4 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPACI- elem. „opacitate”. (< fr. opaci-, cf. lat. opacus, întunecat)

OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti.

opac1, ~ă a [At: ȘINCAI, ÎNV. 126 / Pl: ~aci, ~ace / E: lat opacus, -a, -um, fr opaque] 1 Prin care nu poate trece lumina Si: întunecos, obscur, opacifiat (4). 2 (Pex; d. corpuri) Prin care nu pot trece unde electromagnetice sau corpusculare Si: opacifiat (5). 3 (Fig; d. persoane) Cu orizont mărginit Si: îngust, obtuz.

opac2, ~ă a [At: DENSUSIANU, Ț. H. 56 / V: (reg) ~ag / Pl: ~aci, ~ace / E: srb opak] (Reg) 1 (D. persoane) Cu care nu te poți înțelege Si: îndărătnic. 2 (D. persoane) Prost. 3 (Îf opag, d. cuvinte) Ciudat. corectată

opăci2 vt [At: DLR / Pzi: ~cesc / E: opacă3] (Reg) A conduce o plută.

opăci1 [At: N. TEST. (1648) 7r/30 / Pzi: ~cesc / E: bg опача, srb opaciti] (Reg) 1 vt A opri. 2 vt A reține. 3-4 vt (A întârzia sau) a opri fermentarea mustului de struguri. 5-6 vtr A (se) liniști. 7 vt A induce în eroare Si: a deruta. 8 vt A buimăci. 9 vt A necăji. 10 vt (Înv) A ispiti. 11 vt A-și ieși din minți Si: a înnebuni. 12 vr A obosi. 13 vr A se poci. 14 vr A se schimonosi.

OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.

OPÁC2, -Ă, opaci, -e, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. Placă metalică opacă, a în bezna opacă a nopții... se revarsă o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159. ♦ (Prin extensiune) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraroșii, raze X etc. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat, acoperit. Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115. Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, cînd mai strălucitor, cînd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96. 2. Fig. (Despre persoane) îngust la minte, cu orizont mărginit, obtuz.

OPÁCĂ, opăci, s. f. (Rar; regional) Vîslă, lopată. Cîți copii pe drum găsea, la opăci că mi-i punea. TEODORESCU, P. P. 310.

OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A opri în loc, a reține de la lucru sau din drum; a împiedica. Și-acum plec unde-am plecat ieri, dar d-ta m-ai opăcit. RETEGANUL, P. I 68. 2. A necăji; a buimăci, a năuci, a zăpăci. Se duce vestea în țară Că m-ai opăcit o vară. MARIAN, S. 152.

OPÁCĂ, opăci, s. f. (Reg.) Vâslă, lopată. – V. opacină.

OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].

OPÁC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)

OPÁC ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparență; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiațiilor; impenetrabil de radiații. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus

OPĂCI vb. (ȚR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru ce smintiți și opăciți oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). ♦ (Criș., Trans. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505r; cf. N. TEST (1648). Etimologie: bg. opača, scr. opačiti. Vezi și opăcit, opăcitor, opăcitură. Cf. c e l u i, î n c e l u i, p o t i c ă l i.

opac a. prin care nu poate pătrunde lumina.

opăcì v. Tr. a ținea în loc, a împiedeca. [Slovean OPAČITI, a face d’andoasele].

3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.

arată toate definițiile

Intrare: opaci
opaci
prefix (I7-P)
  • opaci
Intrare: opac (adj.)
opac1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opac
  • opacul
  • opacu‑
  • opa
  • opaca
plural
  • opaci
  • opacii
  • opace
  • opacele
genitiv-dativ singular
  • opac
  • opacului
  • opace
  • opacei
plural
  • opaci
  • opacilor
  • opace
  • opacelor
vocativ singular
plural
Intrare: opacă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opa
  • opaca
plural
  • opăci
  • opăcile
genitiv-dativ singular
  • opăci
  • opăcii
plural
  • opăci
  • opăcilor
vocativ singular
plural
Intrare: opăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • opăci
  • opăcire
  • opăcit
  • opăcitu‑
  • opăcind
  • opăcindu‑
singular plural
  • opăcește
  • opăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • opăcesc
(să)
  • opăcesc
  • opăceam
  • opăcii
  • opăcisem
a II-a (tu)
  • opăcești
(să)
  • opăcești
  • opăceai
  • opăciși
  • opăciseși
a III-a (el, ea)
  • opăcește
(să)
  • opăcească
  • opăcea
  • opăci
  • opăcise
plural I (noi)
  • opăcim
(să)
  • opăcim
  • opăceam
  • opăcirăm
  • opăciserăm
  • opăcisem
a II-a (voi)
  • opăciți
(să)
  • opăciți
  • opăceați
  • opăcirăți
  • opăciserăți
  • opăciseți
a III-a (ei, ele)
  • opăcesc
(să)
  • opăcească
  • opăceau
  • opăci
  • opăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opac (adj.)

etimologie:

opacă

etimologie:

  • vezi opacină
    surse: DLRM

opăci regional

etimologie: