15 definiții pentru terfeli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.

TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.

terfeli vt [At: DRLU / V: (reg) fer~, târfoli / Pzi: ~lesc / E: tearfă1 + -eli] 1 (Pop) A murdări (mai ales îmbrăcămintea) Si: (reg) a dârvăli, a feșteli, a terefeca. 2 (Reg; îf târfoli) A călca în picioare. 3 (Pop; fig) A face de ocară Si: a înjosi. 4 (Pop; fig) A insulta. 5 (Pop; fig) A compromite (1).

TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.

A TERFELÍ ~ésc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de îmbrăcăminte) A face să se terfelească. 2) A umple de murdărie; a murdări; a mânji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. /tearfă + suf. ~eli

A SE TERFELÍ mă ~ésc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) 1) A deveni asemănător cu terfele; a se uza prin întrebuințare sau exploatare neglijentă. 2) A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /tearfă + suf. ~eli

terfelì v. 1. a uza, a mânji: a-și terfeli hainele; 2. fig. a ocărî: am să-l terfelesc în foaia mea AL. [Cf. tărfă, cârpă].

terfelésc v. tr. (var. din tervelesc, dervelesc, berghelesc). Uzez, murdăresc (o haĭnă). Fig. Ocărăsc, batjocuresc, fac de rîs.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, 3 sg. terfelește, imperf. 1 terfeleam; conj. prez. 1 sg. să terfelesc, 3 să terfelească

terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, imperf. 3 sg. terfelea; conj. prez. 3 să terfelească

terfelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. terfeleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TERFELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

TERFELI vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.)

terfeli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

Intrare: terfeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • terfeli
  • terfelire
  • terfelit
  • terfelitu‑
  • terfelind
  • terfelindu‑
singular plural
  • terfelește
  • terfeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • terfelesc
(să)
  • terfelesc
  • terfeleam
  • terfelii
  • terfelisem
a II-a (tu)
  • terfelești
(să)
  • terfelești
  • terfeleai
  • terfeliși
  • terfeliseși
a III-a (el, ea)
  • terfelește
(să)
  • terfelească
  • terfelea
  • terfeli
  • terfelise
plural I (noi)
  • terfelim
(să)
  • terfelim
  • terfeleam
  • terfelirăm
  • terfeliserăm
  • terfelisem
a II-a (voi)
  • terfeliți
(să)
  • terfeliți
  • terfeleați
  • terfelirăți
  • terfeliserăți
  • terfeliseți
a III-a (ei, ele)
  • terfelesc
(să)
  • terfelească
  • terfeleau
  • terfeli
  • terfeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

terfeli, terfelescverb

  • 1. Jegoși, murdări, mânji, păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Batjocori, compromite, dezonora, insulta, înjosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. DLRLC
    • format_quote Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. DLRLC
    • format_quote Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630. DLRLC
etimologie:
  • tearfă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.