3 intrări

57 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. ◊ Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe. – Din germ. Praktik, fr. pratique.

practică sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 357 / V: (înv) ~tecă, (liv) ~cum sn / Pl: ~ici / E: fr pratique, ger Praktik] 1 Practicare (1). 2 Activitate a omului prin care se execută un lucru în mod concret, corespunzător nevoilor reale ale existenței. 3 Aplicare a cunoștiințelor teoretice. 4 (Pex) Experiență de viață acumulată de obicei în urma unei activități. 5 Deprindere câștigată prin exercițiu. 6 Verificare experimentată a unei teorii Si: (înv) praxis (1). 7 (Îlav) În ~ În mod efectiv. 8 (Îal) În realitate. 9 (Înv; îe) A se lua la practecă A se folosi. 10-11 (Îe) A (se) pune în ~ A (se) aplica. 12 Activitate concretă pe teren de verificare și completare a cunoștințelor teoretice acumulate într-un domeniu oarecare. 13 (Spc; șîs ~productivă, ~în producție) Stagiu pe care-l face într-o întreprindere, într-o instituție, pe teren etc. un student sau un elev dintr-o ramură de învățământ, pentru a-și îmbogăți și valorifica cunoștințele acumulate. 14 (Îs) ~ pedagogică Stagiu de pregătire efectuat de un student din ultimii ani de studiu, în cadrul școlii, în vederea însușirii metodologiei de predare a unei anumite discipline. 15 Exercitare a unei profesiuni Si: practicare, profesare. 16 Predare a unei discipline Si: practicare, profesare. 17 Procedeu folosit pentru realizarea efectivă a unui lucru sau pentru atingerea unui scop Si: metodă, obicei. 18 (Jur; spc; rar) Procedură. 19 (Îs) ~ judiciară Ansamblu al soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete sau în activitatea de îndrumare a instanțelor judecătorești subordonate. 20 (Mpl) Ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe Si: uzanță.

PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.

PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Acțiunea de a practica; practicare; p. ext. deprindere, obicei. Se tînguie că s-a realizat prea puțin... că, de pildă, nu s-au schimbat practicile speculei, șperțului. SADOVEANU, E. 20. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. Se plîng unii că regimul constituțional este cauza că nu merg lucrurile; dar principiile constituționale s-au pus oare în practică? BOLINTINEANU, O. 440. 2. Activitate generală a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. Sindicatele sînt, pentru masele largi muncitorești, școala elementară a. practicii de organizare și educare politică. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1320. V. I. Lenin ne învață că practica este criteriul care stabilește adevărul și determină legătura cu obiectul de care omul are nevoie. V. ROM. mai 1953, 199. 3. Exercitare a unei profesiuni, profesare a unei științe, a unei arte etc. Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască documente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132. (Drept de) liberă practică = drept acordat de minister unui doctor în medicină (pe baza diplomei și, în unele cazuri, a unui examen) de a practica în mod legal medicina. 4. Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobîndite într-un domeniu oarecare; stagiul pe care-l face un student sau un elev al unei școli tehnice într-o fabrică, într-o mină, într-o întreprindere, într-un spital etc. Are ocazie să facă și puțină practică, ajutînd inginerului la măsurătoarea de a doua zi. BUJOR, S. 117.

PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].

PRÁCTICĂ ~ci f. 1) Activitate volitivă care vizează un rezultat concret; acțiune de transformare a lumii. 2) Mod concret de exercitare a unei activități. ~ca vieții. 3) Ansamblu de metode și procedee aplicate în anumite condiții concrete. 4) Ansamblu de deprinderi concrete dobândite în procesul exercitării unei profesii sau specialități; experiență. 5) Proces de aplicare și de verificare într-un domeniu de activitate a cunoștințelor teoretice acumulate prin studiu. [G.-D. practicii] /<germ. Praktik, fr. pratique

practică f. 1. aplicarea, întrebuințarea regulelor și principiilor unei arte sau științe, în opozițiune cu teoria; 2. exercițiu: practica binelui; 3. experiență căpătată prin exercițiu: are multă practică; 4. datină particulară: a cunoaște practicele unei țări; 5. ceremonii, acte exterioare relative la cult.

PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus.

PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea.Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică).

practecă sf vz practică[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz practic LauraGellner

practic, ~ă [At: IST. Ț. R. 77 / Pl: (2) ~ici, (1, 3-19) ~ici, ~ice / E: lat practicus, -a, -um, ngr πρακτικός, πρακτική, ger praktisch, fr pratique] 1 a (Înv; d. oameni) Priceput într-un domeniu, într-o problemă Si: destoinic, experimentat, îndemânatic, versat. 2 sf (Înv) Pricepere, îndemânare, iscusință, obținută prin exerciții, uz etc. 3 a (D. oameni) Care știe să aplice la viața de toate zilele cunoștiințele acumulate. 4 a (D. oameni) Care are simțul realității. 5 a (D. oameni) Care are însușirea de a se adapta la situații concrete, apărându-și interesele materiale și știind să profite de ceva. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă pe omul care se adaptează ușor la situații concrete. 7 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul cu simțul realității. 8 a (D. manifestări ale oamenilor) Care arată omul care știe să aplice la viața de toate zilele cunoștințele acumulate. 9 a (Îvr) Care exercită o meserie. 10 a (îvr; spc) Care exercită concret profesia pentru care s-a pregătit. 11 a Care se poate executa în mod concret Si: (înv) practicesc (1). 12 a Care se efectuează în mod concret, fiind corespunzător nevoilor reale ale existenței Si: (înv) practicesc (2). 13 a Care se verifică în viața de toate zilele Si: (înv) practicesc (3). 14 a Care se poate aplica în viață Si: (înv) practicesc (4). 15 a Care se bazează pe experiența vieții reale, concrete Si: (înv) practicesc (5). 16 a Legat de realitatea concretă, de viața de fiecare zi, de nevoile ei concrete Si: (înv) practicesc (6). 17 a De fiecare zi Si: curent, obișnuit, (înv) practicesc (7). 18 a Care este ingenios și eficace, servind bine la realizarea unui scop Si: folositor. 19 a Care este ușor de folosit Si: comod, (înv) lesnicios. 20 av În mod concret. 21 av De fapt.

practica2 [At: AR (1829), 1912/18 / V: (înv) ~ici / Pzi: practic, (înv) ~icez / E: fr pratiquer] 1 vt (C. i. concepții, teorii, norme, cunoștiințe etc.) A pune în aplicare Si: a aplica. 2-3 vtr (Pex) A (se) folosi. 4 vt (Înv) A cultiva. 5 vrp A exista obiceiul să se facă într-un anumit fel Si: a se obișnui, (înv) a se politici. 6 vr (Înv) A se instrui, a se iniția pentru a putea aplica în practică cele învățate. 7 vt A exercita o meserie, o profesie Si: a profesa, (înv) a metahirisi, a profesui. 8 vt (Liv) A executa. 9 vt (Liv) A efectua. 10 vt A respecta cu strictețe ceremoniile, dogmele, cerințele de cult. 11 vt (Frr) A vizita des Si: a frecventa.

practica1 sf [At: (a. 1780) GÁLDI, M. PHAN. 234 / Pl: ~le / E: ngr πρακτικόν „proces-verbal”, (τα) πρακτικά „acte”] (Înv) 1 Proces-verbal. 2 Permisiune de trafic dată unui vapor. 3 Autorizație de a face negoț cu navele.

PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus.[1]

  1. Ca multe alte adjective ale limbii române, practic poate avea și valoare adverbială. — cata

PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea.Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică).

PRÁCTIC, -Ă, practici, -e, adj. 1. Care corespunde necesităților vieții, nevoilor reale ale existenței (v. util); care se referă la practică, privitor la practică. Scopul științei este descoperirea legilor care conduc fenomenele. Cunoașterea acestor fenomene servește ca punct de plecare a activității practice a oamenilor. V. ROM. decembrie 1950, 184. Nelipsit de la cursuri și cu atîtea conferințe pe cap, nici n-are idee de partea practică a vieții. C. PETRESCU, A. 422. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, comod sau economicos. Mașină practică. 2. (Despre oameni și facultățile sau manifestările lor) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele sau să aplice cunoștințele la viața de toate zilele; p. ext. îndemînatic, destoinic, priceput. Om practic. ▭ [Copiii] cresc în mijlocul unei vieți noi, unde învață să fie liberi și practici. SAHIA, U.R.S.S. 132.

PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu... V. profesa. Pictura de gen a fost larg practicată și de pictorii noștri realiști.Absol. Domnul Misirliu, deputat liberal, era jurist. Nu practica. DUMITRIU, B. F. 122. ♦ A pune în practică, a aplica. Practică sportul.

PRÁCTIC, -Ă adj. 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [Cf. fr. pratique, germ. praktisch < lat. practicus].

arată toate definițiile

Intrare: practică
practică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • practică
  • practica
plural
  • practici
  • practicile
genitiv-dativ singular
  • practici
  • practicii
plural
  • practici
  • practicilor
vocativ singular
plural
practecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
practicum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: practic
practic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • practic
  • practicul
  • practicu‑
  • practică
  • practica
plural
  • practici
  • practicii
  • practice
  • practicele
genitiv-dativ singular
  • practic
  • practicului
  • practice
  • practicei
plural
  • practici
  • practicilor
  • practice
  • practicelor
vocativ singular
plural
Intrare: practica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • practica
  • practicare
  • practicat
  • practicatu‑
  • practicând
  • practicându‑
singular plural
  • practică
  • practicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • practic
(să)
  • practic
  • practicam
  • practicai
  • practicasem
a II-a (tu)
  • practici
(să)
  • practici
  • practicai
  • practicași
  • practicaseși
a III-a (el, ea)
  • practică
(să)
  • practice
  • practica
  • practică
  • practicase
plural I (noi)
  • practicăm
(să)
  • practicăm
  • practicam
  • practicarăm
  • practicaserăm
  • practicasem
a II-a (voi)
  • practicați
(să)
  • practicați
  • practicați
  • practicarăți
  • practicaserăți
  • practicaseți
a III-a (ei, ele)
  • practică
(să)
  • practice
  • practicau
  • practica
  • practicaseră
practici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

practică practecă practicum

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Se tînguie că s-a realizat prea puțin... că, de pildă, nu s-au schimbat practicile speculei, șperțului. SADOVEANU, E. 20.
      surse: DLRLC
  • 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sindicatele sînt, pentru masele largi muncitorești, școala elementară a practicii de organizare și educare politică. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1320.
      surse: DLRLC
    • V. I. Lenin ne învață că practica este criteriul care stabilește adevărul și determină legătura cu obiectul de care omul are nevoie. V. ROM. mai 1953, 199.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială În practică = în mod concret, în realitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. expresie A pune în practică = aplica
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se plîng unii că regimul constituțional este cauza că nu merg lucrurile; dar principiile constituționale s-au pus oare în practică? BOLINTINEANU, O. 440.
        surse: DLRLC
  • 3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: profesare attach_file un exemplu
    exemple
    • Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască documente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Drept de) liberă practică = drept acordat de minister unui doctor în medicină (pe baza diplomei și, în unele cazuri, a unui examen) de a practica în mod legal medicina.
      surse: DLRLC
    • 3.2. Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete.
      surse: DEX '09
  • 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Practică pedagogică.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Are ocazie să facă și puțină practică, ajutînd inginerului la măsurătoarea de a doua zi. BUJOR, S. 117.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • Practică de producție.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. mai ales la plural Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

practic

  • 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: concret (adj.) real (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Scopul științei este descoperirea legilor care conduc fenomenele. Cunoașterea acestor fenomene servește ca punct de plecare a activității practice a oamenilor. V. ROM. decembrie 1950, 184.
      surse: DLRLC
    • Nelipsit de la cursuri și cu atîtea conferințe pe cap, nici n-are idee de partea practică a vieții. C. PETRESCU, A. 422.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Om practic.
      surse: DLRLC
    • [Copiii] cresc în mijlocul unei vieți noi, unde învață să fie liberi și practici. SAHIA, U.R.S.S. 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

practica practici

etimologie: