15 intrări

Articole pe această temă:

71 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica).Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri. A mâna porcii la jir = a sforăi tare în somn. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția că își permite gesturi de familiaritate. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recupereze în ultimul moment timpul pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica).Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi, puternici și cu pieptul și abdomenul prevăzute cu peri tari (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți care conțin venin (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos, mișel. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

PORC, porci, s. m. Mamifer domestic, omnivor, de talie mică, cu botul ascuțit, cu corpul acoperit cu un păr scurt, cu firul tare, care prin îngrășare își poate mări mult cantitatea de grăsime și carne (Sus scrofa domestica); carnea acestui animal, întrebuințată ca aliment. Uite, Mărie, să-mi dai banii ce i-am strîns pentru porc, fiindcă plec la Uniunea minieră și-mi trebuie bani de drum. DAVIDOGLU, M. 72. Zece porci țigănești, cu boturi puternice, ar fi rîmat, într-o jumătate de zi, toate întăriturile. CAMIL PETRESCU, U. N. 5. Vom face plachie cu costițe de porc de cele afumate. CREANGĂ, O. A. 132. ◊ (În expresii și zicători populare sau familiare, de obicei cu caracter ironic sau batjocoritor) Nu se (mai) îngrașă porcul în ajun (sau în ziua de Ignat), se spune cînd cineva se apucă prea tîrziu de o treabă. Cine se amestecă (sau se bagă) în tărîțe (sau în lături) îl mănîncă porcii (= amestecul printre cei stricați, cu purtări rele, are urmări neplăcute). Mărul cel frumos îl mănîncă porcii, se spune despre un om incapabil să prețuiască un lucru de valoare pe care l-a dobîndit. Toată ziua țop și hop, Sara nu-i ce da la porc, se spune despre cei care se țin numai de petreceri și nu au cu ce să întrețină o casă. E mai mare porcul decît cotețul, se zice despre cineva care s-a îngrășat prea mult și nu-l mai încap hainele sau despre o recoltă bogată care nu încape în magazie. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) (= a păstra tăcere desăvîrșită, a tăcea chitic, mai cu seamă cînd te simți vinovat și ți-e frică). A mîna porcii la jir = a sforăi tare. Se așterne pe somn și unde nu începe a mîna porcii la jir. CREANGĂ, O. A. 240. A face (pe cineva) albie sau troacă de porci = a insulta, a batjocori, a terfeli (pe cineva). ◊ Compuse: porc sălbatic = mistreț. Colo, un porc sălbatic fără două picioare Și mai la vale vulpea se tăvălește, moare. ALEXANDRESCU, P. 111; porc-de-mare = pește de mare, de culoare cenușie brăzdată cu negru, avînd numeroși solzi ascuțiți pe una din părțile laterale (Scorpaena scrofa); scorpie (3). ♦ (La pl.) Numele unei constelații din emisfera boreală; scroafa cu purcei, vierii. ♦ Fig. (Depreciativ, despre oameni; mai ales la vocativ) Obraznic, grosolan, nerușinat; josnic, ticălos, mișel. Porcule... De ce nu mi-ai așternut mai bine? Cum să dorm pe scîndura goală:.? CAMILAR, N. I 222. ◊ Expr. Porc-de-cîine = om de nimic, netrebnic, pungaș, ticălos. Măi Mir el, mare porc-de-cîine ești tu, măi! GALAN, Z. R. 134. Ce porc-de-cîne ești tu, de cărțile domniei-mele nu le bagi în seamă. ODOBESCU, S. A. 284.

!porc-spinós (rozător) s. m., pl. porci-spinóși

!porc-de-máre (pește) s. m., pl. porci-de-máre

!porc-ghimpós (rozător) s. m., pl. porci-ghimpóși

PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) râmător, râtan, (înv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistreț (Sus scrofa) = mistreț, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan; porc sălbatic v. porc mistreț. 3. (IHT.) porc-de-mare v. scorpie-de-mare. 4. (ASTRON.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.

porc (pórci), s. m. – Rîmător, rîtan. – Mr. porcu, megl., istr. porc. Lat. porcus (Pușcariu 1353; Candrea-Dens., 1426; REW 6666), cf. vegl. puark, it., port. porco, prov., fr., cat. porc, sp. puerco.Der. poarcă (mr., megl. poarcă, istr. porke), s. f. (rar, scroafă; Olt., cep de butoi; joc de copii), din lat. porca (Pușcariu 1346; REW 6656), cf. it., prov., cat., port. porca, sp. puerca; porcan, s. m. (porc; Mold., grămadă de paie; ciupercă comestibilă, Hydnum imbricatum; persoană murdară și neglijentă); porcar (var. purcar, mr., megl. purcar), s. m. (păzitor de porci), ar putea proveni direct din lat. porcārius (Pușcariu 1354; Candrea-Dens., 1428; REW 6659), cf. it. porcaio, prov. porquier, fr. porcher, cat. porquer, sp. porquero, port. porqueiro); porcăraș, s. m. (purcărel; ploier, Charadrius pluvialis; pasăre, Calidris arenaria); porcărie, s. f. (turmă de porci; murdărie, mîrșăvie, lucru prost); porcesc, adj. (de porc); porcește, adv. (ca porcii); porci, vb. (a insulta, a porcăi; Mold., a mînca grăsime sau carne în zi de post), pentru ultimul sens cf. spurca; porcie, s. f. (rar, porcărie); porcime (var. porcărime), s. f. (turmă de porci); porcină, s. f. (Mold., carne de porc), probabil reprezentant al lat. porcina (Candrea-Dens., 1430); porcos, adj. (murdar; trivial,imoral); porcușor (var. porcan, porcaș, porcoi(aș), porcul(le)ț), s. m. (guvid, Gobio fluviatilis; ploier de munte, Charadrius morinellus); porșor (Trans. var. Banat părșor), s. m. (grămadă, morman), în loc porcșor (după Conev 51, din bg. părșor, care trebuie să provină din rom.); porcăreață (mr. purcăreadză), s. f. (cocină), poate direct din lat. porcarĭcius (Pușcariu 1355; REW 6658), cf. it. porchereccia. Cf. purcel, porcoi.

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu păr aspru, cu cap conic și picioare scurte, crescut, în special, pentru carne și grăsime. ◊ ~ sălbatic mistreț. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozător de talie medie, acoperit pe spinare și pe părți cu spini lungi și tari. ~-de-mare pește marin de talie medie, de culoare neagră, având țepi ascuțiți și veninoși. A se purta ca un ~ a se purta urât, grosolan. A mâna ~cii la jir a sforăi tare în timpul somnului. Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâțe, îl mănâncă ~cii cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri. 2) fig. depr. Om mârșav, neobrăzat. /<lat. porcus

porc m. 1. animal pachiderm din familia mistreților, ce se îngrașă pentru mâncare; a mâna porcii la jir, a horcăi în somn (aluziune la grohăitul lor pe când mestecă jirul): se așterne pe somn și unde îmi începe a mâna porcii la jir CR.; 2. carnea acestui animal; 3. fam. om murdar și grosolan; porc de câine, secătură, lichea; 4. porc ghimpos, cuadruped din ordinul rozătoaielor, grohăește ca porcul și corpul său e înarmat cu țepi din care se fac condeie (Histrix cristata). [Lat. PORCUS].

porc m. (lat. pŏrcus, umbric purka, vgr. pórkos, vgerm. farah, engl. oarrow; it. pg. porco, pv. fr. porc, sp. puerco). Mascur, un animal pahiderm domestic care rîmă pămîntu cu rîtu și care de aceĭa se numește și rîmător: din păru de porc se fac periĭ. Carne de porc: Jidaniĭ nu mănîncă porc. Fig. Om mîncăcĭos, murdar, obraznic saŭ nerușinat. Porc de cîne, chilipirgiŭ, șiret, potlogar (maĭ mult în glumă): nu fi porc de cîne (pron. răpede por’ de cîne). Porc ghimpos, un fel de mamifer rozător cu ghimpĭ mult maĭ marĭ și maĭ groșĭ de cît aĭ aricĭuluĭ și care trăĭește pin sudu Eŭropeĭ, Asia și Africa (histrix cristata). Porc mistreț orĭ sălbatic, mistreț. Ca porcu, porcește, cu lăcomie, murdar, cu obrăznicie saŭ fără rușine: a bea, a mînca, a trăi ca porcu. A mîna porciĭ la jir, a sforăi dormind. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l ocărî foarte urît. V. poarcă, scroafă, ver, purcel, șoric, slănină, osînză, jambon.

brấnca-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấncii-pórcului

!pắrul-pórcului (plantă) s. m. art.

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

!porc-mistréț s. m., pl. porci-mistréți

!porc-sălbátic (mistreț) s. m., pl. porci-sălbátici

părul-pórcului (bot.) s. m.

arată toate definițiile

Intrare: porc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porc porcul
plural porci porcii
genitiv-dativ singular porc porcului
plural porci porcilor
vocativ singular porcule
plural porcilor
Intrare: Porc
nume propriu (I3)
Intrare: brânca-porcului
brânca-porcului substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brânca-porcului
plural
genitiv-dativ singular brâncii-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-porcului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular părul-porcului
plural
genitiv-dativ singular părului-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pâinea-porcului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâinea-porcului
plural
genitiv-dativ singular pâinii-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: porc-de-mare
porc-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porc-de-mare porcul-de-mare
plural porci-de-mare porcii-de-mare
genitiv-dativ singular porc-de-mare porcului-de-mare
plural porci-de-mare porcilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: porc-ghimpos
porc-ghimpos substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porc-ghimpos porcul-ghimpos
plural porci-ghimpoși porcii-ghimpoși
genitiv-dativ singular porc-ghimpos porcului-ghimpos
plural porci-ghimpoși porcilor-ghimpoși
vocativ singular
plural
Intrare: porc-mistreț
porc-mistreț substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porc-mistreț porcul-mistreț
plural porci-mistreți porcii-mistreți
genitiv-dativ singular porc-mistreț porcului-mistreț
plural porci-mistreți porcilor-mistreți
vocativ singular
plural
Intrare: porc-sălbatic
porc-sălbatic substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porc-sălbatic porcul-sălbatic
plural porci-sălbatici porcii-sălbatici
genitiv-dativ singular porc-sălbatic porcului-sălbatic
plural porci-sălbatici porcilor-sălbatici
vocativ singular
plural
Intrare: porc-spinos
porc-spinos substantiv masculin
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porc-spinos porcul-spinos
plural porci-spinoși porcii-spinoși
genitiv-dativ singular porc-spinos porcului-spinos
plural porci-spinoși porcilor-spinoși
vocativ singular
plural
Intrare: beșina-porcului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beșina-porcului
plural beșinile-porcului
genitiv-dativ singular beșinii-porcului
plural beșinilor-porcului
vocativ singular
plural
Intrare: bășina-porcului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bășina-porcului
plural bășinile-porcului
genitiv-dativ singular bășinii-porcului
plural bășinilor-porcului
vocativ singular
plural
Intrare: bășica-porcului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bășica-porcului
plural bășicile-porcului
genitiv-dativ singular bășicii-porcului
plural bășicilor-porcului
vocativ singular
plural
Intrare: iarba-porcului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iarba-porcului
plural
genitiv-dativ singular ierbii-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urechea-porcului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urechea-porcului
plural
genitiv-dativ singular urechii-porcului
plural
vocativ singular
plural

iarba-porcului

părul-porcului

etimologie:

urechea-porcului

  • 1. compus botanică Plantă erbacee meliferă, decorativă, semilemnoasă, din familia labiatelor, cu tulpina erectă, păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete; salvie austriacă (Salvia verticillata).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cinsteț lăptucul-oii salvie

etimologie: