. Fig. Advers, contrar: albu e opus negruluĭ, interese opuse. Geom. Unghĭurĭ opuse pin creștet, unghĭurĭ ale căror laturĭ îs formate de prelungirile laturilor celuĭ-lalt unghĭ, ca în litera X. S. n., pl. urĭ. Lucru opus, lucru contrar: binele e opus răuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+opus1 adj. m., pl. opuși; f. opusă, pl. opuse
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
+opus2 (contrar) s. n., art. opusul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OPUS adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OPUS adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. contrar, invers. (Sens ~ celui inițial.) 3. antitetic, contrar. (Se află pe poziții ~.) 4. antagonic, antagonist, potrivnic. (Relații ~.) 5. contradictoriu, contrar, divergent, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 6. contrastant, contrastiv. (Imagini ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
opus, opusăadjectiv
- 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe trotuarul opus trecură prin lumina felinarului două umbre femeiești. BART, E. 190. DLRLC
- Paienjeni de smarald au țesut de pe o insulă pînă la malul opus un pod. EMINESCU, N. 66. DLRLC
- 1.1. (Despre fenomene, caractere, legi) Care nu se poate împăca cu altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sensuri opuse. Legi opuse. DLRLC
-
- 1.2. Ceea ce se opune altuia. DEX '09 DEX '98
- În direcție opusă = în sens invers. NODEX
-
- 2. (Despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. DEX '09 DEX '98
- 2.1. Unghiuri opuse = unghiuri care au același vârf, laturile unuia fiind în prelungirea laturilor celuilalt. DLRLC
-
etimologie:
- opune DEX '09 DEX '98 NODEX