opțiuni
  • info

12 definiții pentru întunecos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTUNECOS, -OASĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os.

ÎNTUNECOS, -OASĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os.

întunecos, ~oasă a [At: PSALT. HUR. 220/13 / Pl: ~oși, ~oase / E: întuneca + -os] 1 Întunecat2 (1). 2 Cufundat în întuneric. 3 (Fig) Încurcat. 4 (Fig; d. persoane) Sumbru. 5 (Pex) Mânios. 6 (Rar) De culoare închisă. 7 (D. idei, vorbe, scrieri) Întunecat2 (11).

ÎNTUNECOS, -OASĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Fără lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. Merge ea cît merge prin codru, pînă ce dă de-o prăpastie grozavă și întunecoasă. CREANGĂ, P. 30. Busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. În zădar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă. ALECSANDRI, P. A. 117. 2. De culoare neagră. Ochii negri, fața albă, Păru-ntunecos și mare. TOPÎRCEANU, S. A. 88. Ochiu-ntunecos și-ntoarce și-l aruncă aiurind. EMINESCU, O. IV 121. 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Posomorît, posac, trist; întunecat. Marinică le dădu bună ziua și ei îi răspunseră cu un murmur întunecos. DUMITRIU, B. F. 18. Voiau să vorbească, dar tăcerea întunecoasă a lui Potcoavă îi amuți. SADOVEANU, O. I 226. Popa Tonea, tulburat și întunecos, a certat-o pentru cutezanța ei. GALACTION, O. I 183. ◊ (Adverbial) Băieții se priviră întunecos. DUMITRIU, V. L. 105. Abia avu putere să se stăpînească, înghiți greu de cîteva ori și rămase privind întunecos spre mormîntul de dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 62. Codri-antici de vînt se-ndoaie și răspund întunecos. EMINESCU, O. IV 136.

ÎNTUNECOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care este cufundat în întuneric; lipsit de lumină; sumbru; obscur. 2) fig. Care este de culoare întunecată, inspirând tristețe; posomorât; sumbru. /întunec + suf. ~os

întunecos a. plin de întuneric.

întunecós, -oásă adj. (d. întunec). Plin de întuneric, obscur: noapte, pădure întunecoasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întunecos adj. m., pl. întunecoși; f. întunecoasă, pl. întunecoase

întunecos adj. m., pl. întunecoși; f. întunecoasă, pl. întunecoase

întunecos adj. m., pl. întunecoși; f. sg. întunecoasă, pl. întunecoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTUNECOS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. v. înnorat. 3. v. sumbru. 4. întunecat, orb. (Felinare ~oase.)

ÎNTUNECOS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît, neguros, noros, pîclos. plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (O vreme ~.) 3. întunecat, obscur, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 4. întunecos, orb. (Felinare ~.)

Întunecos ≠ luminos

Intrare: întunecos
întunecos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunecos
  • ‑ntunecos
  • întunecosul
  • întunecosu‑
  • ‑ntunecosul
  • ‑ntunecosu‑
  • întunecoasă
  • ‑ntunecoasă
  • întunecoasa
  • ‑ntunecoasa
plural
  • întunecoși
  • ‑ntunecoși
  • întunecoșii
  • ‑ntunecoșii
  • întunecoase
  • ‑ntunecoase
  • întunecoasele
  • ‑ntunecoasele
genitiv-dativ singular
  • întunecos
  • ‑ntunecos
  • întunecosului
  • ‑ntunecosului
  • întunecoase
  • ‑ntunecoase
  • întunecoasei
  • ‑ntunecoasei
plural
  • întunecoși
  • ‑ntunecoși
  • întunecoșilor
  • ‑ntunecoșilor
  • întunecoase
  • ‑ntunecoase
  • întunecoaselor
  • ‑ntunecoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întunecos, întunecoasăadjectiv

  • 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: obscur întunecat antonime: luminos
    • format_quote Merge ea cît merge prin codru, pînă ce dă de-o prăpastie grozavă și întunecoasă. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
    • format_quote Busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote În zădar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă. ALECSANDRI, P. A. 117. DLRLC
    • 1.1. rar De culoare închisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii negri, fața albă, Păru-ntunecos și mare. TOPÎRCEANU, S. A. 88. DLRLC
      • format_quote Ochiu-ntunecos și-ntoarce și-l aruncă aiurind. EMINESCU, O. IV 121. DLRLC
  • 2. figurat Posac, posomorât, sumbru, trist, întunecat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: posac posomorât sumbru trist întunecat
    • format_quote Marinică le dădu bună ziua și ei îi răspunseră cu un murmur întunecos. DUMITRIU, B. F. 18. DLRLC
    • format_quote Voiau să vorbească, dar tăcerea întunecoasă a lui Potcoavă îi amuți. SADOVEANU, O. I 226. DLRLC
    • format_quote Popa Tonea, tulburat și întunecos, a certat-o pentru cutezanța ei. GALACTION, O. I 183. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Băieții se priviră întunecos. DUMITRIU, V. L. 105. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Abia avu putere să se stăpînească, înghiți greu de cîteva ori și rămase privind întunecos spre mormîntul de dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 62. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Codri-antici de vînt se-ndoaie și răspund întunecos. EMINESCU, O. IV 136. DLRLC
etimologie:
  • Întuneca + sufix -os. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.