3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A umbla de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.

MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.

MIȘUNÁ, míșun, vb. I. Intranz. A se mișca, a circula în număr mare, de colo pînă colo; a forfoti, a foi, a viermui. Cîte minuni văd ele noaptea în fundul apei, unde mișună raci. STANCU, D. 205. Dar pe scoarța acestei tulpine mișună toate gîzele. C. PETRESCU, C. V. 351. Lumea mișuna prin toate părțile cetății. CARAGEIALE, O. III 92. ◊ (Cu inversarea construcției, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Micul peron... mișuna ca niciodată de lume. C. PETRESCU, A. 420. Codrii mișunau în acea vreme de fiare care nu mai sînt. ID. IB. 45. ♦ (Neobișnuit, despre o singură persoană) A umbla adesea prin aceleași locuri. Nu l-ați văzut cum mișună prin cîrciumi și băcănii? DELAVRANCEA, H. TUD. 14.

MIȘUNÁ, míșun, vb. I. Intranz. A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui. – Lat. *messionare (< messio „recoltă”).

mișuná (a ~) vb., ind. prez. 3 míșună

A MIȘUNÁ pers. 3 míșună intranz. 1) (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a forfoti; a roi; a foșni; a foi; a fojgăi; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, păsări etc.) A fi în număr mare. /cf. mișină

cleșcăí vi [At: CV, 1949, nr. 9, 34 / Pzi: cléșcăi / E: nct] (Reg) A mișuna.

MÍȘINĂ, (1, 2, 3) mișini, (4) mișine, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulțime de bunuri, bogăție, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulțime, adunătură (de ființe). 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor erbivore, care dispare în timp prin tocire și în funcție de care se poate stabili vârsta animalului. [Pl. și: mișini.Var.: míșună s. f.] – Cf. rus. mîșina.

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.

MÍȘINĂ, mișine, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulțime de bunuri, bogăție, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulțime, adunătură (de ființe). 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere și după care se recunoaște vârsta animalului. [Pl. și: mișini.Var.: míșună s. f.] – Cf. rus. mâșina.

MÍȘINĂ1, mișini, s. f. (Regional) 1. Grămadă de lucruri (mai ales cereale, alimente) adunate ca provizie; rezervă de orice fel. Strînge mișină de cu vreme. PANN, P. V. III 72. Ce-ai strîns tu, pentru iarnă, că eu am făcut nouă mișini pe cîmp. ȘEZ. vii 27. 2. Mulțime, adunătură, învălmășeală. Unde te afli? într-un furnicar ciocoiesc... într-o mișină de jigănii pocite cu fețe de om. ALECSANDRI, T. 1343. – Variantă: míșună (DELAVRANCEA, S. 89) s. f.

MIȘÍNĂ2, mișine, s. f. Mică scobitură pe suprafața dinților molari ai calului și ai altor ierbivore, care dispare cu vîrstă, prin roadere. – Variantă: mișúnă s. f.

MÍȘUNĂ 1 s. f. v. mișină1.

MÍȘUNĂ 2 s. f. v. mișină2.

míșină2/míșună (grămadă de alimente, mulțime de ființe) (reg.) s. f., g.-d. art. míșinii/míșunii; pl. míșini/míșuni

míșină1 (scobitură în dinții ierbivorelor) s. f., g.-d. art. míșinei; pl. míșine

arată toate definițiile

Intrare: mișuna
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mișuna
  • mișunare
  • mișunat
  • mișunatu‑
  • mișunând
  • mișunându‑
singular plural
  • mișună
  • mișunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mișun
(să)
  • mișun
  • mișunam
  • mișunai
  • mișunasem
a II-a (tu)
  • mișuni
(să)
  • mișuni
  • mișunai
  • mișunași
  • mișunaseși
a III-a (el, ea)
  • mișună
(să)
  • mișune
  • mișuna
  • mișună
  • mișunase
plural I (noi)
  • mișunăm
(să)
  • mișunăm
  • mișunam
  • mișunarăm
  • mișunaserăm
  • mișunasem
a II-a (voi)
  • mișunați
(să)
  • mișunați
  • mișunați
  • mișunarăți
  • mișunaserăți
  • mișunaseți
a III-a (ei, ele)
  • mișună
(să)
  • mișune
  • mișunau
  • mișuna
  • mișunaseră
Intrare: mișină
mișină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișine
  • mișinele
genitiv-dativ singular
  • mișine
  • mișinei
plural
  • mișine
  • mișinelor
vocativ singular
plural
mișină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișini
  • mișinile
genitiv-dativ singular
  • mișini
  • mișinii
plural
  • mișini
  • mișinilor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
Intrare: mișună
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișină mișună (2)

  • 1. regional Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; mulțime de bunuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avere bogăție strânsură 2 exemple
    exemple
    • Strînge mișină de cu vreme. PANN, P. V. III 72.
      surse: DLRLC
    • Ce-ai strîns tu, pentru iarnă, că eu am făcut nouă mișini pe cîmp. ȘEZ. vii 27.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 3. regional Mulțime, adunătură (de ființe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învălmășeală un exemplu
    exemple
    • Unde te afli? într-un furnicar ciocoiesc... într-o mișină de jigănii pocite cu fețe de om. ALECSANDRI, T. 1343.
      surse: DLRLC
  • 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor erbivore, care dispare în timp prin tocire și în funcție de care se poate stabili vârsta animalului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

mișună

etimologie: