opțiuni
  • info

9 definiții pentru uluitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULUITOR, -OARE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor.

ULUITOR, -OARE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor.

uluitor, ~oare a, av [At: BOLINTINEANU, O. 252 / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: ului2 + -itor] 1-6 Uimitor (1-6).

ULUITOR, -OARE, uluitori, -oare, adj. Care uimește, zăpăcește, surprinde; care este nemaipomenit, extraordinar, de necrezut. Ajunsesem cu toții să ne deprindem destul de binișor cu acel poznaș concert de fluierături... și de pocnete uluitoare. ODOBESCU, S. III 594. ◊ (Adverbial) Dragostea pentru carte a crescut însă uluitor. SAHIA, U.R.S.S. 141.

ULUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care uluiește; care te face să rămâi uluit; stupefiant. Veste ~oare. [Sil. -lu-i-] /a (se) ului + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uluitor (desp. -lu-i-) adj. m., pl. uluitori; f. sg. și pl. uluitoare

uluitor (-lu-i-) adj. m., pl. uluitori; f. sg. și pl. uluitoare

uluitor adj. m. (sil. -lu-i-), pl. uluitori; f. sg. și pl. uluitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ULUITOR adj. 1. v. uimitor. 2. v. amețitor. 3. v. extraordinar.

ULUITOR adj. 1. stupefiant, surprinzător, uimitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. amețitor, năucitor, uimitor, (pop.) zăpăcitor. (Un ritm ~.) 3. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)

Intrare: uluitor
uluitor adjectiv
  • silabație: u-lu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uluitor
  • uluitorul
  • uluitoru‑
  • uluitoare
  • uluitoarea
plural
  • uluitori
  • uluitorii
  • uluitoare
  • uluitoarele
genitiv-dativ singular
  • uluitor
  • uluitorului
  • uluitoare
  • uluitoarei
plural
  • uluitori
  • uluitorilor
  • uluitoare
  • uluitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uluitor, uluitoareadjectiv

  • 1. Care uluiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: amețitor surprinzător uimitor
    • format_quote Ajunsesem cu toții să ne deprindem destul de binișor cu acel poznaș concert de fluierături... și de pocnete uluitoare. ODOBESCU, S. III 594. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Dragostea pentru carte a crescut însă uluitor. SAHIA, U.R.S.S. 141. DLRLC
etimologie:
  • Ului + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.