8 intrări

65 de definiții

din care

Explicative DEX

NĂSCUT1 s. n. Faptul de a (se) naște; p. ext. ziua nașterii cuiva. ♦ Spec. Nașterea lui Isus Hristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ținută în ziua acestei nașteri; Crăciun. – V. naște.

NĂSCUT2, -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

NĂSCUT2, -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

născut2, ~ă [At: PSALT. 333 / Pl: ~uți, ~e / E: naște] 1 sfa (Îvr; îs) ~a Dumnezeului Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos. 2-3 smf, a (Înv) (Ființă) care a căpătat viață. 4 sm Fiu. 5 sm (Pex) Descendent. 6-7 sm, a (Îc) (Copil) nou ~ (Copil) care abia s-a născut. 8-9 sm, a (Îac) (Copil) sugaci. 10-11 sm, a (Fig; îac) (Om) renăscut. 12 sm (Îs) Întâiul (sau primul, cel dintâi, înv, de-a prima) ~ Cel dintâi dintre copiii unei familii. 13 sf (Înv; lpl; îas) Prime fructe ale recoltei unui an. 14 sm (Înv; îs) Unul sau (singur) ~ Copil unic. 15 sm (Spc; Bis; îas) Iisus Hristos. 16 sfa (Bis; îas) Biserică creștină. 17 a (Îs) ~ iar nu făcut Ale cărui însușiri sunt înnăscute, nu dobândite Si: autentic, veritabil. 18 a (Rar; cdp fr bien né; îla) Bine ~ De familie bună. 19 a (Îal) De neam ales.

născut1 sn [At: CORESI, EV. 494 / V: (îvr) ~cu sf (Pl: ~e) / Pl: (rar) ~uri / E: naște] (Îrg) 1 Naștere (1). 2 (Reg; în descântece și vrăji) Născătoare (9). 3 (Reg) Testicule ale calului. 4 Naștere (4). 5 (Pex; șîs ziua ~cutelor) Zi a nașterii cuiva. 6 (Îlav) Din ~ă De la începutul existenței. 7 (Îal) Din naștere. 8 (Bis; înv; îs) A doua ~ă Înnoire a ființei individului, produsă prin taina botezului. 9 (Spc) Naștere a lui Hristos. 10 (Pex) Sărbătoare bisericească ținută de ziua nașterii lui Hristos. Si: Crăciun. 11 (Înv) Viață. 12 (Înv) Ființă.

NĂSCUT I. adj. p. NAȘTE. Care a venit pe lume: ~ din părinți săraci; ~ mort; întîiul ~ C. NENĂSCUT. II. sbst. Naștere (în spec. Nașterea Domnului): Da-i sara ~ului: S’a născut un fiuț sfînt, Fiuț sfînt pe-acest pămînt (VIC.).

NĂSCUT1 s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) naște; p. ext. ziua nașterii cuiva. ♦ Spec. Nașterea lui Cristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ținută în ziua acestei nașteri; Crăciun. – V. naște.

NĂSCUT, -Ă, născuți, -te, s. m. și f. (Mai ales în expr.) Întîiul-născut = copilul cel mai mare dintr-o familie. Nou-născut = copil care s-a născut de curînd. ♦ (Neobișnuit) Copil, fiu, fiică. Să nu mai fii de astăzi născuta mea! COȘBUC, P. II 200.

NĂSCUT ~tă (~ți, ~te) v. A NAȘTE și A SE NAȘTE. * Întâiul (sau primul) ~ primul copil într-o familie. (Copil) nou-~ v. NOU. /v. a naște

născut a. venit în lume.

născút, -ă adj. (d. nasc). care s’a născut, venit în lume. S.n., pl. urĭ. Cor. Naștere. Ur. Crăcĭun: cîșlegile Născutuluĭ.

NAȘTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viață unui copil. ♦ A făta. 2. Refl. A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. ◊ Intranz. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – Lat. nascere.

NAȘTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viață unui copil. ♦ A făta. 2. Refl. A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. ◊ Intranz. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – Lat. nascere.

naște [At: PSALT. 319 / Pzi: nasc / E: ml nascere] 1 vt (D. femei) A aduce pe lume un copil. Si: (pop) a face, (înv) a prăsi. 2 vt (Înv; d. bărbați) A concepe. 3 vt (D. animale) A făta. 4 vt (Gmț; d. păsări) A oua. 5 vr (D. oameni) A căpăta viață. 6 vi (Îcs) Unul naște ș-altul moare Unuia îi merge bine și altuia rău. 7 vi (Îcs) Ce ~ din pisică șoareci mănâncă sau ce ~ din găină râcâie la pământ Se spune pentru a arăta că defectele morale ale părinților se transmit și la copii. 8 vt A crea. 9 vt A produce. 10 vt A face să apară. 11 vt A provoca. 12 vr A se forma. 13 vr A se ivi.

născu sf vz născut1

NAȘTE (nasc) I. vb. tr. 1 A da viată, a face (un copil): la nouă luni... baba, cu ajutorul Maicii Domnului, născu un dolofan de copil (ISP.) 2 A produce, a face să răsară. II. vb. intr. 1 A veni pe lume, a începe să trăească: cînd m’am pomenit de am născut pe pămînt (VÎRC.); 👉 PISI1 2 F A se produce, a lua ființă, a se forma, a se desvolta. III. vb. refl. A veni pe lume, a căpăta viață, a începe să trăească: m’am născut în anul 1872; (P): gol m’am născut, gol o să mă duc [lat. nascĕre].

NIMENI NU SE NAȘTE MEȘTER (pr.) = Trebue învățătură.

PARTURIUNT MONTES, NASCITUR RIDICULUS MUS (lat.) (Horațiu) = Fată munții și născură un șoarece (D. Cantemir). Se spune de o acțiune sgomotoasă de pe urma căreia nu iese nimic de seamă.

NAȘTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. (Despre ființe) A da viață, a aduce pe lume, a face un copil. V. procrea. Alungat-o-ai pe dînsa, ca departe de părinți, În coliba împistrită, ea să nasc-un pui de prinț. EMINESCU, O. I 83. După ce se mărită, născu o fată. NEGRUZZI, S. I 247. Părinții noștri, Care ne-au făcut, Care ne-au născut. TEODORESCU, P. P. 422. ♦ Fig. A produce; a provoca, a stîrni. Și boale ce mizeria ș-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi. EMINESCU, O. I 61. Asta poate să nască mari complicațiuni. ALECSANDRI, T. I 409. Iubirea de sine... naște pofte, desfătare. CONACHI, P. 276. 2. Refl. (Despre ființe) A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. Mai încolo e casa în care m-am născut. SADOVEANU, O. VII 60. Cînd voi pune eu mîna mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta și numai atunci să se nască pruncul din tine. CREANGĂ, P. 88. Socoți d-ta c-oi lăsa eu să-mi stricați bunătate de casă, unde m-am născut, unde-am crescut. ALECSANDRI, T. I 359. ◊ Intranz. Naștem oare pentru-a naște și trăim ca să trăim? MACEDONSKI, O. I 72. Ce naște din pisică șoareci mănîncă, se spune despre cineva pentru a arăta că a moștenit defectele părinților săi. 3. Refl. Fig. A apărea, a se ivi, a se forma. Azvîrlea cîte o privire pe ogorul arat și pe brazda care se năștea sub plug. DUMITRIU, V. L. 5. Vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. EMINESCU, O. I 176. Un mistreț odată turburase rîul Unde calul, mîndru, căci nu știe frîul, Merse de bău; Cearta se născu. BOLINTINEANU, O. 194. ◊ Intranz. Sara acoperise valea și de la răsărit năștea luna, din nouri și codri. SADOVEANU, Z. C. 30. Vom determina... la ce epocă și pe ce tărîm au născut deosebitele inspirațiuni poetice. ODOBESCU, S. I 218. Din moarte naște viață, din întuneric soare, Din țărna mormîntală răsare dulce floare! ALECSANDRI, P. A. 92.

NOU, NOUĂ, pl. m. noi, pl. f. noi și nouă, adj. I. 1. Făcut sau creat de curînd, care a apărut, s-a născut de curînd, care apare pentru prima dată. Satele noi au școli; au medici și povățuitori. SADOVEANU, M. C. 111. Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate. EMINESCU, O. I 194. Dragostea din ce-i făcută?... – Din omul cu vorbă multă; Zice-o vorbă, zice două, îndată-i dragoste nouă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. ◊ (Astăzi rar) Lumea nouă = nume dat continentului american; America. ◊ (Adverbial) Nou-născut = copil care s-a născut de curînd. ◊ Loc. adv. Din nou sau (regional) de nou = a) încă o dată, iar, iarăși; în continuare. Veni-vor rîndunele din nou în primăvară. COȘBUC, P. II 192. Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. Iar se-nduioșa, Dar de nou se stăpînea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489; b) (neobișnuit) recent, de curînd. Ramure de industrii, sau vechi, naționale, sau din nou introduse. ODOBESCU, S. II 101. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce s-a mai întîmplat în ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului în curs. Cartofi noi. Vin nou. 2. Care apare în locul unui lucru mai vechi; de azi, contemporan, actual. Pe linia dreaptă a razei solare În zare Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, V. 144. Căpitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuvînt al noului său șef. REBREANU, R. II 227. Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie. Lună nouă (sau crai nou) = luna în prima ei fază, cînd are forma unei seceri subțiri. Roșii, ca o lună nouă, Ai tu hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri, Iar pe tîmplele-amîndouă Porți, strălucitori de rouă, Trandafiri. COȘBUC, P. I 218. 3. Cu aspect și conținut schimbat; transformat (în bine). V. înnoit. Viitorul e al tău... suspină Cocor și zîmbi în el nenumăratelor icoane pe care le adunase din rătăcirile prin țara nouă a socialismului. SADOVEANU, M. C. 211. Veghează-n noi porniri de viață nouă Și nici nu știm cum izbucnesc deodată. IOSIF, P. 15. Din idealurile voastre, O visători flămînzi și goi, Vor răsări ca niște astre, Senine lumi cu oameni noi. DEMETRESCU, O. 81. ♦ Evoluat, perfecționat. Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? EMINESCU, O. I 137. 4. Recent, care s-a ivit de curînd; p. ext. altfel, alt. Pentru morar, de altfel, Nastasia era un ghimpe mai puțin ascuțit decît preocupările și necazurile noi ce i se iscaseră deodată în acel început de toamnă. SADOVEANU, M. C. 155. Unul din ei vestește împăratului despre venirea noilor pețitori. CREANGĂ, P. 83. ◊ Expr. Lume nouă! exclamație cu care întîmpinăm pe oaspeții rari. II. Făcut sau cumpărat de curînd; care nu a mai fost folosit, neîntrebuințat, neînceput, intact; în bună stare, neuzat. Rochia era nouă, pălăria nouă, nou colierul de cristal. C. PETRESCU, C. V. 168. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci. CREANGĂ, P. 40. Vezi badea cum se duce Cu cămașa lui cea nouă, Cu inima ruptă-n două. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. ◊ Loc. adj. Nou-nouț (sau, rar, nou-nouleț) = foarte nou; neîntrebuințat, nepurtat. Îmbrăcat într-un cojoc nou-nouț. SBIERA, P. 9. Mai găsii și alte haine cu totul de aur și noi-noulețe. GORJAN, H. II 55. ♦ (Despre cuvinte, expresii etc.) Intrat de curînd în limbă. Termeni noi. ♦ Proaspăt. Munteanca simțea și ea în nări, ca sălbătăciunile pădurilor, mireasmă de apă nouă. SADOVEANU, B. 120. Țărîna era muma lui [Anteu]; și avea darul că, de cîte ori va osteni și-l va trînti cineva, de atîtea ori muma lui să-i dea puteri noi. ISPIRESCU, U. 61. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădinuță; Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. III. Lipsit de experiență, neexperimentat. E nou în meserie.

A SE NAȘTE mă nasc intranz. 1) (despre ființe) A apărea pe lume; a căpăta viață. * ~ cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A apărea pentru prima dată; a lua ființă; a se forma. /<lat. nascere

A NAȘTE nasc tranz. A face să se nască; a procrea. * Ce ~ din pisică, șoareci mănâncă se spune, de obicei, despre copiii care au moștenit de la părinți anumite apucături rele. /<lat. nascere

naște v. 1. a da naștere unei ființe: a născut o fată; 2. a veni în lume: s’a născut în luna Maiu; 3. fig. a (se) produce: mânia naște greșelile. [Lat. NASCI].

*înăscut, -ă adj. (după lat. innatus și fr. inné). Luat odată cu nașterea, din născare: ideĭa de a-țĭ apăra proprietatea e înăscută omuluĭ (saŭ în om). – Și înnăscut și inăscut.

nasc, născút a náște v. tr. (lat. *nascere, îld. nasci, natus sum, a se naște; it. náscere, a se naște; pv. naisser, fr. naître, sp. nacer, pg. nascer. V.nat, cumnat). Daŭ naștere, scot la lumină, vorbind de ființele ca încep vĭața: împărăteasa a născut un fiŭ, pisica niște puĭ. Fig. Produc: capu prostuluĭ nu naște nimica. V. intr. Mă nasc: ce naște din pisică, șoaricĭ mănîncă. (Prov.). V. refl. Ĭaŭ naștere, încep a trăĭ la lumină. V. făt 2.

Ortografice DOOM

născut2 s. n.

născut1 adj. m., s. m., pl. născuți; adj. f., s. f. născu, pl. născute

născut1 adj. m., s. m., pl. născuți; adj. f., s. f. născută, pl. născute

născut2 s. n.

născut s. m., adj. m., pl. născuți; f. sg. născută, g.-d. art. născutei, pl. născute

născut s. n.

naște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nasc, 2 sg. naști, 3 sg. naște, imperf. 1 sg. nășteam, perf. s. 1 sg. născui, m.m.c.p. 1 pl. născuserăm; conj. prez. 1 sg. să nasc, 3 să nască; ger. născând; part. născut

nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuți, art. nou-născuții; adj. f., s. f. nou-născu, g.-d. art. nou-născutei, pl. nou-născute

naște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nasc, 1 pl. naștem; conj. prez. 3 să nască; ger. născând; part. născut

nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuți, art. nou-născuții; adj. f., s. f. nou-născută, g.-d. art. nou-născutei, pl. nou-născute

naște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nasc, 1 pl. naștem; part. născut

nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuți, art. nou-născuții; f. sg. nou-născută, g.-d. art. nou-născutei, pl. nou-născute

nou-născut, pl. nou-născuți

nou-născut, -ți.

Etimologice

naște (nasc, născut), vb.1. (Înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (Refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieși, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. Lat. nascĕre (Pușcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer.Der. născare, s. f. (naștere); născător, adj. (generator, care dă naștere; s. m., tată); născut, s. n. (înv., naștere; înv., Nașterea Domnului); naștere, s. f. (faptul de a naște; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaște, vb., format după fr. renaître; Renaștere, s. f., după fr. Renaissance. Cf. nat.

Enciclopedice

născut adj. m. (Și subst.) (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Nou-născut = născut de curând; (subst.) prunc. ◊ Întâiul (sau primul, cel dintâi) născut = cel dintâi, cel mai vârstnic dintre copiii unei familii. ◊ Unul (sau singurul) născut = unicul copil, singura odraslă; spec. (în Noul Testament) denumire dată lui Iisus Hristos, fiul unic al lui Dumnezeu după fire, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om pentru mântuirea oamenilor. ◊ Expr. Născut, nu făcut = ale cărui însușiri sunt înnăscute și nu dobândite. – Din naște.

Născut v. Crăciun 5.

Unul născut s. m. Atribut care se dă lui Dumnezeu-Fiul, fixat în Simbolul de credință.

EX NIHILO NIHIL (lat.) din nimic nu se naște nimic – Lucrețiu, „De rerum natura”, I, 149. Principiul cauzalității, preluat de la Epicur și întâlnit și la alți autori antici.

L’HOMME EST NÉ LIBRE (fr.) omul s-a născut liber – J.-J. Rousseau, „Le contrat social”, I.

PROLEM SINE MATRE CREATAM (lat.) prunc născut fără mamă – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 553. Lucrare elaborată fără ca autorul să se inspire din vreun model. Montesquieu a pus aceste cuvinte drept epigraf la „L’Esprit des lois”.

Argou

născut din flori expr. (d. copii) născut în afara unei căsnicii; care este rodul unei iubiri trecătoare.

născut în zodia porcului expr. exagerat de norocos.

Sinonime

NĂSCUT s. v. crăciun, naștere, parturiție, procreare, procreație.

născut s. v. CRĂCIUN. NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE.

NAȘTE vb. v. afla, apărea, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, isca, ivi, începe, născoci, plănui, plăsmui, porni, produce, proiecta, realiza, scorni, stârni.

NAȘTE vb. 1. a face, (pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 2. v. procrea. 3. v. făta. 4. (înv. și reg.) a se prăsi. (Caii ce se ~ din aceste iepe...) 5. a ieși, a proveni. (Ce ~ din pisică, șoareci mănâncă.) 6. v. stârni. 7. v. provoca.

NOU-NĂSCUT s. v. sugar.

naște vb. v. AFLA. APĂREA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. ISCA. IVI. ÎNCEPE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PORNI. PRODUCE. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. STÎRNI.

NAȘTE vb. 1. a face, (înv. și pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 2. a procrea, (înv. și pop.) a rodi, (înv. și reg.) a plodi, (Olt.) a polimi. (Nu mai poate ~ din cauza unei afecțiuni.) 3. a face, a făta, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.) 4. (înv. și reg.) a se prăsi. (Caii ce se ~ din aceste iepe...) 5. a ieși, a proveni. (Ce ~ din pisică șoareci mănîncă.) 6. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 7. a isca, a produce, a provoca, a ridica, a stîrni. (Cartea a ~ multe obiecții.)

NOU-NĂSCUT s. prunc, sugaci, sugar, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

Antonime

Născut ≠ defunct

A (se) naște ≠ a (se) sfârși, a deceda, a muri, a pieri, a răposa, a sucomba, a ucide

Expresii și citate

Der Mensch ist frei geschaffen (germ. „Omul e născut să fie liber”) – vezi: Lhomme est né libre. LIT.

L’homme est né libre (fr. „Omul s-a născut liber”) – așa începe capitolul I din Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau, care spune în continuare, avînd în vedere condițiile social-istorice de atunci: et partout il est dans les fers (dar pretutindeni e în lanțuri). Fraza lui Rousseau a devenit o expresie universală și ideea a fost preluată și prelucrată de numeroși scriitori. Astfel, poetul german Friedrich Schiller reafirmă în poezia Die Worte des Glaubens (Cuvintele credinței): Der Mensch ist frei geschaiffen, ist frei, Und würd' er in Ketten geboren.„ (Omul e creat să fie liber, și-i liber, Chiar de s-ar fi născut în lanțuri). Marx și Engels (vezi Lucrări din tinerețe) susțin această idee în forma cea mai clară și categorică: ”Omul s-a născut liber, el este liber!" LIT.

Nascentes morimur (lat. „Murim, cînd ne naștem”) – paradox vestit al unui poet minor Manilius (secolul lui Augustus), din poemul mistico-filozofic Astronomicon (cartea IV, versul 16). Spre a-i desluși înțelesul, însuși autorul a socotit necesar să precizeze în continuare: finisque ab origine pendet (sfîrșitul atîrnă de la început deasupra noastră). Adică, din clipa cînd intrăm în viață, devenim muritori. Acest sumbru aforism a fost luat în brațe și legănat în operele lor de către numeroși scriitori romantici, sceptici sau pesimiști. Ideea lui Manilius o găsim reluată de Leopardi: „Deopotrivă de nefastă-i ziua de naștere a celui ce se naște” (Cîntec de noapte al unui păstor pribeag din Asia); în Aforismele lui Schopenhauer, în unele versuri ale lui Rilke („Moartea plînge în noi”); la Eminescu: „Parcă-am murit de mult!” (în Melancolie) și „un vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi” (în Împărat și proletar). Aceeași idee se găsește și în proverbul nostru: Cine vede nașterea, vede și moartea (Proverbe și ghicitori, B.P.T., vol. II, p. 17); sau: Omu-i cu moartea după cap (ibidem, p. 20). Desigur, nascentes morimur n-a rămas fără replică. Vauvenargues îl combate în Maxime: Il faut vivre comme si l’on ne devait jamais mourir (Trebuie să trăim ca și cum n-ar trebui să murim niciodată); Herder, în deviza celor trei L: „Licht, Liebe, Leben!” (vezi) și mulți alții. LIT.

Nascuntur poetae, fiunt oratores (lat. „Poeții se nasc, oratorii se fac”) – susține retorul roman Quintilan în tratatul lui De institutione oratoria, de unde ne-a rămas și fraza citată, mai mult pentru prima parte decît pentru a doua, care e îndoielnică. Quintilian voia să spună că darul poeziei e înnăscut, pe cînd orator poți deveni (se pare că s-a inspirat din exemplul lui Demostene) prin exerciții, studiu, meșteșug. În epoca modernă, prin parafrazarea acestei fraze s-au format expresiile: „născut, nu făcut”, „talentat te naști, instruit devii” etc. LIT.

Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus (lat. „Se sforțează munții și se va naște un șoarece ridicol”) – Versul 139 din Ars poetica a lui Horațiu. Poetul îi sfătuiește pe scriitori, să evite începuturi promițătoare, bombastice și pompoase, căci fac pe cititor să se aștepte la prea multe, iar pînă la urmă, din muntele făgăduit iese un biet șoricel, simbolizînd un rezultat infim față de energia investită. Expresia este uneori citată rezumativ numai cu primele două cuvinte: Parturiunt montes, iar alteori numai cu ultimele două: Ridiculus mus. În ambele aceste variante se subînțelege restul. LIT.

Si j’avais le malheur d’être né prince (fr. „Dacă aș fi avut nenorocirea să mă nasc prinț”) – Transcriem după Goethe, din Poezie și adevăr (vol. I, pag. 305): „Prințul Friedrich Eugen de Württemberg, care își avea reședința la Trepton... este acela care, scriindu-i lui Rousseau pentru a-i cere sfaturi în legătură cu creșterea copiilor, primi cunoscutul răspuns al acestuia, începînd cu îndoielnica frază: Si j’avais le malheur d’être né prince”. Vom mai adăuga numai că vorbele lui Rousseau – amestec de ironie și compasiune – se citează spre a demasca ifosele nobiliare. LIT.

Regionalisme / arhaisme

născút, -ă, născuți, -te, adj., s.m.f. (reg.) Organul genital al femeii: „Frigarea și custura, / Pân piept țî le-oi bate / Și pân născut ț-or ieși” (Bilțiu, 2015: 290). – Din naște „a da viață unui copil”.

Tezaur

NĂSCUT1 s. n. (Învechit și regional) 1. Naștere (I 1). Mumă aceștiia zise-i mainte de născută, și Domnul dentru ea va să se nască zise. coresi, ev. 494. Și Evva grijia bărbatului-și și greul născutului să-l poarte. moxa, 347/20. Era zimislit în trupul maică-sa și, cînd fu aproape de născut, ea muri. id. 357/21. O murid d’in nascutu copt’ilului. alr ii/i h 145/95. ♦ (Regional; în descîntece și vrăji) Organ genital feminin; (regional) născătoare (v. născător I 1). Să ieșiți, Să periți Din cap, De su cap... Din șezut, Din născut. marian, d. 21, cf. id. v. 144. Așa să crăpe, să răscrăpe Toate pociturile... Din băierile inimei, Din născut, De sub născut. șez. i, 253. ♦ (Regional) Testiculele calului (Fildu de Sus-Zălau). dr. v, 313. 2. Naștere (II 1); p. ext. (și în sintagma ziua născutelor) ziua nașterii cuiva, naștere (II 1). Se tîmplă zi de trebuință, cănd Irod născutului lui cină făcea cu voivozii lui. coresi, ev. 541. Nărav era domnilor să prăznuiască în ziua născutelor sale. id. ib. 545. Alu I[su]s h[risto]s născutul așa era (a. 1580). ccr 1/8. Botezătoriul Ioann, de născutul lui și de tăiarea capul lui cade-se a le prăzdnui (a. 1640). gcr i, 89/39. Fiul de la născut Pînă la căsătorit Nu-i înaintea părintelui negreșit. marian, nu. 577. ◊ loc. adj. și adv. Din născută = de la începutul existenței; din naștere. În vreamea aceaia, mergîndu Isus, văzu om orb din născută. coresi, ev. 165, cf. 401, cp 212/32. ◊ Expr. (Bis.; învechit) A doua născută = înnoire a ființei individului, produsă prin taina botezului; a doua naștere. Toți ne sem frați dentru unul singur Domnul..., mai vîrlos cîți den muma ceaia sfînta ce iaste însăș scăldătura băiei a doua născută cu noirea duhului sfînt. coresi, ev. 93. ♦ Spec. (Adesea însoțit de determinări) Nașterea lui Hristos; p. ext. sărbătoare bisericească ținută în ziua acestei nașteri, Crăciunul. Cum ați auzit la Născut de împărații și de filosofii aceia că nu se întoarseră să spuie lui Irod. varlaam, c. 411, cf. 397. Pre cîșlegile Născutului, cu toată putearea sa, s-au apucat de tătari a-i bate. ureche, l. 62. Era atuncea Născutul D[o]mn[u]lui h[risto]s. dosoftei, v. s. octombrie 39v/20. În anul de la Sfî[n]tul Născut 1674. id. ib. octombrie 84v/18, cf. decembrie 222r/14. Cîntă beserica noastră în sara Născutului. n. costin, l. 94. Da-i sara Născutului, Că s-a născut un fiu sfînt. viciu, col. 25. ♦ (Învechit) Viață, ființă, existență. Limba... păleaște împregiurul născutului (împregiurul nasceriei n. test. 1648, roata nascerii biblia 1688, aria vieții b 1938) nostru. cod. vor. 124/16. Izbăveaște de armă sufletul mieu și de mărule cărilor [= cîinilor] născutul mieu (viața mea b 1938). psalt. 37, cf. 63, gcr i, *10/3, coresi, ps. 53/6. – pl.: (rar) născute. – Și: (învechit, rar) născu s. f. - v. naște.

NĂSCUT2, s. f. art., adj. 1. s. f. art. (Învechit, rar; determinat prin „Dumnezeului”) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos; născătoare (v. născător, I 1). Cîntarea Dzeului născuta (a Dzăului născătoarea v, Dumnădzău născătoarei d). psalt. 333. 2. adj. (Și substantivat) (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume; (substantivat) fiu, vlăstar, progenitură; p. ext. descendent. Cine iubeaște născătoriul, iubeaște și născutul. coresi, l. 201/19. Curând după aceea au murit Elena..., după ce au binecuvăntat pe toți născuții săi. șincai, hr. iii, 139/26, cf. budai-deleanu, lex. Nu se poate tîlcui putearea carea o are vieața... părinților și a maicelor, spre a face pre născuții lor aseamenea șie (a. 1809). gcr ii, 202/31. Să nu mai fii de astăzi născuta mea! să piară Și numele tău! coșbuc, p. ii, 200. O, pieri de-aici o dată, născutule din sclavă. id. s. 27. Zeul Apolon, născutul din Leta, pletoasa zeiță. murnu, i. 4, cf. 39. Natura și temperamentul sînt concepte care au fost introduse în artă abia de Zola, și mi se pare că, din nenorocire, soarta lor a fost soarta născuților morți. petică, o. 363. ◊ Nou născut = a) născut de curînd; (substantivat) sugaci, prunc. Vericine va găsi un copil nou născut, va fi dator a-l încredința ofițerului stării civile. hamangiu, c. c. 25, cf. ygrec, m. n. 7, 151. (Prin analogie, despre animale) Vaca-mamă prea iubitoare... nu convenea să-și abandoneze noul născut. bart, s. m. 89; b) fig. renăscut. A trimis stelele dimineții să înceapă veselul lor drum peste lumea nou-născută. marcovici, c. 9/1. Întîiul (sau primul, cel dintîi, învechit, de-a prima) născut = a) cel dintîi, cel mai vîrstnic dintre copiii unei familii. Ucise toate întăniele născute în țeara Eghypetului. psalt. 160, cf. 221, 283. Rubenu, născutul mieu de-a prima, tu, tăria mea. palia (1581), ap. gcr i, 35/22. Nu existau privilegii pentru primii născuți. f (1906), 34; b) (învechit; la f. pl.) primele fructe din recolta unui an. Aduce ceale dentîiu roade ale pămîntului nostru și ceale dentîiu născute ale roadei a tot lemnul... la casa Domnului. biblia (1688), 3512/13. (Învechit) Unul sau (singur) născut = a) unicul copil, singura odraslă; spec. (în textele bisericești) Isus Hristos. Dumnezeu au dat schimb pentru spăseniia noastră cinstit și curatul sînge al fiul[ui] său, unul născut. coresi, ev. 74, cf. gcr i, 32/20, 124/10, ii, 95/28. Avea un copil, sîngur născut. herodot (1645), 423. Dumnezeu n-a cruțat nici pre unul născut fiul său. neagoe, înv. 11/21. O, prea milostivul mieu părinte, iartă greșeala unuia născut fiu al tău. drăghici, r. 89/8, cf. 26/15; b) fig. (în textele bisericești; la f. art.) biserica. Sîngură născuta mea cu mine Să scape de mînule de cîine. dosoftei, ps. 67/15. ◊ Expr. Născut, iar nu făcut = ale cărui însușiri sînt înnăscute sau ereditare, nu dobîndite. v. veritabil, autentic. cf. zanne, p. ii, 647. (Cu parafrazarea expresiei) Caracterul foarte laborios al creațiunii flaubertiene ar indica în autorul ei un scriitor făcut, iar nu născut. vianu, m. 211. (Rar; calc după fr. bien né) Bine născut = de familie bună; de neam, de viță. (Glumeț) O bună ospătare cu un vin așa de bine născut și așa de bine crescut ca vinul lui Zibal. caragiale, o. i, 60. – pl.: născuți, -te.v. naște.

Intrare: Născut
Născut nume propriu
nume propriu (I3)
  • Născut
Intrare: născut (adj.)
născut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născut
  • născutul
  • născutu‑
  • născu
  • născuta
plural
  • născuți
  • născuții
  • născute
  • născutele
genitiv-dativ singular
  • născut
  • născutului
  • născute
  • născutei
plural
  • născuți
  • născuților
  • născute
  • născutelor
vocativ singular
plural
Intrare: născut (s.m.)
născut2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născut
  • născutul
  • născutu‑
plural
  • născuți
  • născuții
genitiv-dativ singular
  • născut
  • născutului
plural
  • născuți
  • născuților
vocativ singular
plural
Intrare: născut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născut
  • născutul
  • născutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • născut
  • născutului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înăscut
înăscut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: naște
verb (VT617)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naște
  • naștere
  • născut
  • născutu‑
  • născând
  • născându‑
singular plural
  • naște
  • naști
  • nașteți
  • nășteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nasc
(să)
  • nasc
  • nășteam
  • născui
  • născusem
a II-a (tu)
  • naști
(să)
  • naști
  • nășteai
  • născuși
  • născuseși
a III-a (el, ea)
  • naște
(să)
  • nască
  • năștea
  • născu
  • născuse
plural I (noi)
  • naștem
(să)
  • naștem
  • nășteam
  • născurăm
  • născuserăm
  • născusem
a II-a (voi)
  • nașteți
(să)
  • nașteți
  • nășteați
  • născurăți
  • născuserăți
  • născuseți
a III-a (ei, ele)
  • nasc
(să)
  • nască
  • nășteau
  • născu
  • născuseră
Intrare: nou-născut (adj.)
nou-născut1 (adj.) adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nou-născut
  • nou-născutul
  • nou-născu
  • nou-născuta
plural
  • nou-născuți
  • nou-născuții
  • nou-născute
  • nou-născutele
genitiv-dativ singular
  • nou-născut
  • nou-născutului
  • nou-născute
  • nou-născutei
plural
  • nou-născuți
  • nou-născuților
  • nou-născute
  • nou-născutelor
vocativ singular
plural
Intrare: nou-născut (s.m.)
nou-născut2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nou-născut
  • nou-născutul
plural
  • nou-născuți
  • nou-născuții
genitiv-dativ singular
  • nou-născut
  • nou-născutului
plural
  • nou-născuți
  • nou-născuților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

născut, născuadjectiv
născut, născuțisubstantiv masculin
născu, născutesubstantiv feminin

  • 1. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. DEX '09 DEX '98
    antonime: defunct
    • 1.1. Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. neobișnuit Copil, fiică, fiu. DLRLC
      • format_quote Să nu mai fii de astăzi născuta mea! COȘBUC, P. II 200. DLRLC
etimologie:
  • vezi naște DEX '09 DEX '98 NODEX

născutsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi naște DEX '09 DEX '98

naște, nascverb

  • 1. tranzitiv A aduce pe lume un copil, a da viață unui copil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: procrea
    • format_quote Alungat-o-ai pe dînsa, ca departe de părinți, În coliba împistrită, ea să nasc-un pui de prinț. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote După ce se mărită, născu o fată. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
    • format_quote Părinții noștri, Care ne-au făcut, Care ne-au născut. TEODORESCU, P. P. 422. DLRLC
    • 1.1. Făta. DEX '09 DEX '98
      sinonime: făta
  • 2. reflexiv A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai încolo e casa în care m-am născut. SADOVEANU, O. VII 60. DLRLC
    • format_quote Cînd voi pune eu mîna mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta și numai atunci să se nască pruncul din tine. CREANGĂ, P. 88. DLRLC
    • format_quote Socoți d-ta c-oi lăsa eu să-mi stricați bunătate de casă, unde m-am născut, unde-am crescut. ALECSANDRI, T. I 359. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Ce naște din pisică șoareci mănâncă, se spune despre cineva pentru a arăta că a moștenit defectele părinților săi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote intranzitiv Naștem oare pentru-a naște și trăim ca să trăim? MACEDONSKI, O. I 72. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat Crea, plăsmui, produce, provoca, stârni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și boale ce mizeria ș-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi. EMINESCU, O. I 61. DLRLC
    • format_quote Asta poate să nască mari complicațiuni. ALECSANDRI, T. I 409. DLRLC
    • format_quote Iubirea de sine... naște pofte, desfătare. CONACHI, P. 276. DLRLC
  • 4. reflexiv figurat A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Azvîrlea cîte o privire pe ogorul arat și pe brazda care se năștea sub plug. DUMITRIU, V. L. 5. DLRLC
    • format_quote Vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. EMINESCU, O. I 176. DLRLC
    • format_quote Un mistreț odată turburase rîul Unde calul, mîndru, căci nu știe frîul, Merse de bău; Cearta se născu. BOLINTINEANU, O. 194. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Sara acoperise valea și de la răsărit năștea luna, din nouri și codri. SADOVEANU, Z. C. 30. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Vom determina... la ce epocă și pe ce tărîm au născut deosebitele inspirațiuni poetice. ODOBESCU, S. I 218. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Din moarte naște viață, din întuneric soare, Din țărna mormîntală răsare dulce floare! ALECSANDRI, P. A. 92.. DLRLC
etimologie:

nou-născut, nou-născuadjectiv
nou-născut, nou-născuțisubstantiv masculin
nou-născută, nou-născutesubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic