OPĂCI vb. (ȚR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru ce smintiți și opăciți oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29^r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). ♦ (Criș., Trans. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505^r; cf. N. TEST (1648). Etimologie: bg. opača, scr. opačiti. Vezi și opăcit, opăcitor, opăcitură. Cf. c e l u i, î n c e l u i, p o t i c ă l i.