renăscut, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 62 / Pl: ~uți, ~e / E: renaște] 1 (D. ființe) Care s-a născut din nou. 2 (Fig) Care și-a redobândit foițele morale, vitalitatea. 3 (Fig) Care s-a redresat, s-a refăcut. 4 (Fig) Care și-a înnoit concepțiile. 5 Care a crescut din nou Si: regenerat (4). 6 (Fig) Care s-a trezit din nou la viață, care și-a revenit. 7 (Fig) Care s-a produs din nou, care a reapărut. 8 (Fig) Care și-a recâștigat puterea economică sau politică, dobândind o nouă dezvoltare. 9 Care s-a format din nou, care s-a refăcut.

RENĂSCUT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Se profilau noi schele pe-orizont: Un Iași pe care îl vedeam acum Viu, renăscut din lupte și din scrum. D. BOTEZ, F. S. 27. Și dacă gura ți-o sărut Mă simt cu totul renăscut. IOSIF, T. 116.

*renásc, -născút, a -náște v. intr. (re- și nasc; fr. re-naître. – Se conj. ca nasc). Mă nasc ĭar: fenícele, după fabulă, renăștea din cenușa luĭ. Răsar ĭar: vegetațiunea renaște. Fig. Prind puterĭ ĭar, înfloresc: aria renaște. – La Dos. mă prenasc.