16 definiții pentru cumplit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumplit1 sn [At: PSALT. 12/7 / Pl: ~e / E: cumpli] (Înv) 1 Totalitate. 2 Omorâre. 3 Cumplire (3). 4 Pieire. 5 Capăt. 6 (Îe) (Până) în (la) ~ Veșnic.

cumplit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 18 / Pl: ~iți, ~e / E: cumpli] (Înv) 1 a Deplin. 2 a (D. ființe) Nemilos. 3 a Aspru. 4 a Crud. 5 a Sălbatic. 6 a Rău la suflet. 7-8 a, av Groaznic. 9 a (Fam; d. mâncăruri și băuturi) Foarte bun. 10-11 a, av Foarte tare. 12 smf Individ aspru, crud, rău, violent. 13 av Aspru. 14 av Foarte. 15 a Zgârcit.

CUMPLÍT, -Ă, cumpliți, -te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (Fam.; despre mâncăruri și băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, strașnic. 2. (Înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv. „a ucide” < lat.).

CUMPLÍT, -Ă, cumpliți, -te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (Fam.; despre mâncăruri și băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, strașnic. 2. (Înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv. „a ucide” < lat.).

CUMPLÍT, -Ă, cumpliți, -te, adj. (Despre oameni) Groaznic, înspăimîntător, teribil; crud, nemilos, feroce. Să se aleagă unul dintre voi, care să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. Crud și cumplit este omul acesta. NEGRUZZI, S. I 162. Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. ALECSANDRI, P. P. 175. ◊ (Despre fenomene și despre abstracte) Zile cumplite de pîndă. BANUȘ, B. 83. Și tot palatul plin era De plîns cumplit. COȘBUC, P. I 146. Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stîrnit un vifor cumplit. CREANGĂ, P. 143. Dor cumplit inima-i seacă, Plîns de jale mi-l îneacă Cînd zărește despre soare Cîrduri, cîrduri de cucoare. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ (Familiar, despre mîncări și băuturi) Foarte bun, gustos. Mergem la cumătrul Grigore care ține restaurant în Moși... cu mititei cumpliți și cu țuică servită în căni de pămînt. PAS, Z. I 19. Avram Bucluc... servi mai întîi două rînduri de rachiuri cumplite. C. PETRESCU, Î. II 135. ◊ (Adverbial, cu valoare de superlativ) Tare, strașnic, mult, mare, bine. Puseră- căldarea cu laptele pe foc și-o lăsă ca să fiarbă așa de cumplit, de săreau stropii tot cît curtea. RETEGANUL, P. III 24. Neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. Cic-auzind moș Nichifor de aceasta, cumplit s-ar fi mîhnit în sufletul său. CREANGĂ, P. 110. Liniile semnului astrologie se mișcau cumplit. EMINESCU, N. 48. Pămîntul clătindu-se și cutremurîndu-se cumplit, pe unele locuri a crăpat tare. ȘEZ. I 232.

CUMPLÍT1 adv. Foarte tare; strașnic. /<lat. complere

CUMPLÍT2 ~tă (~ți, ~te) 1) pop. (despre oameni) Care este crud; nemilos; feroce. 2) (despre fenomene, acțiuni etc.) Care impresionează prin proporții, tărie, intensitate. Iarnă ~tă. Dor ~. /<lat. complere

cumplit a. desăvârșit în rău; l. crud, nemilos: căci fiarele ’s cumplite, dar omul e mai cumplit AL.; 2. strașnic: ger cumplit; 3. foarte sgârcit;: nu zic că omul cumplit să se facă PANN; [Vechiu rom. cumplea, a săvârși, din lat. COMPLERE, participiu cumplit, desăvârșit (fie în bine, fie în rău), s’a restrâns în limba modernă la nuanța-i peiorativă (Mold. cumplit de bine răspunde lui «grozav de bine»)] ║ adv. 1. grozav: dar cumplit mi-e teamă de cumplita-ți mamă AL.; 2. foarte: s’a mirat cumplit CR.

cumplít, -ă adj. (part. d. cumplu). Grozav, strașnic, teribil: om, animal, vifor, ger cumplit. Crud, nemilos. Avar. Ceasu cel cumplit, cel ultim, cel extrem, al morțiĭ. Adv. În mod cumplit: mă doare, arde cumplit. S. n., pl. urĭ și e. Sfîrșit: cumplitu lumiĭ. În cumplit, în etern. – Și încumplit (adj.) la Con.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumplít adj. m., pl. cumplíți; f. cumplítă, pl. cumplíte

cumplít adj. m., pl. cumplíți; f. sg. cumplítă, pl. cumplíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPLÍT adj. v. complet, deplin, integral, întreg, total.

CUMPLÍT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat. 3. adj. v. îngrozitor. 4. adj. aprig, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 5. adj. v. atroce. 6. adj. colosal, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

CUMPLÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cumplit adj v. COMPLET. DEPLIN. INTEGRAL. ÎNTREG. TOTAL.

CUMPLIT adj, adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~, se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. adj. cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 4. adj. aprig, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 5. adj. atroce, crunt, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 6. adj. colosal, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat (O vijelie ~.)

cumplit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Intrare: cumplit
cumplit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumplit
  • cumplitul
  • cumplitu‑
  • cumpli
  • cumplita
plural
  • cumpliți
  • cumpliții
  • cumplite
  • cumplitele
genitiv-dativ singular
  • cumplit
  • cumplitului
  • cumplite
  • cumplitei
plural
  • cumpliți
  • cumpliților
  • cumplite
  • cumplitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)