14 definiții pentru viermui
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIERMUI, pers. 3 viermuiește, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.
viermui vi [At: LM / Pzi: 3 ~ește, (rar) viermuie / E: vierme + -ui] 1 (Rar; d. viermi) A se mișca dezordonat, în număr mare Si: a colcăi (2), a mișuna, (reg) a viermeti. 2 (Subiectul indică locul în care se produce mișcarea) A fi plin de viermi care foiesc. 3 (D. o mulțime de ființe aflată într-un anumit spațiu) A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până acolo Si: a foi1 (4), a forfoti (2), a furnica (1), a mișui, a mișuna. 4 (Subiectul indică spațiul în care se produce mișcarea; construit cu pp „de”) A fi plin de…
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viermui vb. IV. intr. (despre o mulțime de ființe aflată într-un anumit spațiu) A se mișca neîncetat și în număr mare de colo pînă colo; a mișuna, a forfoti. Oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă (REBR.). • prez.ind. pers. 3 -iește, viermuie. /vierme + -ui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIERMUI, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VIERMUI, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A mișuna, a forfoti în număr mare, a se mișca neîncetat de colo-colo, a foi (ca viermii). În patru sute de curți viermuiesc atîția copii, de nu știu ce-o să mai fie. SADOVEANU, P. M. 199. În lumina roșie oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă. REBREANU, R. II 206. ◊ (Prin metonimie) În vale viermuiesc turbanele. VLAHUȚĂ, R. P. 24. ◊ Fig. Poetul cu mare talent și varietate ne-a făcut să vedem viermuind și încolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice și zavistioase ale boierilor. ODOBESCU, S. II 533.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VIERMUI pers. 3. ~ește intranz. (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a foi; a foșni; a mișuna; a roi; a furnica; a forfoti; a fojgăi. /vierme + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viermuì v. a furnica (și fig.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vĭermuĭésc v. intr. (d. vĭerme). Lit. Foĭesc, mișun, fojgăĭ, furnic: vĭermuĭaŭ vĭermiĭ în stîrv, vĭermuĭa stîrvu de vĭermĭ. – În est verm-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
viermui (a ~) (desp. vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, 3 pl. viermuiesc, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 să viermuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
viermui (a ~) (vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 să viermuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viermui vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 sg. și pl. viermuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viermui (ind. prez. 3 sg. viermuiește, conj. viermuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VIERMUI vb. v. forfoti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VIERMUI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea ~ pe străzi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: vier-mu-i
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
viermui, viermuiescverb
- 1. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- În patru sute de curți viermuiesc atîția copii, de nu știu ce-o să mai fie. SADOVEANU, P. M. 199. DLRLC
- În lumina roșie oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă. REBREANU, R. II 206. DLRLC
- În vale viermuiesc turbanele. VLAHUȚĂ, R. P. 24. DLRLC
- Poetul cu mare talent și varietate ne-a făcut să vedem viermuind și încolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice și zavistioase ale boierilor. ODOBESCU, S. II 533. DLRLC
-
etimologie:
- Vierme + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX