13 definiții pentru înnorat

Explicative DEX

ÎNNORAT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourat, -ă adj.] – V. înnora.

ÎNNORAT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourat, -ă adj.] – V. înnora.

înnorat, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 393 / V: ~our~ / S și: îno~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnora] 1 (D. cer) Acoperit de nori. 2 (D. soare) Întunecat din cauza norilor. 3 (Fig) Trist.

ÎNNORAT adj. 1 🌦 p. ÎNNORA 2 Posomorît: cînd îl văzură... cu fața ~, nu îndrăzniră să zică nici pis! (D.-ZAMF.).

ÎNNORAT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Și în forma înnourat; despre cer, p. ext. despre locuri) Acoperit, umbrit de nori; întunecat. Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. ♦ Fig. Posomorît, trist; întunecat. Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. – Variante: înnourat, -ă, (regional) norat, -ă (HODOȘ, P. P. 68) adj.

ÎNNOURAT, -Ă adj. v. înnorat.

ÎNNOURAT, -Ă adj. v. înnorat.

ÎNNOURAT, -Ă adj. v. înnorat.

NORAT, -Ă adj. v. înnorat.

Sinonime

ÎNNORAT adj. închis, înnegurat, întunecat, întunecos, mohorât, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posomorât, urât, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.)

ÎNNORAT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist.

înnorat adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST.

ÎNNORAT adj. închis, înnegurat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (inv.) ponegrit. (Vreme ~.)

Antonime

Înnorat ≠ limpede, senin

Arhaisme și regionalisme

norat, norată, adj. (pop.) înnorat, noros; ploios.

norat, -ă, norați, -te, adj. – Înnorat, noros. – Din nora, cf. înnorat (din nor < lat. nubilum) (MDA).

Intrare: înnorat
înnorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratul
  • înnoratu‑
  • ‑nnoratul
  • ‑nnoratu‑
  • înnora
  • ‑nnora
  • înnorata
  • ‑nnorata
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnorații
  • ‑nnorații
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratele
  • ‑nnoratele
genitiv-dativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratului
  • ‑nnoratului
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratei
  • ‑nnoratei
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnoraților
  • ‑nnoraților
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratelor
  • ‑nnoratelor
vocativ singular
plural
înnourat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratul
  • înnouratu‑
  • ‑nnouratul
  • ‑nnouratu‑
  • înnoura
  • ‑nnoura
  • înnourata
  • ‑nnourata
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnourații
  • ‑nnourații
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratele
  • ‑nnouratele
genitiv-dativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratului
  • ‑nnouratului
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratei
  • ‑nnouratei
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnouraților
  • ‑nnouraților
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratelor
  • ‑nnouratelor
vocativ singular
plural
norat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norat
  • noratul
  • noratu‑
  • nora
  • norata
plural
  • norați
  • norații
  • norate
  • noratele
genitiv-dativ singular
  • norat
  • noratului
  • norate
  • noratei
plural
  • norați
  • noraților
  • norate
  • noratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnorat, înnoraadjectiv

  • 1. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. DLRLC
    • format_quote Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. DLRLC
    • format_quote Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. DLRLC
    • 1.1. figurat Mâhnit, posomorât, trist, întristat, întunecat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. DLRLC
      • format_quote Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. DLRLC
      • format_quote Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înnorat” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1