3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPRÁSNICĂ, năprasnice, s. f. Plantă erbacee de pădure, cu un miros neplăcut, cu flori mici, roșii (Geranium robertianum).

NĂPRÁSNICĂ ~ce f. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina cilindrică, ramificată și cu frunze triunghiulare, crestate. /<sl. naprasinu

NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

năprasnic, ~ă a [At: N. TEST. (1648) / V: ~aznic (înv) nepreas~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv напрасьнъ] 1 a Care survine în mod neprevăzut și cu intensitate. 2 a Care se petrece fulgerător. 3 a (Îs) Moarte sau pieire ~ă Moarte produsă de un accident, de o violență sau de o altă cauză nefirească. 4 a Care nu poate fl stăpânit, înnăbușit, potolit. 5 a Care covârșește. 6 a (D. oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele. 7 a (D. oameni) Care acționează cu violență Si: violent. 8 a (D. oameni) Care acționează sub influența primului impuls Si: impulsiv. 9 a (D. oameni) Care îngrozește prin comportare, intensitate, violență etc. Si: crâncen, cumplit, înfricoșător, îngrozitor, teribil. 10 a (Pex; d. oameni) Nemilos (2). 11-12 av, a (Într-un mod) care depășește cu mult limitele obișnuite prin dimensiuni, forță, intensitate Si: extraordinar, fenomenal. 13 av Cu intensitate extraordinară. 14 sm (Rar) Om voinic Si: vlăjgan. 15 a (Rar) Care are un aspect neobișnuit, ciudat. 16 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-albe, cu frunzele rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă Si: (reg) ochiul-boului-a-ferigei (Chrysanthemum corymbosum). 17 sf Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpină dreaptă, păroasă, cu flori roșii-roz și miros neplăcut Si: (rar) piretru, (reg) închegătoare, priboi-căpresc (Geranium Robertianum). 18 smf (Bot; reg) Luminoasă (Clematis recta). 19 sf (Bot; reg) Curpen-de-munte (Atragene alpina). 20 sf (Reg; îs) Năpraznică oiască Plantă nedefinită mai îndeaproape.

NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -e, adj. 1. Neașteptat, neprevăzut, fulgerător, subit. Vedea-n năprasnica-i mirare Cum una pe-alta se ținea În brațe strîns. COȘBUC, P. I 256. I-au venit căpitanului un somn așa de năprasnic, cît a trebuit să se culce pe iarbă și să doarmă. SBIERA, P. 277. ◊ (Adverbial) Prietinul care mi-a scris-o, nu de mult, năprasnic, și-a pus capăt vieții. SADOVEANU, P. S. 113. Toate s-au petrecut așa de năprasnic că nici el, nici nimeni n-a putut interveni. REBREANU, R. II 245. A murit sărmanul năprasnic, într-aceeași sară. Otrava, înțelegi? NEGRUZZI, S. III 428. 2. Iute, violent, vehement, nestăpînit, năvalnic, impetuos. C-un salt năprasnic, zăporojanul cel cărunt dispăru în tufe. SADOVEANU, O. VII 38. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului. REBREANU, R. II 206. S-a stîrnit un vînt năprasnic. CREANGĂ, P. 89. ◊ (Adverbial) Acum se aprinseseră în mine dorințile de dragoste, năprasnic, ca-n anii tineri în care mă aflam. SADOVEANU, O. VIII 33. Plouă năprasnic zi și noapte. IBRĂILEANU, A. 102. Și-ntr-una Tot crește năprasnic furtuna. COȘBUC, P. I 237. ♦ (Despre persoane) Aprig, pornit, furios. Vornicul descălică... însoțit d-o gloată năprasnică de boieri și de slujitori. ODOBESCU, S. I 172. 3. Grozav, îngrozitor, înfricoșător, uluitor, cumplit. De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29. Năprasnica silnicie a ciobanului ne-a ținut alungați pe la străini. ODOBESCU, S. I 110. Crud e cînd intră prin stejari Năprasnica secure. ALECSANDRI, P. III 438. ♦ (Substantivat, m.; rar) Voinic, uriaș. Eu! zice un năprasnic cu brațele vînoase. BELDICEANU, P. 62. Bătrînul Matei Cîrjă are-mpregiurul lui Cinci sute de năprasnici ce vin despre Vaslui. ALECSANDRI, P. III 204.

NĂPRÁSNIC1 ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Ploaie ~că. 2) (despre sentimente, acțiuni etc.) Care se manifestă cu o forță de nereținut; cu manifestări violente; năvalnic; impetuos. 3) rar (despre oameni) Care este dirijat în acțiuni de primul impuls; care acționează fără a se reține; impulsiv. /<sl. naprasinu

năprásnic, -ă adj. (vsl. naprasĭnŭ și suf. -nic. V. năprasnă). Subit, neașteptat: moarte năprasnică. Cumplit, grozav, formidabil: un tun năprasnic. Frică năprasnică, panică. S.m. și f. Închegătoare (plantă). Luminoasă (plantă). Adv. Subit și formidabil: a ataca năprasnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năprásnică (plantă) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnicei; pl. năprásnice

năprásnic1 (nă-pras-) adj. m., pl. năprásnici; f. năprásnică, pl. năprásnice

năprásnic adj. m., s. m. (sil. -pras-), pl. năprásnici; f. sg. năprásnică, g.-d. art. năprásnicei, pl. năprásnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPRÁSNICĂ s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) închegătoare, mama-pădurii, priboi-căpresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.

NĂPRASNICĂ s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) închegătoare, mama-pădurii, priboi-căpresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.

MUSCĂ-NĂPRÁSNICĂ s. v. muscă columbacă.

NĂPRÁSNIC adj. 1. v. subit. (Moarte ~.) 2. neașteptat, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios. (Un faliment ~.) 3. v. cumplit.

muscă-năprasnică s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.

arată toate definițiile

Intrare: năprasnică
năprasnică substantiv feminin
  • silabație: nă-pras- info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năprasnică
  • năprasnica
plural
  • năprasnice
  • năprasnicele
genitiv-dativ singular
  • năprasnice
  • năprasnicei
plural
  • năprasnice
  • năprasnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-năprasnică
muscă-năprasnică substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-năprasnică
  • musca-năprasnică
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-năprasnice
  • muștei-năprasnice
plural
vocativ singular
plural
Intrare: năprasnic (adj.)
năprasnic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-pras-nic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năprasnic
  • năprasnicul
  • năprasnicu‑
  • năprasnică
  • năprasnica
plural
  • năprasnici
  • năprasnicii
  • năprasnice
  • năprasnicele
genitiv-dativ singular
  • năprasnic
  • năprasnicului
  • năprasnice
  • năprasnicei
plural
  • năprasnici
  • năprasnicilor
  • năprasnice
  • năprasnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năprasnică geranium geraniu

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

muscă-năprasnică

etimologie:

năprasnic (adj.)

  • 1. adesea adverbial Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut).
    exemple
    • Vedea-n năprasnica-i mirare Cum una pe-alta se ținea În brațe strîns. COȘBUC, P. I 256.
      surse: DLRLC
    • I-au venit căpitanului un somn așa de năprasnic, cît a trebuit să se culce pe iarbă și să doarmă. SBIERA, P. 277.
      surse: DLRLC
    • Prietinul care mi-a scris-o, nu de mult, năprasnic, și-a pus capăt vieții. SADOVEANU, P. S. 113.
      surse: DLRLC
    • Toate s-au petrecut așa de năprasnic că nici el, nici nimeni n-a putut interveni. REBREANU, R. II 245.
      surse: DLRLC
    • A murit sărmanul năprasnic, într-aceeași sară. Otrava, înțelegi? NEGRUZZI, S. III 428.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • C-un salt năprasnic, zăporojanul cel cărunt dispăru în tufe. SADOVEANU, O. VII 38.
      surse: DLRLC
    • Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului. REBREANU, R. II 206.
      surse: DLRLC
    • S-a stîrnit un vînt năprasnic. CREANGĂ, P. 89.
      surse: DLRLC
    • Acum se aprinseseră în mine dorințile de dragoste, năprasnic, ca-n anii tineri în care mă aflam. SADOVEANU, O. VIII 33.
      surse: DLRLC
    • Plouă năprasnic zi și noapte. IBRĂILEANU, A. 102.
      surse: DLRLC
    • Și-ntr-una Tot crește năprasnic furtuna. COȘBUC, P. I 237.
      surse: DLRLC
  • 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare).
    exemple
    • De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29.
      surse: DLRLC
    • Năprasnica silnicie a ciobanului ne-a ținut alungați pe la străini. ODOBESCU, S. I 110.
      surse: DLRLC
    • Crud e cînd intră prin stejari Năprasnica secure. ALECSANDRI, P. III 438.
      surse: DLRLC
  • 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cumplit extraordinar

etimologie: