15 definiții pentru dens


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dens1, ~ă a [At: REBREANU, L 17 / Pl: ~nși, ~e / E: fr dense, lat densus, -a, -um] 1 (D. corpuri, substanțe, soluții) Cu densitate (2-4) mare. 2 Cu părțile componente strâns unite cf compact, des. 3 (Lit; d. texte) Cu o mare bogăție de sensuri pe o întindere mică.

DENS, -Ă, denși, -se, adj. (Despre corpuri, substanțe, soluții) Cu densitate mare; cu părțile componente strâns unite; compact, des. – Din fr. dense, lat. densus.

DENS, -Ă, denși, -se, adj. (Despre corpuri, substanțe, soluții) Cu densitate mare; cu părțile componente strâns unite; compact, des. – Din fr. dense, lat. densus.

DENS, -Ă, denși, -se, adj. (Despre substanțe, corpuri, soluții) Care are o masă mare pe unitatea de volum; cu părțile componente strîns unite; compact, des. Gaz dens.Pînă vineri seara, ninsoarea densă, compactă nu încetase încă. BOGZA, Ț. 27. ◊ Fig. Stînd cu fața întoarsă, în întuneric, și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. IBRĂILEANU, A. 206.

DENS adj. Cu o mare masă pe unitatea de volum; des, compact. [< lat. densus, cf. fr. dense, it. denso].

DENS, -Ă adj. cu o mare masă pe unitatea de volum; compact. (< fr. dense, lat. densus)

DENS ~să (~și, ~se) 1) (despre corpuri, substanțe) Care se caracterizează printr-un grad înalt de concentrație; care este foarte compact; des. Ceață ~să. 2) Care constă din multe elemente dispuse într-un spațiu restrins. Populație ~să. /<fr. dense, lat. densus

*dens, -ă adj. (lat. densus, de unde și des). Fiz. Des, compact, care conține multă materia în puțin volum, ca auru, plumbu ș.a.

dens-de-noápte av vz des-de-noapte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dens adj. m., pl. denși; f. dénsă, pl. dénse

dens adj. m., pl. denși; f. sg. dénsă, pl. dénse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENS adj. 1. v. îndesat. 2. v. consistent. 3. gros. (Fluid ~.) 4. v. adânc.

DENS adj. 1. compact, îndesat, (pop.) vîrtos. (O căpățînă de varză ~.) 2. consistent, solid, tare, vîrtos. (O mămăligă ~.) 3. gros. (Fluid ~.) 4. adînc, compact, des, greu, gros. (Ceață ~.)

Intrare: dens
dens1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dens
  • densul
  • densu‑
  • densă
  • densa
plural
  • denși
  • denșii
  • dense
  • densele
genitiv-dativ singular
  • dens
  • densului
  • dense
  • densei
plural
  • denși
  • denșilor
  • dense
  • denselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dens

  • 1. (Despre corpuri, substanțe, soluții) Cu densitate mare; cu părțile componente strâns unite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI sinonime: compact des (adj.) antonime: rar 3 exemple
    exemple
    • Gaz dens. Ceață densă. Populație densă
      surse: DLRLC NODEX
    • Pînă vineri seara, ninsoarea densă, compactă nu încetase încă. BOGZA, Ț. 27.
      surse: DLRLC
    • figurat Stînd cu fața întoarsă, în întuneric, și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. IBRĂILEANU, A. 206.
      surse: DLRLC

etimologie: