14 definiții pentru impulsiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPULSIV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.

IMPULSIV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.

impulsiv, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. III, 92 / Pl: ~i, ~e / E: fr impulsif, it impulsivo] Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls Si: nestăpânit, nestăvilit, violent.

IMPULSIV, -Ă, impulsivi, -e, adj. (Despre persoane) Care e înclinat să acționeze sub influența primului imbold, care se aprinde ușor, care izbucnește numaidecît; nestăpînit.

IMPULSIV, -Ă adj. (Despre oameni) Care se enervează ușor; violent, arțăgos, nestăpînit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo].

IMPULSIV, -Ă adj., s. m. f. (om) care acționează sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, brutal. (< fr. impulsif)

IMPULSIV ~ă (~i, ~e) Care este dirijat în acțiuni de primul impuls; care acționează fără control; nestăpânit; năvalnic; violent. /<fr. impulsif, lat. impulsivus

impulsiv a. ce dă impulsiune: forța impulsivă a prafului de pușcă. ║ m. cel ce făptuiește iute și fără a reflecta: impulsivul nu e respunzător de faptele sale.

*impulsív, -ă adj. (d. impulsiune; fr. -sif). Care dă impulsiune: forța impulsivă a prafuluĭ de pușcă. Fig. Care lucrează după impulsu inimiĭ și nu după rațiune: oameniĭ care să supără și țipă pentru toate nimicurile îs impulsivĭ. Subst. Impulsiviĭ îs adese-orĭ iresponsabilĭ de actele lor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impulsiv adj. m., pl. impulsivi; f. impulsi, pl. impulsive

impulsiv adj. m., pl. impulsivi; f. impulsivă, pl. impulsive

impulsiv adj. m., pl. impulsivi; f. sg. impulsivă, pl. impulsive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPULSIV adj. 1. v. violent. 2. v. impetuos.

IMPULSIV adj. 1. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.)

Impulsiv ≠ reținut, temperat, stăpânit

Intrare: impulsiv
impulsiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impulsiv
  • impulsivul
  • impulsivu‑
  • impulsi
  • impulsiva
plural
  • impulsivi
  • impulsivii
  • impulsive
  • impulsivele
genitiv-dativ singular
  • impulsiv
  • impulsivului
  • impulsive
  • impulsivei
plural
  • impulsivi
  • impulsivilor
  • impulsive
  • impulsivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impulsiv, impulsiadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.