7 definiții pentru acoperit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acoperit2, ~ă [At: (a. 1574) ap. HEM 210 / Pl: ~iți, ~e / E: acoperi] 1 a Care este învelit. 2 a (D. clădiri) Care are acoperiș (4). 3-4 a, av Tăinuit. 5-6 a, av (D. oameni; fig) Lipsit de sinceritate Si: fals, fățarnic, ipocrit, prefăcut. 7-8 a, av Ascuns.

ACOPERÍT, -Ă, acoperiți, -te, adj. Care are acoperiș, care are capac etc. ♦ Tăinuit, ascuns. ♦ (Despre cer) Înnorat. – V. acoperi.

ACOPERÍT, -Ă, acoperiți, -te, adj. Care are acoperiș, care are capac etc. ♦ Tăinuit, ascuns. ♦ (Despre cer) Înnorat. – V. acoperi.

ACOPERÍT, -Ă, acoperiți, -te, adj. Învelit; apărat, protejat. ♦ Fig. Tainic, ascuns. – V. acoperi.

coperít2, ~ă a vz acoperit2


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACOPERÍT adj. 1. v. învelit. 2. v. îmbrăcat. 3. v. astupat. 4. ascuns, camuflat, mascat. (O ușă ~.) 5. v. plin.

ACOPERIT adj. 1. înfășurat, învelit, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. îmbrăcat, învelit. (Caiet ~.) 3. astupat, închis. (O deschizătură ~.) 4. ascuns, camuflat, mascat. (O ușă ~.) 5. încărcat, plin. (O grădină ~ de flori.)

Intrare: acoperit (adj.)
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperit
  • acoperitul
  • acoperitu‑
  • acoperi
  • acoperita
plural
  • acoperiți
  • acoperiții
  • acoperite
  • acoperitele
genitiv-dativ singular
  • acoperit
  • acoperitului
  • acoperite
  • acoperitei
plural
  • acoperiți
  • acoperiților
  • acoperite
  • acoperitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acoperit (adj.)

etimologie:

  • vezi acoperi
    surse: DEX '98 DEX '09