14 definiții pentru defunct (s.m.)

defúnct, -ă [At: LM / Pl: ~cți, ~e / E: fr défunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoană) care a decedat Si: mort, răposat. 3 a (Fig) Dispărut. 4 a (Fig; d. obiecte) Inutil. 5 a (Fig; d. obiecte) Uzat. 6 a (Fig; d. obiecte) Defect. 7 a (Fig; d. obiecte) Demodat.

DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.

DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.

DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj. (Despre persoane și substantivat) Mort, decedat, răposat. De jur împrejur se ivesc toate personajele dramei, în frunte cu fantoma regelui defunct. BOGZA, C. O. 49.

defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; adj. f., s. f. defúnctă (-func-tă), pl. defúncte

defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; f. sg. defúnctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defúnctei, pl. defúncte

DEFÚNCT adj., s. v. mort.

DEFÚNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].

DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)

DEFÚNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus

*defúnct, -ă adj. și s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-ți împlini rolu. V. funcționar). Mort, răposat, decedat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFÚNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzát, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdút, (înv. și pop.) pierít, (înv.) pristăvít, săvîrșít. (~ era un om matur.)

Intrare: defunct (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defunct defunctul
plural defuncți defuncții
genitiv-dativ singular defunct defunctului
plural defuncți defuncților
vocativ singular
plural