11 definiții pentru „potrivnic”   declinări

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -e, adj. (Și în forma protivnic; adesea urmat de determinări în dativ) 1. Ostil, dușmănos. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții. BENIUC, P. 12. ♦ (Substantivat) Dușman, vrăjmaș. Fiecare romîn avusese a lupta cu zece sau cincisprezece protivnici. ISPIRESCU, M. V. 26. Atuncea spaima și groaza pre protivnici au cuprins, Se împrăștie ca apa pe șesul acel întins. NEGRUZZI, S. I 130. ♦ Nefavorabil. Pe vremea cînd, înconjurat de întîmplâri potrivnice, scriam această carte, cîțiva oameni ne întîlneam uneori, fiindu-ne unii altora slabe sclipiri de faruri. BOGZA, C. O. 5. 2.Opus, contrar. Străbătu din colțul potrivnic al pieții, dinspre strada de sub pădure. VORNIC, P. 79. Părerile autorului sînt în unele privinți protivnice părerilor noastre. GHEREA, ST. CR. II 57. ♦ (Adverbial) Din partea opusă, din față. Trecătoarele.. îndată ce întîlneau venind protivnic o altă femeie într-o mai încîntătoare haină de toamnă, strîngeau buzele. C. PETRESCU, C. V. 57. 4. (Azi numai popular) La fel, de o seamă, egal. (Substantivat) Nouă cai mi-a cumpărat. Potrivnic că n-a găsit. PĂSCULESCU, L. P. 184. – Variantă: protívnic, -ă adj.

potrívnic (înv.) (po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrívnici; adj. f., s. f. potrívnică, pl. potrívnice

potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice

POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. dușmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.

Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic

POTRÍVNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care se împotrivește. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku

potrivnic m. adversar. [Și protivnic = slav. PROTĬVĬNŬ, opus, contrar, dușman].

potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, inamic, vrăjmaș, (pop.) pizmáș, pizmuitór, (înv. si reg.) pizmătár, pizmătáreț, (înv.) neamíc, nepriéten, nepriitór, pîrî́ș, sculătór. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, vrăjmaș, (pop.) pizmáș, pizmuitór, vrăjmășésc, (înv. și reg.) pizmătár, pizmătáreț, (reg.) vrăjmășós, (înv.) dușmănésc, mîniós, potrivitór. (O acțiune ~.) 3. adj. antagonic, antagonist, opus. (Relații ~.) 4. adj. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, (fig.) piezíș. (O privire ~.) 5. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, vitreg, (înv. și pop.) nepriinciós. (Condiții ~ de dezvoltare.) 6. adj. contradictoriu, contrar, divergent, opus, (rar) contrazicătór. (Păreri ~.) 7. adj. advers, contrar, dimpotrivă, opus, (înv.) împotrivít, opozít. (În partea ~.)