potrivnic², ~ă [At: PSALT. HUR 64^r/21 / V: (îrg) proti~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv противьникъ] 1 smf Persoană, colectivitate umană, stat etc. care manifestă împotrivire, ură, dușmănie, rivalitate, adversitate față de cineva sau ceva Si: adversar, dușman, rival. 2 smf Persoană care se află într-o dispută cu cineva. 3 smf Stat, colectivitate umană etc. care se află în stare de război cu cineva Si: dușman, inamic, vrăjmaș. 4 a Care se împotrivește Si: (înv) împotrivitor, potrivitor (1). 5 a Care nu acceptă ceva Si: dușmănos, ostil, (înv) potrivitor (2). 6 a Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă, de ură, de adversitate etc. față de cineva sau ceva Si: dușmănos, ostil, (înv) potrivitor (3). 7 a Care se află în dispută cu cineva Si: (înv) potrivitor (4). 8 a (Spc; d. persoane, armate, state) Care se află în război cu cineva Si: dușman, inamic, (înv) potrivitor (5). 9 a (D. vreme, fenomene ale naturii etc.) Caracterizat prin condiții nefavorabile, care produce neajunsuri greu de suportat Si: nefavorabil, neprielnic. 10 a Care este opus², contrar altui element, altei concepții, altei stări etc. 11 a (Rar; cu sens local) Opus². 12 a (Reg; îs) Femeie ~ă Femeie voinică, grasă.