procreare sf [At: CĂLINESCU, O. I, 92 / P: ~cre-a~ / Pl: ~eări / E: procrea] (Rar) 1 Fecundare a unei femei sau femele Si: procreație (1). 2 Perpetuare a unor organisme prin reproducție Si: procreație (2). 3 Naștere. 4 Act sexual din care rezultă o fecundare Si: procreație (3).

PROCREARE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea; reproducere. Funcția procreării la viețuitoare.

PROCREARE s.f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [< procrea].

procreațiúne f. (lat. procreátio, -ónis). Acțiunea de a procrea.

procreare (desp. pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreării (desp. -cre-ă-); pl. procreări

procreare (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreării; pl. procreări

procreare s. f. (sil. -cre-) → creare

PROCREARE s. (BIOL.) 1. v. concepție. 2. v. naștere. 3. v. reproducție.

PROCREARE s. (BIOL.) 1. concepere, concepție, (înv. și pop.) zămislire. (~ unei ființe noi.) 2. naștere, parturiție, procreație, (înv. și pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. și reg.) născut, (înv.) născătură. (După ~ copilului.) 3. înmulțire, prăsire, prăsit, reproducere, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)